— Ei bine, cizmele tale sunt Sandro și te-am văzut purtând pulovere de cașmir de lux de cel puțin trei ori, spun eu, așa că poate că nu.
— Garderoba capsulă, spune el, de parcă asta ar explica totul.
Cumpăr doar lucruri care pot fi purtate cu tot ce am deja și care știu că
îmi plac suficient de mult încât să le port ani de zile. Este o investiție.
— Ce orășean ești, îl îngân.
Își dă ochii peste cap.
— Știi că asta nu se pune la numărul șase, nu? Poate că în Manhattan se consideră că asta e o baie în pielea goală, dar în Sunshine Falls am numi această ținută un soi de costum de baie.
O altă provocare.
Sunt ca o femeie posedată. Mă scufund sub apă, îmi desfac sutienul și îl arunc spre el. Se lovește de pieptul lui.
— Așa mai vii de-acasă, acceptă el, ridicând breteaua delicată de dantelă neagră pentru a o examina în lumina lunii. Toate astea, spune el serios, s-au irosit pentru Blake Carlisle.
— Am exclusiv lenjerie intimă drăguță, spun eu. E normal să se irosească din când în când.
— Vorbești ca o adevărată doamnă obișnuită cu luxul.
M-am lăsat înapoi în apă, cu genunchii îndoiți, degetele de la picioare alunecând pe albia netedă de piatră a pârâului.
— Cred că am dovedit că, dintre noi doi, tu ești aristocratul aici. Eu
fac baie în pielea goală. Într-o cascadă locală. În timp ce tu nici măcar nu știi să înoți.
Dă ochii peste cap.
— Știu să înot.
— Charlie, am spus. E în regulă. Nu e nici o rușine să spui adevărul.
— Îți amintești de vremea când obișnuiai să te prefaci că ești politicoasă?
— Ți-e dor de ea?
— Deloc. Își trage cămașa peste cap și o aruncă pe stânci. Ești mult mai amuzantă așa. Când pantalonii lui sunt pe jumătate dați jos, îmi amintesc să mă uit în altă parte, iar o clipă mai târziu, când apa se sparge, mă răsucesc și îl văd tresărind când apa rece îl izbește în abdomen.
— Futu-i! icnește el. Futu-uuui!
— Mvai, dar ce vocabular! Înot spre el. Nu e chiar așa de rău.
— E posibil să nu ai receptori de durere? șuieră el.
— Nu doar posibil, ci și probabil, îi răspund eu. Mi s-a mai spus că
nu simt nimic.
Charlie se încruntă.
— Oricine a spus asta e clar că a cunoscut-o doar pe Nora cea profesionistă.
— Majoritatea oamenilor o cunosc doar pe ea.
— Bieții de ei, spune el, aproape cu afecțiune.
Aceeași voce cu care a spus „Bineînțeles” când i-am spus că mi-am atins obiectivele profesionale cu opt luni mai devreme.
Mă opresc suficient de aproape pentru a-i vedea pielea strângându-se. Picăturile de pe gâtul și maxilarul lui prind lumina lunii, iar pieptul și coapsele mele vibrează ca răspuns.
Mă dau înapoi în timp ce el se îndreaptă spre mine, menținând distanta dintre noi.
— Ce alte ritualuri de trecere de la Sunshine Falls ai mai ignorat?
Mușchii din lungul maxilarului i se alungesc în timp ce se gândește.
— Oamenii sunt foarte pasionați de bolovăneală aici.
— Lasă-mă să ghicesc, spun eu. Asta e atunci când stai în vârful unui munte și aștepti ca unul dintre dușmani să treacă pe lângă tine, apoi împingi un bolovan peste margine.
— Aproape, spune el. Este atunci când te cațări pe bolovani.
— De ce ai face asta?
— Pentru a ajunge în vârf, probabil.
