citească despre așa ceva?

El a râs.

— Știi, poate singurul motiv pentru care n-ai fost în stare să-ți termini cartea este pentru că tot întrebi pe unul și pe altul ce vrea să

citească în loc de ce vrei tu să scrii.

Eu mi-am încrucișat brațele la piept, burzuluindu-mă și ignorându-i comentariul.

— Și spune-mi, Gus, cum o să introduci o turnură romantică în

cartea ta despre un cult sinucigaș?

El și-a sprijinit capul de spătar și s-a scărpinat în bărbie.

— În primul rând, a început el, când am spus că interviul ăsta era pentru comedia mea romantică? Aș putea foarte bine să pun deoparte toate notițele mele până când voi câștiga pariul și apoi să mă întorc să

lucrez la romanul meu oficial.

— Și asta faci acum? am întrebat eu.

— Încă nu știu, a recunoscut. Încerc să-mi dau seama dacă pot combina ideile.

— Poate, am zis eu cu o îndoială în glas. Spune-mi mai multe detalii, să văd dacă te pot ajuta.

— Bine. Deci, a continuat, ajustându-și mâinile pe volan, premisa originală a fost practic că jurnalistul află că iubita lui din liceu, o fostă

narcomană, a aderat la un cult, așa că el decide să se infiltreze și să-l distrugă din interior. Dar cât e acolo, începe să avanseze pe scara ierarhică, depășind-o cu muuult pe femeia pentru care se dusese acolo ca s-o salveze. Iar pe măsură ce face asta, vede tot felul de lucruri, dovada că

liderul avea dreptate. Despre totul. În cele din urmă, fata se va speria și va încerca să se retragă, să-l convingă și pe el să plece odată cu ea.

— Așadar, mă gândesc, am zis eu, că pleacă, luna de miere în Paris, se așază într-un sătuc din sudul Franței. Probabil devin viticultori.

— Avea de gând s-o ucidă, a spus Gus pe un ton plat. Ca să-i salveze sufletul. Nu m-am hotărât încă dacă asta va distruge în cele din urmă

cultul – ducând la arestarea tuturor liderilor – sau dacă el va deveni noul profet. Mi-a plăcut prima opțiune pentru că pare ca un cerc închis: vrea s-o scoată din cult; reușește. Vrea să distrugă cultul; reușește. Doar că a doua pare mult mai ciclică, pe de altă parte. Ca orice altă persoană rănită

care suferă de complexul eroului, și el va sfârși să facă întocmai ce face și liderul inițial al cultului. Nu știu. Poate o să închei cu un tânăr sau cu o tânără dependentă de droguri care să apară fix la final.

— Drăguț, am zis eu.

— Exact răspunsul pe care îl așteptam, a replicat.

— Ai și idei pentru versiunea nu-atât-de-oribilă a acestei cărți?

— Mi-a plăcut ideea cu sudul Franței. Șmecher rău!

— Mă bucur că-mi împărtășești viziunea.

— Oricum, a reluat el, o să-mi dau eu seama. O comedie romantică

despre un cult chiar sună interesant. Cum rămâne cu tine? Cartea ta despre ce era?

Eu m-am făcut că-mi vomit în poală.

— Drăguț, m-a imitat el, adresându-mi un rânjet.

Că tot vorbeam de șmecher rău, uneori ochii lui păreau să reflecte un foc, cu toate că nu era nici unul în jur. Pentru numele lui Dumnezeu, eram într-o mașină aproape neagră ca smoala! Ochilor lui nu ar trebui să

le fie permis, fizic sau moral, să strălucească așa. Cât de lipsit de respect față de legile naturii! Pielea începuse să-mi ardă sub privirea lui.

— N-am idee despre ce era cartea mea, am zis, când, în cele din urmă, și-a întors ochii la drum. Și prea puțin despre ce e asta de-acum.

Cred că este despre o fată.

A așteptat câteva secunde ca să continui, după care a spus:

— Uau!

— Știu.

Era mai mult de atât. Era despre tatăl pe care-l adora. Era despre amantă și despre casa de vacanță din orașul în care crescuse și despre programările la ședințele de radioterapie ale soției lui. Însă chiar dacă

lucrurile dintre mine și Gus se mai încălziseră (de vină erau ochii lui), nu eram încă pregătită pentru întrebările care să mă facă să vorbesc despre ce ar putea fi cartea.

— De ce te-ai mutat aici? am întrebat eu după o lungă tăcere.

Gus s-a foit în scaun. Era evident că avea și el multe subiecte despre care nu voia să discute cu mine.