Va trebui să cercetez şi asta.
OK, acum voi tasta Ţinutul Wake sec. 18.
După ce deschid cinci linkuri, descopăr ceva care-mi captează
atenţia. Un lucru total neprevăzut. Şi care nu e menţionat în celelalte articole.
La recensământul din anul 1800 făcut în Ţinutul Wake, apare localitatea Worthville, cu rezidenţii săi.
La recensământul din 1810 nu se mai pomeneşte de Worthville.
În primul deceniu al secolului al nouăsprezecelea, Worthville dispare cu totul din documentele oficiale.
89
CAPITOLUL 11
UN PĂCAT CHINUITOR
Dimineaţa de duminică ne amăgeşte cu un vânticel blând, dar nu trece mult până să ne dăm seama că n-a fost decât o glumă crudă. Pe măsură ce ziua înaintează, soarele începe să arunce săgeţi de foc printre vârfurile copacilor şi căldura devine înăbuşitoare până şi la umbră.
Merg în spatele familiei Pratt pe cărarea ce duce în sat şi cu fiecare pas făcut îmi simt stomacul zvârcolindu-se. Sala de întruniri, un loc întotdeauna neplăcut pentru servitori, va deveni de nesuportat cu mult înainte de încheierea slujbei religioase.
Ieşim din pădure şi ne alăturăm oamenilor din sat care se îndreaptă în grupuri spre biserică. În depărtare, siluetele vagi ale mamei şi surorii mele, gătite în hainele cele mai bune, înaintează
încet pe Raleigh Road, stârnind în urmă mici vălătuci de praf.
Mă apropii în grabă de stăpână.
— Doamna Pratt, îmi daţi voie să vorbesc cu rudele mele?
— Bineînţeles. Dar nu sta mult.
— Da, doamnă.
Fug spre mama şi sora mea, nerăbdătoare să-mi fac cunoscută
părerea.
— Mamă?
Ochii ei îi întâlnesc pe ai mei pentru o clipă, apoi se feresc. Aşa se întâmplă de fiecare dată. Prezenţa mea pare să o stânjenească, deşi nu sunt prea sigură de ce. Poate că se ruşinează că un membru al familiei Marsh a ajuns să muncească silit pentru un stăpân. Poate 90
pentru că se simte vinovată. Nu-mi va mărturisi niciodată de ce se comportă aşa. Iar eu n-o voi întreba niciodată.
Îmi potrivesc pasul cu ea.
— Aş vrea să discut ceva cu tine, mamă.
— Sigur.
Sora mea înaintează în paşi de dans în faţa noastră.
— Phoebe mi-a spus că vrei să te recăsătoreşti cu domnul Shaw.
— M-a cerut de soţie. Încă nu m-am decis.
— Phoebe a înţeles că domnul Shaw plănuieşte să se mute cu familia la noi acasă. Şi să o pună pe Phoebe să aibă grijă de copiii lui.
— Da, asta intenţionează domnul Shaw.
— Crezi că Phoebe e în stare să se îngrijească bine de nişte copii?
Mama scutură din cap enervată.
— O să înveţe.
Stupiditatea absolută a răspunsului mă lasă mută.
— Eşti dispusă să rişti sănătatea şi siguranţa copiilor domnului Shaw cât timp Phoebe va învăţa să îngrijească de copii?
Nu răspunde şi încetineşte pasul în timp ce ne apropiem de curtea sălii de întruniri.
Mă grăbesc să-i spun, cât mai am timp, tot ce am pe suflet.
— Ştii la fel de bine ca şi mine că adevăratul talent al lui Phoebe stă în lucrul cu acul. E capabilă să coasă delicat şi se pricepe la culori şi modele.
— Adevărat, e foarte îndemânatică.