— Dar ție ce-ți iese de aici? am întrebat eu.
— Păi aceleași lucruri, a spus el. Vreau ceva cu care să tronez peste tine. Și bani. Banii nu strică niciodată.
— O, am făcut eu. Probleme în paradisul frigid?
Gus și-a dat ochii peste cap.
— Durează mult să-mi scriu cărțile. Avansurile au fost generoase, dar am multe împrumuturi studențești și niște datorii mai vechi, apoi am investit mult și în casa asta. Dacă pot să vând ceva rapid pe lângă, mă va ajuta, mai ales dacă va fi ceva ce oamenii chiar vor citi.
Am exclamat teatral și mi-am dus mâna la inimă.
— Și te vei înjosi tu să vinzi un roman de dragoste american sadomasochist?
— Bine, dacă nu ești de acord cu planul, atunci uită de el.
Doar că acum nu mai puteam uita de el. Acum trebuia să-i dovedesc lui Gus că ceea ce făceam eu era mai greu decât părea și că și eu eram la fel de capabilă ca el. Plus de asta, să-l am pe Augustus Everett care să-mi promoveze o carte mi-ar aduce niște beneficii materiale cărora nu-mi permiteam să le dau cu piciorul.
— Mă bag! am zis înainte să mă răzgândesc.
El s-a uitat la mine preț de o clipă, rânjetul acela ștrengăresc al lui făcându-i colțurile gurii să i se ridice.
— Ești sigură? Ar putea fi cu adevărat umilitor.
Un râset involuntar a răzbătut din mine. Chiar nu avea habar în ce se băga.
— Mă bazez pe asta, am zis eu. Dar o să-ți ușurez puțin munca. O
să-ți țin un curs scurt despre romanele de dragoste.
— În regulă, s-a învoit Gus. Atunci o să-ți arăt și eu procesul meu de cercetare. O să te ajut să-ți accesezi nihilismul tău latent, iar tu mă vei învăța cum să cânt ca și cum nimeni nu ascultă și să dansez ca și cum
nimeni nu se uită și să iubesc ca și cum nu am fost rănit niciodată.
Rânjetul acela slab al lui era de-a dreptul contagios.
— Chiar crezi că poți face asta? am întrebat eu.
El a ridicat dintr-un umăr.
— Dar tu?
I-am susținut privirea preț de o clipă prelungă.
— Și-mi vei promova și cartea? Dacă voi câștiga, desigur, și mi-o vei vinde, vei scrie un citat strălucitor pe care să-l trântesc pe manuscris, oricât de prost ar fi?
Ochii lui făceau din nou chestia aia. Chestia aia sexy și rea când se măreau și se întunecau atunci când se lăsa pierdut în gânduri.
— Mi-aduc aminte cum scriai la douăzeci și doi, a spus el în cele din urmă. N-o să fie prost.
Am încercat să-mi înfrânez îmbujorarea, ceea ce probabil era inutil fiindcă oricum mă înroșeam la față când beam. Nu înțelegeam cum făcea asta, cum putea să treacă de la o condescendență incredibilă la o măgulire dezarmantă.
— Dar da, a adăugat el, aplecându-se înainte, chiar dacă o să-mi dai o continuare romanescă a lui Gigli 6, dacă o vinzi unei edituri, eu ți-o voi promova.
M-am lăsat pe spate ca să pun niște distanță între noi.
— În regulă. Uite cum facem: în timpul săptămânii scriem, iar weekendurile le lăsăm pentru educație.
— Educație, a repetat el.
— Vinerea o să vin cu tine să faci orice faci tu în numele cercetării.
Ceea ce ar include..., și am făcut un gest din mână, dându-i de înțeles să
completeze propoziția.
El a zâmbit șmecherește. Era un zâmbet extrem de rău.
— O, tot felul de lucruri fascinante, a continuat el. Iar apoi sâmbetele vom face ce faci tu de obicei în numele cercetării – călătorii cu balonul cu aer cald, lecții de navigat, plimbări cu motocicleta în doi, cine la lumina lumânărilor în foișoarele restaurantelor, unde se cântă cover-uri proaste și toate celelalte porcării.
Gâtul mi s-a înfierbântat și mi-am închis gura când mi-am dat seama 6 Comedie romantică din 2003, cu Ben Affleck și Jennifer Lopez în rolurile principale.
că se căscase larg. Uram faptul că avea dreptate, că mă încolțise. Vreau să
spun că, într-adevăr, nu făcusem plimbări pe motocicletă în doi (n-aveam nici o dorință de moarte), dar luasem lecții de navigat și mă plimbasem cu balonul cu aer cald ca să mă pregătesc pentru cel de-al treilea roman al meu, Luminile nordului.
Colțul gurii i-a tresărit ușor, aparent încântat de expresia de pe fața mea.
— Deci? Batem palma? a spus el, întinzând mâna spre mine, în vreme ce mintea mi se învârtea în cercuri amețitoare.
