— Așa o fi, a spus, zâmbindu-mi.
— Aș zice că amândoi am dat greș, am zis, ridicându-mă în picioare.
Gus m-a urmat. Am pornit-o în susul potecii strâmbe, pline de
rădăcini.
— Eu nu cred asta. Consider că am scris propria versiune a unui final fericit, iar tu propria versiune a unuia nefericit. A trebuit să scriem fix ceea ce credem că e adevărat.
— Iar tu încă ești de părere că o cometă lovind pământul este cel mai bun scenariu de dragoste.
Gus a râs.
Uitasem să lăsăm aprinsă lumina de pe verandă, dar nu aveam de ce să ne împiedicăm. El nu ținuse niciodată mobilă acolo, iar când eu i-am dat-o Sonyei pe a tatei, am hotărât să economisim și să ne-o cumpărăm pe a noastră, după care am uitat. Gus a introdus în sfârșit cheia în broască, după care s-a întors cu fața spre mine în beznă înainte să o răsucească. Mâna lui mi-a găsit obrazul, iar gura lui caldă s-a lipit de a mea. După ce s-a retras, părul meu prinzându-se în barba lui nerasă, a spus încetișor:
— Dacă aș fi lovit de un meteorit în timp ce sunt în mașină cu tine, da, aș crede că am murit în stil mare.
Obrajii mi s-au aprins când l-am auzit spunând așa ceva. Acea senzație fierbinte ca lava încă îmi inunda stomacul. A deschis ușa și m-a luat de mână pe când am pășit înăuntru. A lăsat manuscrisele pe pantofarul de lângă ușă, după care a aprins lumina, un cor de voci izbucnind deodată și țipând „SURPRIZĂ!”
Am rămas în loc uimită. Pete și Maggie, mama cu noua ei tunsoare bob și bine-cunoscuta cămașă din bumbac pe care o purta când călătorea, Shadi cu noul ei iubit, Vârcolacul Sexy din Louisiana (acum suficient de prezent în viața ei încât să îi spunem Armand, numele lui adevărat) și Kayla Markham se aflau în studio, zâmbind larg ca dintr-un panou stomatologic, cu pahare de șampanie în mână și, poate lucrul puțin mai ciudat, îmbrăcați toți în pirați. O pancartă cu ciucuri atârna de-a lungul ușii din spatele lor, pe care scria, cu litere colorate, ANIVERSARE
FERICITĂ. Era un gest măreț, dar cel mai ciudat de care avusesem parte.
— Ce..., am dat să zic, neștiind cum să continui. Ce e... asta...
Gus stătea lângă mine și, când mi-am ridicat privirea înspre el, gura lui ușor strâmbă s-a ridicat într-un colț.
— Am o idee bună, January, a zis el, îngenunchind apoi în fața mea.
Mâna mea era încă într-a lui și atunci mi-am dat seama că tremur.
Sau el tremura, sau amândoi. S-a uitat în sus la mine în lumina caldă
dinspre bibliotecă.
— Încă un film Pirații din Caraibe? am întrebat eu cu un glas șters.
Zâmbetul i s-a lărgit și mai mult pe chip, atât de mult, încât, atunci când m-am aplecat, am crezut că îi văd inima bătându-i prin gât.
— January Andrews, acum un an te-am întâlnit pentru a doua oară
și asta mi-a schimbat viața. Nu-mi pasă cum o să se sfârșească, atâta vreme cât o să fim împreună.
Și-a vârât mâna în buzunar, de unde a scos un pătrat mic și alb, o foaie din blocnotes care părea să fi fost deja mototolită și întinsă de multe ori. Încet, l-a deschis și mi l-a întins, doar o bucățică de hârtie pe care scria ceva cu litere mari și negre.
CĂSĂTOREȘTE-TE CU MINE.
Poate ar fi trebuit să-mi iau răgazul să-i răspund tot în scris. În schimb, l-am apucat și l-am sărutat, spunându-i „Da“ cu gura lipită de a lui, apoi încă o dată: „Da. Da.“
Pete și Maggie au exclamat în urale. Mama a bătut din palme. Shadi s-a aruncat în brațele mele.
În cărți, simțeam deseori că finalurile fericite reprezentau un nou început, însă, la mine, nu s-a simțit la fel. Finalul meu fericit era alcătuit dintr-o serie de momente-prezente-de-fericire, ducându-se în urmă nu doar cu un an, ci cu treizeci de ani. Finalul meu începuse deja, așa că
această zi nu era nici un sfârșit, nici un început.
Era doar o altă zi bună. O zi perfectă. O fericire de-acum, atât de vastă și de profundă, încât știam – sau mai degrabă credeam cu tărie – că
nu aveam de ce să-mi fac griji pentru ziua de mâine.
Mulțumiri
În spatele fiecărei cărți care își face drum în lume se află un întreg grup de susținători, iar această carte nu ar fi putut avea o echipă mai bună care să lupte pentru ea la fiecare pas. Mulțumiri imense, mai întâi, editoarei mele minunate, Amanda Bergeron, ale cărei abilități, pasiune și bunătate au făcut din fiecare minut pe care l-am petrecut lucrând la această carte pură încântare. Nimeni nu ar fi putut înțelege și rafina esența poveștii lui January și a lui Gus la fel ca tine și sunt pentru totdeauna recunoscătoare că ai fost suportera lor. Încă sunt foarte încântată că am avut ocazia să lucrez cu tine.
Mulțumiri și restului echipei grozave de la Berkley: Jessica McDonnell, Claire Zion, Cindy Hwang, Grace House, Martha Cipolla și restul. Mă simt atât de ridicol de norocoasă că am găsit o casă și o familie printre voi.
Primei persoane care a citit această carte sub orice formă, Lana Popovic, îi mulțumesc foarte mult pentru că a crezut mereu în mine și că
a fost sursa de inspirație pentru cea mai bună agentă de ficțiune din lume, Anya.
Îi mulțumesc și agentei mele perfecte, Taylor Haggerty. Ai fost o lumină călăuzitoare pentru mine în tot acest proces și știu în sufletul meu că Două cărți și o vacanță nu ar fi putut ajunge aici fără tine și restul oamenilor incredibili de la Root Literary: Holly Root, Melanie Castillo, și Molly O’Neill. Mulțumiri imense, de asemenea, agentei mele pentru drepturi internaționale, Heather Baror, și celorlalți de la Baror International, precum și lui Mary Pender de la UTA, care mi-a fost un sprijin incredibil de la începutul acestei călătorii.
De asemenea, trebuie să îi mulțumesc dragii mele prietene Liz Tingue, una dintre primele persoane care a avut încredere în mine și în scrisul meu. Cu adevărat, nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără tine. Îți sunt recunoscătoare pentru totdeauna atât ție, cât și Marissei Grossman pentru că ați fost în echipa mea de la început.
Există atât de mulți alți oameni care au fost esențiali pentru creșterea mea atât ca scriitoare, cât și ca persoană, dar trebuie să le mulțumesc în special lui Brittany Cavallaro, Parker Peevyhouse, Jeff Zentner, Riley Redgate, Kerry Kletter, Adriana Mather, David Arnold, Janet McNally,
Candice Montgomery, Tehlor Kay Mejia și Anna Breslaw pentru că au fost prieteni extraordinari și mi-au oferit o comunitate de scris atât de minunată și de vibrantă. Sunteți cu toții strălucitori, puternici, amuzanți și ridicol de talentați. Ca să nu mai spun cât de frumoși.
Și, bineînțeles, nu aș putea scrie despre familie, prietenie și dragoste dacă nu aș avea parte de familie, prieteni și un partener nemaipomenit.
