— Întotdeauna este util să cunoști slăbiciunile adversarului tău.
Îmi întinde tacul.
— Tu prima.
Iau bățul, îl las pe marginea mesei și mă uit peste umăr.
— Nu vine acum partea în care ar trebui să mă cuprinzi cu brațele și să-mi arăți cum se face?
Buzele i se curbează într-un rânjet.
— Asta depinde. Ai vreo armă?
— Cel mai ascuțit lucru de pe mine sunt dinții mei.
Îmi iau poziția cu tacul, ținându-l de parcă nu numai că nu am mai jucat biliard până acum, dar este foarte posibil să îmi fi descoperit abia acum propriile mâini.
Mirosul lui Charlie – cald și neașteptat de familiar – îmi invadează
nasul în timp ce el se poziționează în spatele meu, abia atingându-mă.
Simt cum partea din față a puloverului său îmi atinge coloana vertebrală
goală, pielea mă furnică la frecare, iar brațele lui se pliază în jurul meu în timp ce gura lui coboară lângă urechea mea.
— Slăbește-ți strânsoarea.
Vocea lui joasă vibrează prin mine, respirația lui este caldă pe obrazul meu în timp ce îmi desface degetele de pe tac și le aranjează.
— Mâna din față este pentru a ținti. Nu o miști. Impulsul – palma lui îmi mângâie cotul până când îmi prinde încheietura mâinii și o trage înapoi de-a lungul tacului spre șoldul meu – va veni de aici. Ții tacul drept când începi. Și țintește ca și cum te-ai alinia perfect cu bila pe care vrei să o bagi în gaură.
— Am înțeles, spun eu.
Mâinile lui alunecă de pe mine și mi se face pielea ca de găină în timp ce îmi aliniez lovitura.
— Am uitat să menționez un lucru. Lovesc cu tacul în bila albă, trimițând-o pe cea albastră plină peste masă în gaură. Am mai jucat.
Trec pe lângă Charlie pentru a-mi alinia următoarea lovitură.
— Și eu care credeam că sunt un profesor foarte bun, spune el.
Bag în buzunar următoarea bilă verde, apoi o ratez pe cea de culoare grena. Când mă uit la el, nu numai că nu pare surprins, dar pare de-a dreptul îngâmfat. Ca și cum i-aș fi dovedit că a avut dreptate.
Îmi smulge tacul din mâini și se învârte în jurul mesei, analizând mai multe opțiuni pentru prima sa lovitură înainte de a alege bila spartă
verde și de a se poziționa.
— Si eu cred că ar fi trebuit să menționez – lovește bila albă, ceea ce trimite bila spartă verde în gaură, iar bila spartă mov imediat după ea –
că sunt stângaci.
Mi se blochează fălcile când se uită la mine în timp ce se îndreaptă
spre următoarea lovitură. De data aceasta, bagă în buzunar bila spartă
portocalie, apoi pe cea grena, înainte de a rata în cele din urmă la următoarea tură. Își scoate buza în afară, așa cum am făcut eu când l-am tachinat în legătură cu amintirile urâte.
— Te-ar ajuta să-ți treacă supărarea dacă ți-aș mai cumpăra o bere?
Îi smulg tacul din mână.
— Adu-mi un martini, și ia-ti și tu unul. O să ai nevoie.
Charlie câștigă primul joc, astfel că de la un joc ajungem la două. Eu îl câștig pe acesta, iar el nu este dispus să se mulțumească cu egalitatea, așa că jucăm un al treilea. Când câștigă, îmi smulge tacul din mână
înainte să pot cere un al patrulea meci.
— Nora, spune el, am avut o înțelegere.
— Nu am fost niciodată de acord.
— Ai jucat, spune el.
Îmi înclin capul pe spate, gemând.
— Dacă te ajută, spune el cu tonul lui sec caracteristic, sunt dispus să
semnez un contract de confidențialitate înainte să-mi spui despre orice fantezie profundă, întunecată și perversă care te-a adus aici.
