Aceeaşi capacitate pare să se regăsească la Cayce: el va descrie o reuniune internaţională din Atlantida, de acum 50722
de ani... Ca şi cum aţi fi acolo. Un singur neajuns: nu se poate verifica! (pentru moment).
În fapt, când spunem reîncarnare spunem şi Istorie. Vreau să
mi se spună că am fost un cântăreț la flaut în Egipt, acum 10.000
ani... În cazul acesta, să mi se explice şi cum era viaţa în acel timp! când băieţelul meu de şase ani îmi spunea că fusese
„muvian”, „din ţara lui Mu”, asta nu-mi spunea nimic. Căci nu aveam nici cea mai mică noţiune despre aceste civilizaţii vechi ale Pacificului.
Pentru a situa vieţile anterioare ale consultanţilor săi, Cayce a dat cu multă logică o mulţime de detalii istorice şi preistorice.
Unele din aceste detalii au putut fi confirmate de descoperirile arheologice: de exemplu, rolul important jucat de esenieni, nebănuit înainte de descoperirea „Manuscriselor” de la Marea Moartă în 1947 (după moartea lui Cayce).
Alte lecturi n-au putut primi încă nici o confirmare. Nu s-a înşelat Cayce? Sau era complet mitoman? Timpul va hotărî.
Ansamblul lecturilor revelă câteva mari fresce istorice:
- continentul pierdut al Atlantidei şi cel al lui Mu;
- Egiptul mileniului al XI-lea înainte de Christos;
- civilizaţiile dispărute din Gobi şi Indochina;
- Persia cu 8.000 de ani înainte de Alexandru;
- lumea greacă din timpul războiului Troiei, apoi din epoca elenistică;
- Orientul Mijlociu, Roma şi Egiptul în timpul lui Christos;
- Franţa secolelor XVII şi XVIII;
- America primilor coloni:.. pentru a nu le aminti decât pe cele mai importante.
Aceste fresce istorice, răspândite în lecturi, au apărut de-a lungul anilor, în consultaţii date pentru indivizi care nu bănuiau nici în ruptul capului că ar fi fost muvieni sau persani...
A trebuit să se regrupeze aceste lecturi, să fie clasificate pe epoci şi ţări şi s-a încercat datarea lor. Sarcină dificilă, căci datele oferite de Cayce sunt departe de a concorda cu Istoria oficială!
Cititorul va fi surprins să constate că Cayce duce într-un timp foarte vechi anumite civilizaţii extraordinar de strălucitoare ca Egiptul piramidelor sau Persia lui Zoroastru...
După Cayce, oamenii primitivi erau mai inteligenţi şi mai civilizaţi decât noi... care am devenit foarte decăzuţi. Noi începem numai să redescoperim fantasticele lor puteri.
Iată, prin urmare, aceste uimitoare lecturi istorice, a căror cheie ne este dată de reîncarnare.
Atlantida revine la suprafaţă!
Când prietenul meu Louis Hermand mi-a vorbit despre Atlantida, am fost sceptică: acum, când nu mai credem în Moş
Crăciun, trebuie să găsim altceva ca să visăm puţin... Atunci Atlantida sau ţigările zburătoare, tot ce ne face să zburăm pe deasupra florilor este bun!
Dar Louis Hermand, mare cititor al lui Rudolf Steiner, pretindea că dimpotrivă, Atlantida era la ordinea zilei. Că acest continent se afla sub Marea Sargaselor, de unde avea să se înalţe neîncetat. Am răspuns cuvintelor sale... cu o mare de sarcasme!
A insistat câteva luni mai târziu, cu o carte a lui Edgar Cayce, prima pe care am văzut-o vreodată. Era acum zece ani.
Acum am remuşcări faţă de Louis Hermand: el era pe atunci unul
din rarisimii francezi care vizitaseră Fundaţia Cayce, la Virginia Beach. Un pionier... Din acest punct de vedere, merita tot respectul meu! Căci, acum îmi dau seama că mulţi oameni de ştiinţă se interesează de Atlantida, fără să fie nişte iluminaţi. Nu ştiu dacă acest continent va ieşi vreodată din apele Oceanului, cum a afirmat Cayce. De la ferestrele Fundaţiei, unde lucrez, văd marea. Pentru moment, este netedă ca un parking. Dar orice se poate întâmpla: şi am văzut în 1901 în largul Siciliei o nouă
insulă ieşind de sub valuri! Este adevărat că a dispărut înainte ca naţiunile interesate să-şi poată pune drapelul pe ea.
Despre Atlantida nu avem alte documente oficiale decât scrierile lui Platon: cele două texte superbe „Critias” şi „Timeu”...
Dar o foarte vastă literatură atât ştiinţifică cât şi istorică şi ezoterică. '
Viziunile lui Cayce nu se datorează unei activităţi ştiinţifice.
Este în întregime opera unui vizionar. El nu-l citise pe Platon, nici pe comentatorii lui, atunci când a început să vorbească de Atlantida, în 1924. Biblioteca de la Fundaţia Cayce păstrează
acum 2.500 de lecturi care se referă la Atlantida... una mai surprinzătoare decât cealaltă! Ele au fost date pentru aproape 1600 de persoane diferite şi descriu câte o încarnare în Atlantida.
Mai există o amplă lectură generală „ The lost continent of Atlantis”
(continentul pierdut al Atlantidei) care dă istoria şi descrierea continentului mitic.
Dacă este uşor să-l acceptăm pe Cayce al terapiilor blânde care a demonstrat prin succesele sale justeţea diagnosticelor, este mai greu pentru unii să-l urmeze pe tărâmul reîncarnării.
Dar ce să spunem de Atlantida? Cayce, ca Jules Verne a presimţit cu siguranţă descoperirile care aveau să urmeze după
