Colțul gurii lui a tremurat nesigur.
— Mă ierți? Mi s-a mai zis că fac o primă impresie proastă.
— Aia nu a fost prima mea impresie, am remarcat eu.
O expresie impenetrabilă i-a apărut pe chip, după care a dispărut înainte să i-o pot descifra.
— Care era întrebarea ta? a reluat el. Dacă răspund la ea, mă ierți?
— Nu așa funcționează treaba cu iertarea, am zis. Când am văzut că
începe să-și frece fruntea, am adăugat: Dar da.
— Bine, o singură întrebare, a încuviințat el.
Eu m-am aplecat peste masă:
— Ai crezut că ele vorbesc despre cartea ta, nu?
El a încruntat din sprâncene.
— Care ele?
— Spioanele și plăcintele lichefiate, am zis.
El s-a prefăcut contrariat.
— Vrei să spui Clubul de lectură Roșu, Rusul alb și Albastru? Pentru că porecla pe care doar ce ai folosit-o este un afront adus saloanelor de
literatură de pretutindeni, ca să nu mai zic Libertății și Americii.
Am simțit cum îmi înmugurește un zâmbet pe chip. M-am lăsat pe spate, satisfăcută.
— Ba fix asta ai crezut. Ai crezut că îți citeau Revelațiile.
— În primul rând, a început Gus, locuiesc aici de cinci ani și Pete nu m-a invitat niciodată la clubul de lectură, deci da, a părut o presupunere destul de rezonabilă la momentul respectiv. În al doilea rând, și a mai înhățat o gogoașă din cutie, ar trebui să ai grijă, January Andrews. Doar ce mi-ai revelat titlul cărții. Cine știe ce alte secrete sunt pe cale să se verse afară din tine?
— De unde știi că n-am căutat-o pe Google? am replicat eu. Nu înseamnă că am mai auzit de ea înainte.
— De unde știi că nu mi se pare și mai amuzant dacă m-ai fi căutat pe Google? a spus Gus.
— De unde știi că nu te-am căutat pe Google pentru că te suspectam ca având cazier?
— De unde știi că nu o să-ți răspund cu întrebări la întrebările tale până murim amândoi?
— De unde știi că-mi pasă?
Gus a scuturat din cap, zâmbind, și a mai luat o mușcătură.
— Vai, e groaznică!
— Gogoașa sau conversația? am întrebat.
— Conversația, clar. Gogoșile sunt în regulă. Și eu te-am căutat pe Google, apropo. Ar trebui să te gândești să-ți schimbi numele în ceva mai rar.
— O să transmit mai departe superiorilor, dar nu pot face nici o promisiune, am zis. Sunt tot felul de proceduri birocratice prin care trebuie să treci.
— Confort sudist sună destul de sexy, a spus el. Îți plac băieții din sud? Fără dinți și cu salopetă, care să-ți tureze bine motorul?
Eu mi-am dat ochii peste cap.
— Tind să cred că n-ai fost niciodată în sud și că posibil nici să nu știi cum se găsește „sudul” pe o busolă. Plus de asta, de ce încearcă toată
lumea să presupună că ceea ce scrie o femeie trebuie să fie semiautobiografic? Oamenii presupun în general că tu ești bărbatul singur, alb...
— Frigid, a intervenit Gus.
— ...frigid din rolul principal?
El a încuviințat gânditor din cap, cu ochii lui negri ațintiți asupra mea.
— Bună întrebare. Hai să vedem rezultatele sondajului. Tu presupui că sunt frigid?
Eu m-am prefăcut că mă gândesc, apoi am răspuns:
— Absolut.
— Ce ai, mai exact, împotriva cărților mele, pe care presupun că nu le-ai citit? a întrebat el.
