— Ayla Özdal a declarat ieri, la o conferință de presă, că rolul Petrei i se va atribui ei, am spus eu ca să îi arăt că informațiile pe care mi le dăduse cu o zi înainte nu erau grozave.
Strânse din buze.
— Nu mai sunt așa de sigur ca aseară că ceea ce a declarat Ayla este adevărat. Am interogat-o ieri și, după părerea mea, minte. Se poate ca Müller și această Ayla să fi avut o relație, dar este posibil ca ea să fi ales această cale ca să își mai facă puțină reclamă.
Urmară iarăși câteva momente de tăcere. Amândoi ne gândeam.
— Ar mai fi ceva ce aș dori să știu, dacă te mai pot întreba, am spus eu cu câtă grație am putut
— Păi, întreabă.
— Când criminalul a aruncat uscătorul în cadă, s-a produs un scurtcircuit? Adică, în asemenea situații nu sar siguranțele?
— Ba da, și așa s-a și întâmplat
— Criminalul avea o lanternă la el? Cum s-a descurcat pe coridorul scufundat în întuneric?
— Camera dispunea de siguranțe proprii. S-a ars siguranța de la apartamentul lui Müller, este adevărat. Dar atât. Când criminalul a ieșit pe coridor, acesta era normal iluminat Dacă ar fi sărit siguranțele de pe întregul etaj, sau din întregul hotel, crima ar fi fost descoperită mai devreme.
— Bine, dar cine ți-a spus că Petra și Müller ar avea o relație?
— Mai bine întreabă cine nu mi-a spus. Mai toți cei din echipa de filmare știau, iar la interogatoriu a fost primul lucru declarat. Din toată echipa numai o femeie a declarat că nu își poate imagina așa ceva. Cu excepția ei, toți erau convinși de existența acestei relații.
— Ai întrebat-o pe Petra dacă avusese o relație cu el?
— Da, ieri, când a venit la sediu. A răspuns că nu a avut absolut nicio legătură cu el.
VP - 62
Astăzi după-amiază, la această întrebare Petra îmi răspunsese: „Nu vorbi prostii, nu a fost absolut nimic între noi”.
Batuhan continuă:
— Ceilalți din echipă vorbesc de o dragoste aprinsă, furtunoasă. De fapt este ciudat că Petra o contestă atât de hotărât își trecu mâna prin păr. Nu avem nicio dovadă concretă. Dar dacă stai să te gândești cui i-a deschis Müller ușa, pentru cine a renunțat la somn…
— … Rezultă că numai pentru amanta lui, am terminat eu fraza începută
de el.
Stăteam unul în fața altuia fără să scoatem o vorbă. Eu mă gândeam la ceea ce spusese el, când brusc mi-a venit o idee și am pocnit din degete.
— Asta este! am spus eu. Ai verificat prelungitoarele puse la uscătorul de păr? De unde sunt cablurile?
— Bravo! Nu îți scapă nimic, spuse el jumătate ironic, jumătate laudativ.
Nu mi-am putut da seama care jumătate predomina.
— Și? am întrebat, abia așteptând răspunsul.
— Cablurile sunt de o calitate mai bună decât cele care se produc în Turcia. Adică nu sunt marfă turcească, dar poți găsi astfel de cabluri în multe magazine de aici.
— Eh, deci cablurile nu ne duc mai departe.
Dădu negativ din cap.
— Destup și cealaltă sticlă, spuse el.
— Putem și să ieșim în oraș. Îmi este foame. Să mâncăm un sandviș cu brânză la un chioșc Bambi. La ora asta… M-am uitat la ceas. Este zece și zece.
Rămâne destul timp pentru digestie, până la culcare.
— De acord.
— Atunci mă îmbrac, am spus eu și am pornit în călătoria către dormitor în apartamentul meu de 160 de metri pătrați.
Când să deschid șifonierul, am băgat de seamă că în această seară pentru prima oară arșița nu mă deranjase. Nu că noaptea s-ar fi răcorit, prea ar fi fost bine. Mintea îmi era atât de ocupată cu crima, că nu mă mai interesa nici starea vremii. Nici măcar la Fofo nu mă mai gândisem de două zile. Parcă m-a înțepat ceva în inimă. Puteam să uit de micul meu Fofo așa de simplu?
În timp ce în inima mea se luptau furia și afecțiunea pentru Fofo, am simțit brusc dorința să îmi fac o plăcere, pentru a mă scuza în fața corpului meu pentru faptul că îl tratam atât de rău, hrănindu-l cu ouă și sandvișuri cu brânză. Ca urmare aveam să îmbrac ceva șic.
Bine, accept că nu era vorba doar să mă răsplătesc pe mine.
M-am îmbrăcat cu o fustă de un verde țipător, cu șlițuri adânci, și cu o bluză bej, care se închidea în față. Am mai adăugat niște sandale împodobite VP - 63
cu inele metalice uriașe și un strop de parfum, pe care l-am prelins pe gât.
Părul îmi orna capul precum o coroană făcută de o mână de maestru din cele mai distinse giuvaiere ale lumii: eram mulțumită de ființa care mă privea din oglindă.
Ca și Batuhan.
