Pe scurt, reîncarnarea în versiune Cayce nu obligă pe nimeni să se înfăşoare într-un sari, psalmodiind „Hare Krishna” pe la colţurile străzilor!
Marea inovaţie a fui Cayce este deci reîncarnarea, încadrată
în viaţa noastră culturală, în tradiţiile noastre, debarasată de exotismul indian. Sub această formă pot beneficia de ea toate ştiinţele umane occidentale: psihologia, istoria, medicina...
Reîncarnarea made by Cayce
Cayce va ieşi aşadar din această teribilă criză de conştiinţă în care se zbătuse ani de zile. Se va face lumină totală în mintea sa din stare de veghe: da, reîncarnarea este creştină! Nu numai că
este compatibilă cu învăţătura lui Christos, ci mai mult: a făcut parte din aceasta la început.
Scoasă din ambalajul său indian, reîncarnarea devine universală, accesibilă oricărui om de bună credinţă. Ea dă un răspuns întrebărilor tulburătoare pe care ni le punem - întrebări la care bisericile oficiale nu pot răspunde.
De exemplu, problema Răului: De ce Jules s-a născut infirm, în timp ce Jim beneficiază de o sănătate de fier? De ce Dumnezeu, în bunătatea Sa, permite o astfel de inegalitate? De ce unii se nasc bogaţi şi alţii săraci?
Clerurile diferitelor biserici răspund: „Acestea sunt tainele Voinţei divine; trebuie să ne înclinăm fără să le înţelegem”. Un astfel de răspuns nu se mai poate accepta în secolul XX: înseamnă să-i consideri pe fideli
debili!
Dimpotrivă, filosofia cayciană a reîncarnării nu se teme să
răspundă acestor întrebări. Ea oferă o explicaţie clară, coerentă, logică, acceptabilă pentru spiritele ştiinţifice occidentale.
Reîncarnarea ar putea fi înţeleasă ca o variantă a „teoriei Evoluţiei”. Dar trebuie să explicăm puţin acest cuvânt bizar: karma, care este sanscrit şi înseamnă „acţiune şi reacţiune”.
Aş fi tentată să-l traduc prin „bilanţul” care rezultă într-adevăr din diferitele acte precedente. Karma este principiul activ al Legii Evoluţiei; ea este în sine un program de transformare continuă. Cayce a explicat foarte des şi îndelung acest subiect.
După el, ceea ce a făcut rău sau bine revine în mod necesar într-o viaţă următoare. Este „Legea Bumerangului”, formulată de Vechiul Testament: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. (Nu pentru a-i îndemna pe oameni la răzbunare, ci pentru a-i face să
reflecteze puţin la consecinţele actelor lor).
Această „Lege a cauzei şi efectului” este, după Cayce, automată, absolut ca legile fizicii:
Fiecare suflet plăteşte pentru propriile lui greşeli, NU pentruale altuia. (Lectura 1056-2).
Unul din marile principii de bază - pe cale să devină
principiul întregii psihologii holistice - este că: Mind is the builder, frază pe care Cayce o repetă neîncetat. Adică: „Spiritul (omenesc) este constructorul”. Corpul nostru fizic este doar rezultatul activităţii mentalului nostru... Şi, de asemenea, al tuturor împrejurărilor exterioare ale vieţii pe care le întâlnim.
Reîncarnarea, după Cayce, pune accent pe responsabilitatea noastră globală.
Fiecare gând rău antrenează un act rău şi fiecare gând bun, un act bun. De altfel, gândirea în sine este un act. Fiecare act rău are în noi înşine urmări pe care le proiectăm în exterior. Nu suntem niciodată victime ale cuiva, ci numai propriile noastre victime şi ale actelor noastre trecute. Omul bun care nu are „decât necazuri” a fost poate un monstru în urmă cu zece mii de ani: el se confruntă astăzi cu consecinţele trecutului său karmic.
Am spune că suntem mai întâi fiii operelor noastre. Evident, este o filosofie care obligă la rectitudine. Ceea ce nu place tuturor!
Filosofia indiană nu admite nici o abatere de la rigoarea legii karmice a cauzei şi efectului. Astfel, în gândirea religioasă a Indiei, „roata” reîncarnărilor succesive se învârte la nesfârșit de-a lungul secolelor, până când ultima fărâmă de karmă este plătită.
Greu, greu, greu... Este ca un examen pe care ar trebui să-l treci în fiecare an şi la cea mai mică bâlbâială ai picat: trebuie atunci să repeţi clasa şi chiar să o repeţi de trei-patru ori!... Unii se descurajează... Şi iau de la capăt, interminabil, aceleaşi erori!
