El s-a uitat la mine preț de o clipă, rânjetul acela ștrengăresc al lui făcându-i colțurile gurii să i se ridice.

— Ești sigură? Ar putea fi cu adevărat umilitor.

Un râset involuntar a răzbătut din mine. Chiar nu avea habar în ce se băga.

— Mă bazez pe asta, am zis eu. Dar o să-ți ușurez puțin munca. O

să-ți țin un curs scurt despre romanele de dragoste.

— În regulă, s-a învoit Gus. Atunci o să-ți arăt și eu procesul meu de cercetare. O să te ajut să-ți accesezi nihilismul tău latent, iar tu mă vei învăța cum să cânt ca și cum nimeni nu ascultă și să dansez ca și cum

nimeni nu se uită și să iubesc ca și cum nu am fost rănit niciodată.

Rânjetul acela slab al lui era de-a dreptul contagios.

— Chiar crezi că poți face asta? am întrebat eu.

El a ridicat dintr-un umăr.

— Dar tu?

I-am susținut privirea preț de o clipă prelungă.

— Și-mi vei promova și cartea? Dacă voi câștiga, desigur, și mi-o vei vinde, vei scrie un citat strălucitor pe care să-l trântesc pe manuscris, oricât de prost ar fi?

Ochii lui făceau din nou chestia aia. Chestia aia sexy și rea când se măreau și se întunecau atunci când se lăsa pierdut în gânduri.

— Mi-aduc aminte cum scriai la douăzeci și doi, a spus el în cele din urmă. N-o să fie prost.

Am încercat să-mi înfrânez îmbujorarea, ceea ce probabil era inutil fiindcă oricum mă înroșeam la față când beam. Nu înțelegeam cum făcea asta, cum putea să treacă de la o condescendență incredibilă la o măgulire dezarmantă.

— Dar da, a adăugat el, aplecându-se înainte, chiar dacă o să-mi dai o continuare romanescă a lui Gigli 6, dacă o vinzi unei edituri, eu ți-o voi promova.

M-am lăsat pe spate ca să pun niște distanță între noi.

— În regulă. Uite cum facem: în timpul săptămânii scriem, iar weekendurile le lăsăm pentru educație.

— Educație, a repetat el.

— Vinerea o să vin cu tine să faci orice faci tu în numele cercetării.

Ceea ce ar include..., și am făcut un gest din mână, dându-i de înțeles să

completeze propoziția.

El a zâmbit șmecherește. Era un zâmbet extrem de rău.

— O, tot felul de lucruri fascinante, a continuat el. Iar apoi sâmbetele vom face ce faci tu de obicei în numele cercetării – călătorii cu balonul cu aer cald, lecții de navigat, plimbări cu motocicleta în doi, cine la lumina lumânărilor în foișoarele restaurantelor, unde se cântă cover-uri proaste și toate celelalte porcării.

Gâtul mi s-a înfierbântat și mi-am închis gura când mi-am dat seama 6 Comedie romantică din 2003, cu Ben Affleck și Jennifer Lopez în rolurile principale.

că se căscase larg. Uram faptul că avea dreptate, că mă încolțise. Vreau să

spun că, într-adevăr, nu făcusem plimbări pe motocicletă în doi (n-aveam nici o dorință de moarte), dar luasem lecții de navigat și mă plimbasem cu balonul cu aer cald ca să mă pregătesc pentru cel de-al treilea roman al meu, Luminile nordului.

Colțul gurii i-a tresărit ușor, aparent încântat de expresia de pe fața mea.

— Deci? Batem palma? a spus el, întinzând mâna spre mine, în vreme ce mintea mi se învârtea în cercuri amețitoare.

Nu era ca și cum aveam alte idei. Poate un scriitor deprimat putea scrie doar o carte deprimantă.

— În regulă, am zis eu, dând mâna cu el și prefăcându-mă că nu simt scânteile care săreau din pielea lui drept în venele mele.

— Încă ceva, a spus el pe un ton serios.

— Ce anume?

— Promite-mi că nu te îndrăgostești de mine.

— O, Doamne! am exclamat eu, dându-i una în umăr și lăsându-mă

înapoi în scaunul meu, râzând. Mi-ai citat cumva din O iubire de neuitat 7?

Gus a zâmbit din nou.

— Un film excelent! Scuze, peliculă. O peliculă cinematografică

deosebită.

Eu mi-am dat ochii peste cap, încă râzând.

— Mai taci!

A scos și el un hohot de râs scurt.

— Vorbesc serios. Cred că am ajuns la pipăieli în cinematograf când rula filmul ăla.

— Refuz să cred că cineva ar denigra cea mai frumoasă poveste de dragoste spusă vreodată, cu Mandy Moore lăsându-l pe adolescentul Gus Everett să o pipăie cu nerușinare.

— Crezi ce vrei, January Andrews, a spus el. Jack Reacher își riscă în fiecare zi viața să-ți garanteze ție libertatea asta.

7 Titlu original A Walk to Remember (2002)

Capitolul 9. Manuscrisul

Când m-am trezit, nu m-am trezit cu mahmureală, ci cu un mesaj: Are un raft întreg cu căciuli vintage.

De la Shadi, evident.