Geamul pasagerului s-a lăsat în jos, iar Gus s-a întins peste scaun, aplecându-și capul ca să mă vadă.
— January, a spus el, oftând.
— Augustus.
— Au trecut patru minute. Nu vine nici un Uber. Vrei, te rog, să urci în mașină?
— O să merg pe jos.
— De ce?
— Pentru că am nevoie să fac mișcare, am zis.
— Ca să nu mai pomenim de pneumonie.
— Sunt vreo optsprezece grade afară, am zis.
— Efectiv, tremuri.
— Poate tremur de nerăbdare pentru plimbarea stimulantă care mă
așteaptă.
— Poate pentru că temperatura corpului tău scade cu repeziciune, la fel și tensiunea arterială și ritmul cardiac, iar țesutul cutanat ți se deshidratează pe măsură ce îngheață.
— Glumești? Inima mea bate cât se poate de bine. Doar ce am stat trei ore la un club de lectură despre romane de spionaj. Am nevoie să mai consum din adrenalina asta, am zis și am început să înaintez în josul trotuarului.
— January! m-a strigat Gus.
— Da?
— E direcția greșită.
M-am răsucit pe călcâie și am început să merg în direcția opusă, trecând pe lângă mașina lui Gus. Gura i s-a strâmbat în lumina slabă a consolei.
— Îți dai seama că suntem la unsprezece kilometri depărtare, nu? În ritmul la care mergi tu, ai ajunge... la paștele cailor. O să intri într-un tufiș
și e foarte posibil ca acolo să-ți petreci restul vieții.
— E fix cât am nevoie ca să mă trezesc înainte să mă duc la culcare, am replicat eu.
Gus a început să înainteze încet pe șosea alături de mine, iar eu am continuat să vorbesc de parcă mergeam unul lângă altul.
— Nu mă pot trezi mâine cu încă o mahmureală. Mai bine merg pe jos.
— Da, păi mi-e teamă că o să ai parte de amândouă. Acum hai să te ducem acasă.
— O să adorm beată. Nu e bine.
— În regulă, nu o să te duc acasă decât după ce te trezești. Știu cel mai bun leac pentru mahmureală din tot orașul North Bear Shores!
Eu m-am oprit și m-am întors cu fața spre mașina lui. S-a oprit și el, așteptând.
— Ca să fim clari, am zis eu, nu te referi la chestii sexuale, nu?
Zâmbetul i s-a arcuit.
— Nu, January. Nu mă refer la chestii sexuale.
— Nici să nu ne gândești.
Am deschis portiera pasagerului și m-am strecurat pe scaun, lipindu-mi degetele înghețate de ventilatoarele calde.
— Pentru că am un spray cu piper în plasa asta. Și o armă.
— Ce dracu! a strigat el, parcând mașina. Ești beată și ai o afurisită
de armă pe care o fluturi în plasa cu vin?
Eu mi-am pus centura.
— Era o glumă. Partea cu arma, nu partea cu „te ucid dacă încerci ceva“. Cu aia am vorbit serios.
Râsetul lui era mai mult șocat decât amuzat. Chiar și în întunericul mașinii, puteam să-i văd ochii căscați larg și gura strâmbă tensionată. A scuturat din cap, și-a șters picurii de ploaie de pe frunte cu dosul palmei
și a pornit din nou mașina.
#
