— Să se voteze, propuse Nimbus.
— Să se voteze, îl susţinu Studebacker.
Pe ecranul de votare apărură 40 de voturi pentru Io şi două împotrivă. Din nou Io nu votase; Haar însă apăsase pe butonul roşu, susţinându-şi astfel intervenţia. Toată
lumea aştepta să audă ce va spune Io.
— Cu toate că aţi fost de acord să apelez la trecut, n-am s-o fac. Şi asta din două motive. Primul, ca să nu încalc Legea nr. 2, pe care chiar eu am propus-o. Al doilea, ca să
nu vă periclitez realegerea în Consiliu. Ca urmare, voi discuta, ca de obicei, numai probleme de viitor.
Haar era derutat. Io ceruse să apeleze la trecut şi tot el era acum împotrivă. Trebuia să fie mai atent. Poate Io urmărea altceva şi avea nevoie de repetatele lui împotriviri, pentru ca, la momentul oportun, Consiliul, plictisit de insistența lui opoziţie, să-l ignore. Îşi propuse să tacă şi să
urmărească atent firul gândurilor bătrânului.
Io studia asistenţa. Reuşise.
— Poe a fost reperat, începu el discuţia. Evenimentul m-a bucurat şi sunt răsplătit pentru faptul că nu mi-am pierdut nicio clipă încrederea.
— Unde se află?
Întrebarea venise din sală.
— Deocamdată, poziţia lui este secret planetar. După
transfer, când se va pune problema recuperării lui, poziţia va fi cunoscută tuturor.
V-am rugat să aprobaţi consumul de energie necesar antrenării lui în vederea transferului. Am greşit când am prezentat problema ca fiind strict personală. Şi am persistat în această greşeală atunci când s-a anunţat că
voi suporta toate cheltuielile. De fapt, problema Poe a devenit, fără ca eu să bănuiesc asta în anii cât l-am căutat, problema viitorului PLANETEI.
— Nici chiar aşa!
Era vocea lui Karp, omul de încredere al lui Haar.
Consiliul dezaprobă impoliteţea lui Karp, dar Io ridică
mâna spre a-l linişti.
— Anularea protocolului permite orice intervenţie, chiar şi una de acest fel,
—
Continuă, Io!
— Nu ştim cum a dispărut Poe. Se pară că cei ce l-au răpit deţin mijloace evoluate de deplasare în spaţiu. Cea mai bună dovadă este distanţa la care l-am reperat pe Poe.
— Deci este suficient de departe ca să fie irecuperabil, interveni iar Karp.
— Exact, Karp. Poe este irecuperabil pentru mijloacele noastre spaţiale, dar...
— Am înţeles! Cei care l-au răpit pot să-l aducă şi înapoi.
— Nu eşti chiar prost, Karp! mormăi Studebacker, suficient de tare însă ca să fie auzit.
— Pe PLANETĂ, de la instaurarea „transferului“, populaţia este în creştere. Am pornit de la 1.080 de inşi şi am ajuns la 12.400. Cu energia limitată de care dispunem nu putem construi în ritmul naşterilor şi nici spaţiu nu prea mai avem. Miezul neradioactiv al PLANETEI asigură
locuinţe pentru încă 1.000 de oameni. Dar apoi? Când am realizat „transferul“, am considerat că am salvat VIAŢA.
Fenomenul are însă şi latura lui negativă. Viaţa presupune spaţiu, energie. Noi avem cinci hidrocentrale. Nici pentru populaţia actuală energia nu este îndestulătoare. Deşi calculatoarele consumă puţin, deşi spaţiul agricol este limitat, totuşi trebuie să facem economii. Alte surse de energie nu avem, iar cercetările noastre sunt mult limitate de lipsa de energie. Cercul este vicios.
— Va trebui să ieşim în zona radioactivă!
Haar se trezise la viaţă. Discuţia asta era foarte veche.
Pe PLANETĂ, economia de energie era problema principală. Serele nu puteau fi văduvite de energie, fiindcă
de acolo îşi asigurau hrana. Calculatoarele asigurau supravegherea totală a comunităţii şi coordonau activitatea energetică, deci nu puteau fi întrerupte. Fabrica de concentrate metalifere era indispensabilă, ca şi multe alte activităţi industriale. Singurul domeniu în care se putea face economie era cel social. Oamenii beneficiau de strictul necesar pentru iluminare şi pentru prepararea hranei. Ideea ieşirii în zona radioactivă, beneficiară a unor rezerva energetice potenţiale, era tot mai mult acceptată.
Haar îşi câştigase o oarecare popularitate din faptul că
fusese primul care avusese curajul să propună asta în Consiliu, împotriva părerii exprimate de Io că ieşirea în zona radioactivă ar fl reprezentat o greşeală.
— Cred că nu mai este necesar, spuse Io. Dacă luăm contact cu Poe şi el trăieşte într-o civilizaţie avansată, avem la dispoziţie două variante: fie că vine înapoi, însoţit de o tehnologie energetică nouă, care să ne salveze, fie că
plecăm noi la el, cu ajutorul mijloacelor spaţiale ale aceleiaşi civilizaţii.
Propunerea lui Io uimi Consiliul. Nimeni nu gândise atât de departe. Fiecare se preocupă de problemele imediate ale PLANETEI. Perspectiva deschisă de bătrânul lor conducător era colosală.
