— Fotografia mea? Ce fotografie?
Nu juca teatru.
— Tu împreună cu Mesut Mumcu, în apropiere de Fethiye.
— A apărut o fotografie de-a mea? Am avut mult de lucru, nu am apucat să arunc o privire prin ziare. Îi cer fetei să mi le aducă imediat. Puse mâna pe telefon și o sună pe secretară. Totuși, nu pot încă să stabilesc o legătură între fotografia mea din ziar și venirea ta, spuse el după ce puse receptorul în furcă.
— Mă interesează cazul de asasinat în care este implicat și Mesut Mumcu.
— Ce înseamnă că te interesează acest caz de crimă?
— Petra Vogel, care are rolul principal în această coproducție germano-turcă, este prietena mea.
— Acum o suspectează pe ea?
Cu o argumentare nu prea convingătoare, am evitat întrebarea lui:
— Nu. Dar pentru că fără să vreau am fost martoră a evenimentelor, sunt curioasă. Aș vrea informații referitoare la crimă.
— Atunci ar trebui să te vezi cu alții.
VP - 74
— Ei, Ali. Vreau doar să îmi spui ce știi, asta este tot.
— Știu un singur lucru, și anume că Mesut Mumcu nu are nicio legătură
cu chestiunea asta.
— Nu am spus că are legătură. Care boss al mafiei ordonă oamenilor lui să omoare pe cineva aruncându-i în cadă un uscător de păr, sau care asasin ar poseda o asemenea imaginație? Nu îl suspectez pe Mesut Mumcu. Ceea ce mie mi se pare ciudat este doar faptul ei încredințează un proiect pentru care cheltuiește atât de mulți bani unui oarecare Müller, unui, cum să-i spun… – căutam cuvântul potrivit – … unui om fără talent. Cartea a fost scrisă de unul dintre cei mai buni autori ai secolului, dar regizorul filmului este Kurt Müller. Tu nu găsești că este cam ciudat pe undeva?
— Cine a scris cartea?
— Giacomo Donetti.
— Ca să vezi.
Deși fusese astă-vară în concediu în Italia, sunt sigură că habar nu avea cine era Donetti. Dar nu eram la „Cine știe câștigă”.
— Cred că chestia cu Don Eti este o întâmplare, spuse el.
Pronunțase numele marelui Donetti într-un fel atât de straniu, încât a trebuit să îmi mușc buzele, ca să nu mă umfle râsul. El adăugă:
— Nu cred că Mesut este în stare să dea de autori celebri. Se opri, apoi continuă: Firma de producție cinematografică a fondat-o pentru cumnatul lui, Yusuf. Poate că el l-a găsit. Sau coproducătorul german, în orice caz pot să afirm cu certitudine că Mesut nu are nimic de-a face cu asta.
— Bine, dar clientul tău investește o mulțime de bani în această afacere.
De ce ar arunca banii pe fereastră cu unul ca Müller? Cu siguranță că s-a interesat cine este Müller, cine este Donetti, cine este Petra Vogel? Și, în cele din urmă, este totuși un fel de om de afaceri, unul care vrea să câștige bani.
— Om de afaceri… om de afaceri… murmură Ali ca pentru sine.
Ca și cum eu eram primul om care îl făcea om de afaceri pe un boss al mafiei. Nu voisem să suprasolicit nici limitele limbii turce și nici orizontul spiritual al unui avocat turc.
Într-un târziu spuse:
— Firește că i se poate spune și om de afaceri.
Iar nu am putut să mă stăpânesc.
— Dacă socotești că omul nu merită nici măcar calificativul de om de afaceri, pentru ce naiba ai mai preluat apărarea lui?
— Oricine beneficiază de dreptul la apărare, spuse el fără nicio șovăială.
O propoziție scoasă din manual. Asta este!
— Voiam să spun, fie că este om de afaceri, fie că nu este, vrea să câștige bani, nu? Ca oricare altul.
VP - 75
— Înțeleg ce vrei să spui. Te întrebi, dacă el vrea să câștige bani cu filmul acesta, de ce lucrează cu unul ca Müller. Dar de unde știi tu că filmele lui Müller nu au avut câștiguri?
Admit că am făcut o greșeală de logică, pe care unul ca Ali a speculat-o imediat. În afacerea cu filme nu există nicio legătură între calitate și succes comercial; așa cum în principiu se întâmplă peste tot.
— Ai dreptate. Bun, dar ce spui de faptul că s-au cumpărat drepturile de filmare după cartea lui Donetti? Chestiile astea nu prea se potrivesc.
— Cu certitudine că există o explicație și pentru acest lucru, dar, după
cum spuneam, nu eu sunt acela cu care ar trebui să discuți pe tema asta.
