ÎMPREJURĂRILE APROXIMATIVE ÎN CARE ACEL SUFLET
DOREŞTE SĂ LUCREZE?
Aproximativ. Dar nu exact. Căci entitatea individuală, individulsau sufletul; odată ce i s-a dat această şansă, dispune de propriavoinţă pentru a lucra - sau nu - asupra problemelor aduse de unireacu acest cuplu de părinţi. Totuşi, această uniune deschide o cale,adică îi oferă unei entităţi individuale şansa de exprimare.
SUFLETUL SE ÎNCARCĂ ATUNCI CÂND SOSEŞTE CU O
PARTE DIN KARMA PĂRINŢILOR SĂI ÎN MOD OBLIGATORIU?
În măsura legăturii cu ei, da. Altfel, nu.
EXISTĂ MAI MULTE PROGRAME DE DEZVOLTARE PENTRU
UN SUFLET, DUPĂ GRADUL EVOLUŢIEI SALE, DUPĂ CARE AR
DORI SĂ LUCREZE ŞI ÎN ACEST CAZ UN SUFLET POATE SĂ-ŞI ALEAGĂ UNA SAU ALTA DIN DIVERSELE PERSONALITĂŢI CARE
AR CONVENI PROPRIEI SALE INDIVIDUALITĂŢI?
Exact.
ALTĂ PROBLEMĂ: ÎN PRIVINŢA FACTORILOR EVOLUŢIEI SUFLETULUI, SPIRITUL CONSTRUCTOR („MIND, THE BUILDER”) TREBUIE SĂ SE DEZVOLTE ULTIMUL, PENTRU CĂ EL NU SE
POATE DEZVOLTA DACĂ NU ARE O BAZĂ SOLIDĂ DE
ECHILIBRU EMOŢIONAL?
Da şi nu, ambele. Dacă se întâmplă ca sufletul să-şi pună
toată voinţa în dorinţa unirii cu Dumnezeu, atunci este necesar caînainte de a atinge acest scop, el, sufletul, să-şi dea seama că
spiritul este mijlocul necesar.
SUFLETELE SUNT PRINSE ÎN ANGRENAJUL ALTOR
SISTEME AŞA CUM SUNT ÎN SISTEMUL NOSTRU SOLAR?
În alte sisteme similare, unde există ceva comparabil cu ceeace reprezintă Pământul pentru noi.
TREBUIE NEAPĂRAT SĂ NE ÎNCHEIEM EVOLUŢIA ÎN
SISTEMUL SOLAR ÎNAINTE DE A MERGE ÎN ALTE SISTEME?
Trebuie să terminăm ciclul sistemului solar.
SE POATE ATINGE UNITATEA CU DUMNEZEU, ADICĂ
SCOPUL EVOLUŢIEI NOASTRE -ÎN ORICARE SISTEM SOLAR -
SAU ACEASTA TREBUIE FĂCUTĂ ÎNTR-UN ANUMIT SISTEM?
Fiţi sigur că asta depinde de sistemul în care a intrat entitatea.
Evoluţia poate fi desăvârșită în oricare din numeroasele sistemestelare. (Lectura 5749-14).
Ceea ce ne aduce la teoria cayciană a „sejururilor planetare”: ce fac sufletele între două reîncarnări pe Pământ? Ei bine, merg să exploreze alte planete! Vom vorbi din nou despre acest lucru în capitolul despre astrologie.
În tot cazul, filosofia cayciană a reîncarnării are acest lucru minunat, că ea reconciliază destinul şi voinţa. Cu alte cuvinte predestinarea şi liberul arbitru: ceea ce ni se întâmplă în această
viaţă nu este rezultatul unei predestinări oarbe: noi am ales, hotărât şi adus în alte vieţi şi în aceasta (chiar dacă adeseori, am uitat-o!).
Cayce insistă mult asupra puterii liberului arbitru, acesta este şi sensul frazei pe care o repetă neîncetat: Mind is the builder, adică „spiritul nostru” - care este liber - „construieşte TOT”.
Reîncarnarea animală
Chestiune foarte discutată, asupra căreia marile medii nu sunt de acord. Poate că există adevăruri pe care nu suntem încă
pregătiţi să le acceptăm...
Oamenii se reîncarnează în corpuri animale?
În India, mulţi gândesc că da.
Este şi punctul de vedere admis în unele şcoli ale iniţiaţilor din epoca greacă şi romană. Martor este episodul unde Apollonius din Thyana se adresează sufletului faraonului Amasis, închis în corpul unui leu ca pedeapsă pentru greşelile sale. Şi leul începe să plângă în faţa mulţimii... Sfântul Iustin (+165) ne învaţă că:
„Sufletele care s-au dovedit nedemne să-l vadă pe Dumnezeu, în urma actelor lor din cursul încarnărilor terestre, ajung din nou în corpurile animalelor inferioare” (În Dr. Berthollet, La Reincamation, Ed. Rosicruciennes).
Pentru că puterea spiritului nostru este atât de mare, de ce ne-ar fi imposibil să ne reîncarnăm într-un corp animal dacă este nevoie de asta?
