sub braț sticla și servieta și întrebă: Mergem dincolo, în camera de zi?
Așezându-mă pe sofa, cu sticla de vin în mâna stângă și cu o țigară în dreapta, l-am întrebat:
— Acum vorbim despre crimă?
Jocul de-a șoarecele și pisica mă călca pe nervi
— Da, desigur. Sunt câteva lucruri pe care vreau să le aflu de la tine.
— Nu am nici în clin, nici în mânecă cu chestiunea. Cum ți-a venit ideea să
îmi pui mie întrebări?
VP - 56
— Nu că ai avea ceva de-a face cu crima. Vreau să te întreb doar despre ceva la ce mă gândesc mereu.
În fața ochilor mei cercetători deja vedeam noua mea carte de vizită: Kati Hirschel
Librar – detectiv
Consilier al departamentului de criminalistică
— Dacă îmi explici detaliat cum a fost comisă crima, am să îți răspund la întrebări.
Eram conștientă că ceea ce spusesem suna a șantaj, dar metodele folosite pentru a-ți atinge țelul nu trebuie neapărat să fie întotdeauna curate, asta o știți cu siguranță și dumneavoastră.
Batuhan începu să relateze fără reținere, cu o franchețe care mă
surprinse:
— Deoarece cadavrul era în apă, momentul crimei nu a putut fi stabilit cu exactitate. După ce au mâncat cu toții în seara respectivă, în jurul orei 23.40
în lift au urcat ultimii cinci oameni ai echipei de filmare, printre care și Müller. Camerele lui Müller, a asistentei regizorului, Bauer, și a asistentului de producție Gust se află la etajul patru al hotelului. Cei trei coboară
împreună din lift. Deoarece Gust vede că Müller este beat criță, îi propune acestuia să îl conducă la camera, mai exact spus la apartamentul lui. La acest etaj există două apartamente cu vedere la mare, iar pe partea dinspre stradă
sunt obișnuite. Müller refuză, iar Bauer și Gust se îndreaptă spre camerele lor, în timp ce Müller pleacă în direcția opusă. Ceea ce înseamnă că ei se despart la lift. Cei doi care l-au văzut ultimii pe Müller în viață și-au petrecut împreună noaptea, după propriile declarații, în camera doamnei Bauer.
Se opri ca să bea o gură de vin.
— Legătura dintre Bauer și Gust era anterioară, sau doar în acea noapte…?
— Ei susțin că abia în acea noapte s-a întâmplat. Bărbatul este căsătorit.
Cei doi, și sub influența alcoolului, își petrec noaptea împreună.
— Faptul că se ajunge la așa ceva între două persoane ale căror camere se află una lângă alta, mi se pare o întâmplare prea mare. Cine a stabilit în ce camere să fie cazați membrii echipei, și pe ce principii a decis asta?
— Camerele au fost bineînțeles rezervate înainte de sosirea echipei la Istanbul, unsprezece camere și două apartamente. Dar nu s-a stabilit atunci cine va ocupa fiecare cameră. Asta înseamnă pur și simplu că fiecăruia i-a fost repartizată camera la recepție. Apartamentele… Au fost solicitate două
apartamente, și hotelul le-a rezervat pe cele două aflate unul lângă altul –
pentru Müller și pentru prietena ta, Petra Vogel. Că în cele din urmă camera VP - 57
doamnei Bauer se afla lângă camera domnului Gust… Se scărpină în cap, apoi continuă: Se înțelege că asta este o coincidență.
— O coincidență mult prea mare, Batuhan, am spus pe un ton caustic.
Contrar așteptărilor mele, Batuhan nu se simți lovit în mândria lui bărbătească; el scoase din servietă un notes în carouri și scrise și această
întrebare alături de lucrurile de rezolvat în ziua următoare.
— Ceea ce înseamnă că Müller a fost văzut ultima dată în viață la ora 23.40 când a coborât din lift și s-a îndreptat către camera sa.
— Da, și dimineața la ora 5.20 a fost găsit cadavrul.
— Este corect că a fost omorât în cadă?
— Tu consideri că noi, polițiștii turci, ne ținem de bancuri?
Dacă asta vă interesează: mie nu-mi ardea de râs.
— Între cele două evenimente sunt mai puțin de șase ore: dacă nu ar fi fost omorât, ar fi început noua zi după cinci ore de somn. Să fi fost eu în locul lui, m-aș fi trântit în pat, în loc să mă bălăcesc în cadă. Despre faptul că omul era beat, în afară de cei doi… cum îi cheamă?
— Bauer și Gust. Nu mai era nevoie să spună ei că era beat, pentru că
autopsia a stabilit incontestabil că alcoolemia era foarte mare.
