- Ei da, nu numai că aţi confirmat ceea ce presimţeam, adică

valoarea astrologiei, dar mi-aţi vorbit şi de reîncarnare...

- Adică chestia aia indiană?

- Oh! Se crede că este indiană, dar de fapt este universală.

Grecii, egiptenii, celţii o cunoşteau. De altfel, secretara mea o să

vă citească ea însăşi notiţele pe care le-a luat. Iată ce aţi spus în timpul somnului:

Acest individ este foarte zdravăn din punct de vedere fizic.

Totuşi, este încă grosier, cu vigoarea unei naturi încă foarteangajată în acest secol. Acest individ poate să aducă cu el anumiteforţe distructive, prin poftele personale, numai dacă nu face apel laforţa sa de voinţă, la energiile sale spirituale pentru a se conduce

[...]. El se află sub influenţa lui Jupiter cu Venus în Casa a XII-a [...].

Afacerile sale financiare sunt influenţate de poziţia Berbecului şi alui Septimus (Pluton) care-i dau forţa în plan financiar (...). El areputerea să controleze oamenii... Pentru el, nici o ocazie nu estevreodată pierdută! Este un om a cărui putere constă în dezvoltareafiinţei sale spre mediumnitate, facultăţi psi. Trebuie să negocieze înacelaşi timp cu forţele Vieţii, cele ale voinţei şi poziţia astrelor, deunde dificultatea de a descrie un astfel de individ, dorinţele sale,dispoziţiile sale... Pe scurt, un om cu voinţă puternică, care nucontează decât pe el însuşi, un individualist.. Se află la a treiaapariţie pe acest plan. Altădată, a fost călugăr. (Lectura 5717-1).

Cayce asculta înmărmurit cele două fraze din urmă... De necrezut!

Ulterior, vor reveni curent în lecturile sale aceste expresii bizare: „plan terestru” sau „planul material” sau „acest plan”, pentru a desemna planeta Pământ.

Dar asta nu e tot: în cazul lui Lammers, va merge şi mai departe... Într-o lectură dată ceva mai târziu pentru tipograful cel bogat, va spune că Lammers şi el se întâlniseră şi altădată, cu foarte multă vreme în urmă, în nişte împrejurări când se uniseră

în scop distructiv.

Când i s-a cerut să precizeze unde, când şi sub ce formă, iată

ce a răspuns:

Singura împrejurare, din punct de vedere al planului terestru,când aceste persoane (Lammers, Cayce şi doi alţi prieteni) s-au unita fost -contrar prezentului, când sunt asociaţi într-un scopconstructiv - războiul Troiei. Lammers nu era altul decât Hector, iarCayce un soldat [...]. Ştiţi, de acolo vin aceste forţe distructivemanifestate de ei în diverse epoci. (Lectura 5717-5).

...Scopul constructiv era, evident, să-l ajute pe Cayce să

îngrijească bolnavii... Dar violenţa temperamentelor a stricat

tovărăşia. Au apărut neînțelegeri, Lammers s-a ruinat; el şi Cayce s-au despărţit.

Cât despre acea revelaţie privind războiul Troiei, Cayce nu ştia pe atunci despre ce e vorba (...pentru că Biblia nu vorbea de asta!). Că acest război a avut sau nu loc, cu sau fără Lammers, nu-l interesa deloc... Lucrul care-l tulbura era de altă natură: „Eu, spunea el, nu cunosc decât Predica de pe munte. Pentru mine, restul nu există... Oare Christos a vorbit de reîncarnare? Este singurul lucru care mă interesează”. Şi Cayce, care cunoştea Biblia pe de rost, ştia că nu figura niciunde cuvântul REÎNCARNARE.

Dacă nu exista cuvântul, poate că exista ideea?

Trebuia să caute... ( La drept vorbind, celebra lectură a lui Lammers nu este prima în care Cayce a vorbit de reîncarnare. La 22 mai 1911, el spusese: Acest corp vine dintr-un alt corp mai vechi, căci sufletul său a transmigrat. (Lectura 48411. Dar nimeni nu i-a acordat atenţie: la vremea aceea Cayce nu-şi recitea niciodată lecturile!)

