— E sexy?
Mă încrunt.
— Presupun că da.
— Presupui?
Mă gândesc cum arată Susanna. Sunt multe lucruri sexy la ea. Are un păr superb, dar ca să zici despre cineva că e sexy trebuie să-i vezi şi corpul. Ceea ce ar fi cam dificil, din cauza straturilor de haine pe care le poartă.
Şi pe urmă mai e şi zâmbetul ăla al ei, care e uimitor, dacă nu fantastic.
— Susanna e drăguţă. Deşi cuvântul nu e suficient de potrivit pentru a o descrie.
— Uau, văd că ţi s-au aprins rău de tot călcâiele, râde Marissa.
Câţi ani are?
Să-i amintesc surorii mele că Susanna şi cu mine nu suntem decât amici, sau mi-aş răci gura de pomană?
— Şaptesprezece.
— E de vârstă cu tine. La ce şcoală e?
La naiba, gata, am păşit deja pe teren minat.
— Nu merge la şcoală.
— A absolvit liceul mai devreme?
— Nu. A renunţat la studii.
Nu din proprie voinţă, deşi n-am cum să-i explic asta Marissei.
Îşi încreţeşte nasul.
86
— Şi de când ieşiţi voi doi împreună?
— Ne-am cunoscut acum câteva zile. Şi nu ieşim împreună.
— Bine-bine. De câte ori v-aţi întâlnit?
— De câteva ori.
— Şi asta e tot?
N-aş putea să schimb subiectul fără ca Marissa să devină
suspicioasă? Nu, probabil că nu. Mai bine m-aş strădui să-i explic care e treaba cu stăpânul Susannei, deşi nu-mi va fi deloc uşor să
prezint situaţia unei persoane care trăieşte în secolul al douăzeci şi unulea.
— Patronul ei e un nemernic.
Urmează o pauză.
— Ce vrei să spui?
Oare pot avea încredere în sora mea? Poate că mi-ar fi de folos să
pot discuta cu cineva. Mi-e imposibil să accept că Susanna nu poate face nimic în privinţa domnului Pratt.
— O brutalizează.
Altă pauză, de data aceasta mai lungă. Când se decide, în fine, să
vorbească, o face pe un ton moale şi incredul.
— O maltratează?
— Îhî.
Ce cuvânt oribil, îmi spun. Dar sora mea are dreptate. O loveşte?
O brutalizează? De ce am folosit astfel de termeni? Adevărul e că
domnul Pratt o maltratează pe Susanna.