Legea Graţiei
Dimpotrivă, gândirea cayciană introduce o nouă dimensiune:
„Legea Graţiei”. Graţia este iubirea gratuită, bunătatea lui Dumnezeu pentru fiecare suflet. Încrederea şi iubirea pot să ne scape de această nemiloasă lege a karmei. Cayce rezumă
principiul Legii Graţiei în câteva cuvinte:
Ceea ce semeni aceea culegi, numai dacă nu ai trecut de lalegea karmei la Legea Graţiei. (Lectura 5075-1).
Cuiva care îl întreabă: CE DATORII AM CĂTRE JOHN? Cayce îi răspunde:
Numai aceea pe care o construieşti în propria conştiinţă.
(Lectura 1298-1).
Într-adevăr există oameni care folosesc noţiunea de „karmă”
sau de „datorie karmică” ca scuză facilă pentru pasivitatea lor:
„Ce pot să fac? Este o datorie karmică”, spun ei, atunci când nu au curajul să ia deciziile care se impun. Astfel, iată răspunsul lui Cayce dat unei persoane care îi punea întrebarea:
EXISTĂ ÎNTRE MINE ŞI PĂRINŢII MEI SAU CU UNUL
DINTRE EI O DATORIE CARE TREBUIE SĂ FIE LICHIDATĂ? AR
TREBUI SĂ RĂMÎN CU EI până REUŞESC SĂ-I ÎMBUNEZ?
Ce este datoria karmică? Amesteci totul! Această idee esteneclară în mintea ta! Ce înseamnă Viaţa, dacă nu un dar alCreatorului tău, pentru ca tu să poţi fi întrutotul Una cu El? Relaţiilecu aproapele tău de-a lungul diverselor experienţe ale încarnărilorterestre se lămuresc în lumina Forţelor Creatoare, în relaţia ta cuactul în sine. Şi, mai precis, pentru relaţiile personale cu tatăl tău,cu mama ta, cu fratele sau oricine altcineva, ceea ce contează ESTE
SA TE PRIVEŞTI IN FAŢA, în cadrul relaţiilor antrenate cu semeniităi. Nu este vorba de o datorie karmică între părinţii tăi şi tine, ci deo DATORIE KARMICA CU TINE INSUŢI. Acea datorie la care trebuiesă lucrezi cu ajutorul relaţiilor familiale de astăzi! E valabil pentruorice suflet. (Lectura 1436-3).
Conform acestui text, prima datorie karmică este faţă de sine: să ne debarasăm de toate sentimentele de egoism, gelozie, agresivitate, de toate inhibiţiile care ne parazitează şi ne slăbesc Eul. Iată ce antrenează din viaţă în viaţă o memorie negativă.
Cayce spune adesea: Selfisbeing met, ceea ce înseamnă că va trebui într-o zi „să stai faţă în faţă cu tine însuţi” adică să
conştientizezi această memorie negativă. Deci nu va fi vorba propriu zis de o datorie karmică între doi indivizi, ci mai întâi o datorie faţă de sine, asupra căreia trebuie să lucrăm în situaţia de viaţă în care ne aflăm şi în relaţia cu celălalt. Actele negative au distrus în alte vieţi o parte din Eul nostru, care astfel s-a separat de Forţele Creatoare, adică Dumnezeu. Relaţiile umane din viaţa noastră actuală au drept scop să vindece Eul nostru, să-l ajute să
se rearmonizeze cu legile divine. Expresia „datorie karmică” ar trebui înlocuită prin „memorie karmică”, care trebuie să fie purificată dacă este negativă. Într-o altă lectură, Cayce mai spune:
Doar Iisus este modelul structural al fiecărui suflet. El estekarma ta, dacă vrei cu adevărat să te încrezi în El. (Lectura 2067-2).
Ne putem înfrunta karma fie în noi înşine, fie în El. (Lectura2990-2).
Altfel spus, înfruntarea propriei memorii negative, a propriilor reflexe inconştiente este mai puţin dură dacă o facem în lumina lui Christos decât mărginindu-ne la vechea Lege a Cauzei şi Efectului:
Să înfruntăm aceste lucruri care au fost numite karmice...
Totuşi, să ne amintim că odată cu Legea Graţiei, ele se potreduce la un simplu impuls interior. Şi dacă ne acordăm voinţa cuCalea lui Christos, putem împiedica astfel apariţia necazurilorputem depăşi dificultăţile şi putem face alegerile cele bune, aceleacare aduc bucurie, iubire şi fericire pentru toată viaţa. Ceea ce estede preferat Legii Cauzei şi Efectului, care obligă la o confruntare anoastră înşine cu tot, la modul cel mai dur. (Lectura 1771-2).