SE AFLĂ REÎNCARNAREA ÎN BIBLIE?

Începând din ziua aceea, timp de zece ani, Cayce, familia sa şi prietenii vor discuta aprins, în fiecare zi, despre reîncarnare. Se află ea în Biblie? Era ceea ce aveau de aflat. Vor reciti fiecare carte a Scripturilor, cuvânt cu cuvânt; verset cu verset...

Cayce, profund tulburat în conştiinţa sa de creştin, va traversa o criză dramatică. Imposibil să eviţi problema: vieţile anterioare ale pacienţilor devin din ce în ce mai des în lecturi. De fiecare dată când bietul Cayce se trezeşte, ia cunoştinţă de lucrurile incredibile proferate în somn: rămâne consternat!

Trăieşte într-un inconfort intelectual total, neînțelegând de ce această „fantezie indiană” revine neîncetat pe buzele sale...

Devorat de nesiguranţă, va lucra enorm asupra acestui subiect, pentru a-l aprofunda împreună cu Gertrude; ea va pune întrebări misterioasei surse de informaţii la care Cayce recurge odată

adormit. De exemplu:

UNDE SE VORBEŞTE DE REÎNCARNARE ÎN BIBLIE?

În Evanghelia lui Ioan şi în tot restul, în general! (Lectura 452-6).

Într-adevăr, în al treilea capitol din Evanghelia lui Ioan, Christos îi spune lui Nicodim: „Adevărat, adevărat, zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăţia lui

Dumnezeu”. Nicodim se miră: „Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” Urmează o explicaţie a lui Christos căreia traducătorii Bibliei noastre au încercat să-i dea un sens

„rezonabil”. Unii au tradus „prin a se naşte de Sus”, a se naşte pur şi simplu, explicând că era vorba de o „naştere spirituală”...

Christos insistă şi-i răspunde lui Nicodim: „Adevărat, zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”. „Cum pot să fie acestea?” întrebă din nou Nicodim ... care este dojenit: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?”

Înainte de a relua în detaliu câteva pasaje din Noul Testament, să ne oprim o clipă pentru a ne întreba de ce cuvântul REÎNCARNARE nu figurează în el.

Ei bine! Nu poate să figureze acolo pentru simplul motiv că

este recent: el a fost inventat în secolul al XIX-lea, de Allan Kardec. Pentru teologii catolici care au pregătit traducerile moderne ale Bibliei, era de neconceput să folosească vocabularul spiritiştilor, aceşti eretici abominabili!

Da, dar... Există un alt cuvânt, cel al filosofilor greci, METEMPSIHOZĂ. El a fost tradus în general prin „transmigrarea sufletelor”; sensul său este: „reîncarnare” în general, umană sau eventual animală. (Vom reveni asupra acestui subiect). Acest cuvânt poate că a figurat în bibliile noastre din primele secole. Dar se ştie că ele au fost cenzurate ulterior, cu destulă vehemenţă.

Textele de care dispunem au fost, fără îndoială, rescrise...

Cu toate acestea, anumite pasaje au scăpat cenzorilor!

De exemplu, capitolul IX din Ioan, episodul cu orbul din naştere. Discipolii îl întreabă pe Iisus: „Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”

Întrebarea discipolilor arată că ei credeau că te poţi renaşte infirm pentru păcatele comise anterior. Copilul s-a născut astfel, nu pentru că ar fi păcătuit în viaţa aceasta.

Răspunsul lui Iisus, în textul original, era în mod sigur comprehensibil. Acum nu mai este în textul care ne-a parvenit:

„Nici el, n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” -ceea ce nu răspunde întrebării puse de discipolii săi.

Alt pasaj, extras din Apocalips, capitolul XIII: „Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis

de sabie”. La ce se referă Matei (capitolul XXVI, 51, 52): „Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mina, a tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea. Atunci Iisus i-a zis:

„Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri”.

Or noi cunoaştem sute de asasini care au murit în patul lor foarte liniştiţi. Vor fi scăpat ei Legii?

Christos va fi vorbit el aiurea? Dar, dacă se admite principiul reîncarnării, acest pasaj obscur se luminează: efectul de bumerang revine asupra asasinului în viaţa următoare!