cu care Mumcu se desfăta era avocatul nostru purtător de cravată.
O nouă informație în cazul Müller, regizorul german de film care a fost găsit mort la hotelul Bosfor în dimineața zilei de luni.
Renumitul cap mafiot Mesut Mumcu a fost arestat ieri-seară în splendida lui vilă din regiunea Kavakdibi (Fethiye), unde se retrăsese în urmă cu câteva zile cu iubita sa A.K. (16 ani). Acesta trebuie audiat în cadrul cercetărilor efectuate privind asasinarea lui Kurt Müller.
Mesut Mumcu era căutat de câteva zile de către poliție. El este producătorul filmului O mie și una de nopți în harem, pentru care regizorul german venise în Turda. Kurt Müller a decedat în baie, în urma unei electrocutări, în apartamentul Dolmabahçe, în care mai fuseseră cazați anterior președintele american, fan al Istanbulului, Bill Clinton, împreună cu soția și fiica sa. Cineva aruncase un uscător de păr în cada în care se afla regizorul german.
În trecut, Mesut Mumcu a fost acuzat de constituirea unei organizații criminale, dar a fost pus în libertate din lipsă de probe.
Mumcu a mai fost închis pentru infracțiuni ca instigare la crimă, sechestrare și tentativă de omor, dar a fost eliberat condiționat în baza legii de amnistiere și a înființat firma Produkdon Mumcu Film.
Când Mumcu a fost adus la Istanbul pentru a fi interogat, era însoțit de avocatul lui.
VP - 68
Se pare că avocatul Ali Vardar, fostul iubit al lui Fofo, nu era actualul iubit al lui Mesut Mumcu, ci avocatul lui. Dacă era așa, pentru prima dată în viața lui ticăloasă, Ali Vardar avea șansa să fie de folos la ceva: adică să îmi relateze ce știa despre clientul lui.
Emoționată, am format numărul de telefon al lui Ali Vardar, pe care îl găsisem în vechea mea agendă telefonică. Nu aveam încă schițat un plan de acțiune anume.
Receptorul fu ridicat de o femeie; avea o voce de parcă voia să ajungă
neapărat în selecția finală a concurentelor la concursul anual al turcoaicei cu cel mai irezistibil sex-appeal. I-am explicat că vreau să vorbesc cu Ali bey.
— Ai format greșit numărul, aici nu este biroul, ci locuința lui particulară.
Sună la birou, răspunse femeia și întrerupse legătura.
Am mai format o dată același număr.
— Madame, sunt secretara lui Ismail Yurdakul. Nu mi-ați putea da numărul de la birou al lui Ali bey?
Nu era important cine era acest Ismail Yurdakul, a cărui secretară mă
recomandam a fi, și dacă el era sau nu o personalitate. Când acestor fufe li se vorbește cu „madame”, mai ales de către o secretară, se topesc ca untul.
Dacă ținea, era calea cea mai rapidă de a obține numărul oficial de telefon al lui Ali.
— Ismail Yurdakul?
O clipă am crezut că mă va întreba cine este acesta sau va spune: „Parcă
tocmai voiai să vorbești personal cu el!” Dar nu exista niciun motiv să o suspectez de atâta creier.
— Numărul de la birou al lui Ali este 2937347, spuse ea, și închise.
Dat fiind că femeia știa numărul pe dinafară, se pare că Ali își schimbase preferințele sexuale și găsise una corespunzătoare clasei lui.
După ce am format numărul, mi-a răspuns o voce incoloră, de la care am aflat că Ali nu revine înainte de ora șase, să mai dau un telefon după această
oră.
Când mă îndreptam pe străduțele înguste din Çukurcuma către librăria mea și în baza experienței de ani de zile fără să mă pun serios în pericol, nu mă gândeam nici la asasinarea lui Kurt Müller, nici la Batuhan. Mă gândeam la Bellini, compozitorul mort la vârsta de 34 de ani, căruia îi datorăm La Sonnambula. Deși nu aveam nici cea mai vagă idee cum arătase sau ce fel de om fusese, mă întrebam doar de ce trebuise să moară la 34 de ani. Politica în Turcia era făcută de indivizi la care s-ar fi putut foarte bine renunța, așa că
de ce nu murise mai demult unul dintre aceștia, de ce trebuise să moară
neapărat Bellini?
VP - 69
Evident că lectura ziarelor avea o influență negativă asupra mea. Fiecare informație privitoare la scandalurile de corupție, la politicienii insolenți și așa-zișii oameni de afaceri scotea la iveală partea întunecată a personalității mele.
Chiar și când beam un ceai după altul în răcoarea artificială a magazinului meu și așteptam clienți, Bellini și politicienii turci nu-mi dădeau pace, ca o idee fixă într-un moment nepotrivit.
•
De data aceasta l-am descoperit pe Batuhan înainte de a-l fi descoperit Recai din ceainăria lui. Era puțin după ora trei. Din păcate era din nou îmbrăcat civil. Aruncă o privire asupra cărților din vitrină și intră.
— Salut, spuse el, și îmi întinse mâna, puțin pierdut în gânduri și cu o răceală, de parcă între noi nu se petrecuse nimic.
Treptat începeam să cred că îi cam lipsea o doagă: Cum de acceptase plin de înțelegere și ca un om matur ceea ce se întâmplase ieri-seară?
— Salut, am răspuns și, privind la mâna pe care i-o întinsesem, m-am gândit că venise timpul să mai trec pe la manichiuristă.
Cât de ingrat era și corpul acesta omenesc!
M-am străduit să nu mai meditez atât de mult asupra unghiilor mele și asupra politicienilor turci și am încercat să îmi orientez gândul către Batuhan.
— Și astăzi ești în civil, am spus doar ca să zic și eu ceva.
