Faptul că nu era îmbrăcămintea potrivită ca să stai la chioșc și să mănânci sandviș cu brânză îmi era la fel de clar ca și dumneavoastră, dragi cititori, dar îmi era perfect indiferent.
După ce am mâncat sandvișurile, ne-am dus la un club cu vedere la Bosfor, unde oameni de rând își agitau coapsele și brațele la dansul buricului, acompaniați de muzică turcească până în zori. La un moment dat capul amenința să îmi plesnească de atâta zgomot, iar frumusețea Bosforului mi se șterse din fața ochilor, așa că voiam doar să ajung acasă. Batuhan insistă să mă conducă acasă. Oricum mașina lui se afla în apropierea locuinței mele.
Ajunși în fața ușii, din pură politețe i-am propus să urce la o cafea.
— Oricum trebuie să urc, mi-am lăsat servieta la tine, spuse el dezghețat Nici nu observasem că nu avea la el oribila servietă. La început m-am mirat, apoi m-am enervat: o lăsase la mine acasă pentru cazul în care nu l-aș
fi invitat înăuntru, să aibă un pretext să vină totuși cu mine. Viclenie tipic orientală. O clipă am ezitat dacă să îi spun: Nu este nevoie să vii cu mine, îți las servieta în coșul pentru cumpărături de jos.
Dar merita să mă port cu el așa de grosolan? Nu, ceea ce făcuse nu era așa grav.
Am urcat împreună.
Trase de fusta mea încercând să-și vâre genunchiul între picioarele mele.
Fusta era foarte strânsă pe corp. Când mă lipi de el cu tot corpul și începu să
îmi mângâie coapsele, îmi scăpă un oftat voluptuos, care numai plăcut nu îmi sună. „Ce penibil… ce penibil, sex cu un polițist!” Pe deasupra mă
simțeam ca un copil care păcălește buna-credință a mamei.
După câteva minute, nu, nu se poate să fi durat atât de mult, deci după
câteva secunde, conștiința și mama mă părăsiră; acum mai exista numai acel ceva tare, care mă împungea în locul în care piciorul meu stâng se unea cu coapsa și care-mi doream nebunește să pătrundă în mine, o mână uriașă, bronzată, care-mi trăgea fusta în sus, și o altă mână bronzată care îmi mângâia pieptul prin bluză.
— Mergem în dormitor? am șoptit eu.
— De ce? a întrebat el.
— Vino, i-am spus fără să mă mai preocupe fantezia lui de polițist.
Nu răspunse, dar mă ținea bine.
VP - 64
Am auzit un zgomot – erau nasturii bluzei mele, care unul după altul zburau pe podeaua de piatră a coridorului; eram curioasă cum îmi va scoate sutienul: cu îndemânare și exersat ori incitat ca un începător.
Nu îmi scoase sutienul.
Îl trase într-o parte, îmi scoase sânii, îmi trase mânecile bluzei și bretelele sutienului până în dreptul coatelor. Nu îmi mai puteam mișca brațele, dar oricum nu mai eram în stare să le mișc, brusc îmi pierdusem toată energia.
„Rigiditatea plăcerii”, mi-a trecut prin minte; îmi ardea clitorisul, voiam să
pună mâna pe el, să îmi vâre mâna bronzată între picioare, exact până acolo unde mă ardea, dar fusta, fusta mea lungă și îngustă se opunea mâinii, se opunea ca aceasta să ajungă între picioare, acolo unde o doream.
Sprijinită cu spatele de peretele alb și rece, cu mânecile bluzei trase peste coate și cu baretele presupus elastice ale sutienului trase într-o parte…
Deoarece nu mă puteam mișca, nu îl puteam împiedica să tragă fermoarul pantalonilor și nu îi puteam conduce mâna acolo unde voiam, trebuia să mă
eliberez cât mai repede posibil din starea de rigiditate și-și mai important –
să ies de sub controlul lui. Am repetat:
— Să mergem la pat.
— Psst!
Am auzit fermoarul deschizându-se, mi-am sprijinit capul de umărul lui și am privit în jos. Pantalonii îi căzuseră până în dreptul genunchilor și cu o mână își trăgea chiloții albi, ripsați. În lumina ce provenea de la celelalte locuințe și care pătrundea până pe coridor prin ușa deschisă a balconului, i-am văzut penisul în erecție. Îmi trase fusta în sus până în zona lombară, mă
apucă de șolduri și mă ridică fără efort, ca pe o păpușă. Cu picioarele în jurul coapselor lui și cu brațele pe care nu le mai puteam mișca, înghesuită între perete și penis, m-a cuprins brusc dorința lipsită de sens de a mă împotrivi, nemaivoind și suport superioritatea lui, pentru că era mai puternic decât mine și, în ciuda excitației, am șoptit:
— Nu vreau!
— Ce?
Îmi îndepărtă cu un gest tandru părul de pe frunte.
— Nu vreau. Lasă-mă jos, am repetat
Nu spuse niciun cuvânt. Mă lăsă pe podea, își ridică apoi chiloții care îi atârnau de-a lungul picioarelor, își aranjă și pantalonii și nu zise nimic.
Nu întreba: „Ce s-a întâmplat?” sau „De ce nu?”
Mi-am tras cu greu fusta în jos; când am pipăit după nasturii bluzei, ca să
o închei, am constatat că nu îi mai aveam. Inima începu din nou să îmi bată, amintirea clipei pe care tocmai o trăisem mă străbătea din clitoris până în VP - 65
creier. M-am îndepărtat de el și m-am dus în dormitor. Lumina becului din tavan mă orbea, am luat primul tricou din sertar și l-am tras pe mine.
