De data asta mai distanțat, nu de mine, ci de el însuși, ca și cum s-ar strădui să se privească prin ochii mei și să descopere de ce nu îl voiam, de parcă așa ar putea să găsească pe loc o soluție la acel „nu te vreau” adevărat.
Am pus pe masa pliantă din bucătărie sticla pe care o strânsesem până
atunci la piept.
— Ar fi falsă interpretarea, dacă aș spune că nu te vreau, am zis; suna de parcă nu eu spusesem asta, ci un înțelept personaj.
În timp ce rosteam această memorabilă frază, îmi atrase atenția faptul că
penisul lui arăta ceva mai deschis la culoare decât restul corpului, acum era chiar roz.
— Ce înseamnă interpretare falsă? mă întrebă, ridicându-și pantalonii.
VP - 72
Brusc amândoi ne îndreptarăm privirile în jos, unde pe podea se aflau șortul și chiloții mei. Privirea lui se opri pe picioarele mele, apoi pe genunchi, de parcă acolo s-ar fi localizat răspunsul la întrebarea lui.
În minuscula nișă bucătărie eram despărțiți doar de o jumătate de pas.
Gingaș, cum un bărbat numai cu femeia pe care o iubește cu adevărat poate fi, mă îmbrăcă la loc.
Să fi fost un altul, să nu fi fost polițist, să nu fi avut nimic principial împotriva polițiștilor, nu știu ce aș fi simțit, dar așa îmi era teribil de neplăcut.
Când Batuhan părăsi magazinul și o luă pe drumul abrupt către Karaköy, mi-am dat seama că această zi s-ar încheia neplăcut dacă nu l-aș întâlni cel puțin pe Ali Vardar. La fiecare zece minute anulam decizia de a mă duce pur și simplu la el, dar în final am plecat totuși din magazin în așa fel încât să fiu la biroul lui înainte de ora șase.
Ușa de la intrarea în clădirea Asmalımescit Sokaği, în fața căreia mă
întâlnisem de câteva ori cu Fofo, era încuiată. Negăsind numele Ali Vardar pe niciuna dintre etichetele pentru sonerii, m-am gândit că greșisem clădirea, și am verificat casele din jur, dar nici printre ele nu se afla vreuna cu această denumire. M-am întors la prima clădire și am apăsat pe butonul unei sonerii în dreptul căreia scria „Avocat”. Prin interfon, un bărbat mi-a explicat că Ali Vardar se mutase cu birou cu tot de două luni; noul număr de telefon ar trebui să îl cunoască administratorul. Trebuia să sun la administrator.
Când mă aflam în fotoliul din fața biroului secretarei din noul sediu al lui Ali Vardar din Gümüșsuyu, era deja ora 6.35. Încă de când apăsam butonul soneriei bănuiam că biroul va oferi această perspectivă minunată. Secretara spusese că Ali bey nu primea nicio persoană cu care nu avea fixată în prealabil o întâlnire, totuși eu nu am cedat și ea a dispărut după un timp,
„pentru a pune o întrebare”.
Cu brațele larg întinse, ca un musulman la rugăciune, Ali Vardar veni grăbit, cu cravata lui cu imprimeuri fluturând.
— Kati, ce surpriză, se manifestă el afectat.
— A mă vedea, Ali, s-ar putea să fie pentru tine o surpriză în cel mai bun caz neplăcută.
Se făcu că n-aude. Era tipul bărbatului care nu auzea nimic din ceea ce i-ar fi putut tulbura liniștea. Îmi puse mâna pe spinare și mă împinse ușor în biroul lui, foarte stăpân pe situație.
— Ce bei? mă întrebă.
Ca urmare a acestei întrebări, pentru prima oară în mine se trezi o urmă
de simpatie pentru acest antipatic bărbat.
VP - 73
— Ceva tare. Ai whisky?
— Desigur. Cu gheață?
— Dacă ai din amândouă, cu gheață și sifon, am răspuns.
Nu voiam să mă sinucid pe căldura asta.
Când Ali dădu să iasă ca să aducă whisky-ul, l-am întrebat dacă îi puteam folosi telefonul. Încă de la magazin o sunasem pe Lale și aflasem că era într-o ședință pe durata căreia secretara primise dispoziție să nu îi facă nicio legătură telefonică. Speram că între timp ședința se încheiase.
M-am simțit ușurată când am auzit vocea lui Lale. Am anunțat-o că voi fi la ea cel mai târziu la ora nouă, deoarece am nevoie neapărat de un sfat într-o anumită chestiune. După această discuție m-am simțit la fel de bine ca după o ședință la cosmeticiană.
Ali se întoarse cu două pahare în mână. Unul era plin ochi cu un amestec de whisky, sifon și gheață, în celălalt unduia un lichid roșu-portocaliu.
Curioasă cum sunt, l-am întrebat ce bea.
— Campari Orange. Am aflat de el astă-vară, în Italia. Vrei să guști?
Îmi întinse paharul.
— Mulțumesc, am băut deja așa ceva.
Mă fascinează cum astfel de tipi îți vâră sub nas tot ceea ce pentru ei este nou, de parcă descoperirea le-ar aparține lor.
— Asta se asortează cu noua ta imagine, trebuie să recunosc, am spus.
— Cu siguranță că nu ai venit ca să discutăm despre băuturi.
— Azi-dimineață ți-am văzut fotografia în ziar, de asta am venit.
