Astfel, Omul a intrat pe Pământ ca Om, prin SpiritulCreatorului său, înţelegeţi, sub forma omului de carne: acela care,conform trupului, moare, putrezeşte, se degradează, se transformă

în țarină, atunci când intră în condiţia materială. Spiritul este un

dar al lui Dumnezeu, pentru a-l ajuta pe Om să fie unit cu El, atuncicând Omul doreşte să aplice forţele creatoare la lumea fizică. Omulca Adam (ca grup, nu ca individ) a intrat în lume (căci el a intrat pepământ în cinci locuri diferite în acelaşi timp, înţelegeţi?) într-untimp când omul nu voia să urmeze căile Spiritului, ci era maiînclinat să-şi urmeze dorinţele cărnii. Ceea ce a adus păcatul înlume, căci Omul se depărta de faţa Creatorului său, înţelegeţi?

Atunci moartea a devenit partea Omului... (Lectura 900-227).

Comentariile teologice ale lui Cayce sunt adeseori punctate de „înţelegeţi” (în engleză: „you see?”), care dincolo de tonul sfătos nu contribuie cu nimic la elucidarea subiectelor respective...

ŞI SPUNEŢI-NE DOMNULE CAYCE, când A ŞTIUT IISUS CĂ

EL VA FI MÎNTUITORUL LUMII?

La căderea din Eden. (Lectura 2067-7).

Încearcă să cauţi, zi după zi, voinţa Tatălui, aşa cum a fost eamanifestată în El (Iisus). Astfel poate ea să fie manifestată în tine.

Căci El nu te va lăsa pradă tristeţii, ci va veni la tine, numai dacă

vrei să-l pofteşti. Ca în timpurile când, am văzut, El mergea cuoamenii pe Pământ ca Învăţător şi când El era în mijlocul lor. Saucând, ca Iosif, El i-a salvat pe ai săi care-l vânduseră ca sclavregatelor puternice de atunci. Sau când, ca preot din Salem(Melhisedec), El a mers cu oamenii şi a vorbit cu ei in vremea cândun trib mic a conştientizat menirea sa (aceea a lui Abraham) („Dinimensul rezervor de populaţii semite au coborât - probabil chiar prinsecolul al IX- lea î.e.n., venind din părţile nord-occidentale aleMesopotamiei sau, după alţi autori, din regiunea Ur- un grupnumeros de semiţi nomazi conduşi de legendarul şef de tribAbraham. Penetraţia lor lentă şi paşnică în regiunile Siriei de azieste atestată încă din prima jumătate a mileniului al II-lea î.e.n.”

(Ovidiu Drîmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.1, p.167) (n.tr.) )

sau când era Asafa sau Asaf [...]. Sau în acea grădină unde iaapărut ispita... Adică primul Fiu preaiubit al Tatălui, care a venit caAmilius în Atlantida şi care a fost de acord să se lase purtat pecăile egoismului - (textul american spune: „the ways ofselfishness”). În toate aceste etape ale dezvoltării Omului îndecursul epocilor, au fost perioade când El a venit pe Pământ,mergând şi vorbind cu oamenii. (Lectura 364-8).

Este nevoie de o explicaţie pentru a situa aceste personaje diferite care, după Cayce, ar fi fost încarnările lui Christos.

- Amilius este desemnat în lecturi ca primul om perfect în formă fizică încarnat pe Pământ. El ar fi apărut în Atlantida şi s-ar fi proiectat apoi în Adam.

- Enoh, personaj misterios, este autorul presupus al unei minunate cărţi profetice (publicată în limba franceză la Robert Laffont).

- Cât despre Melhisedec, sfătuitorul lui Abraham şi „preot din Salem”, teologii l-au considerat adesea ca o „faţă” a lui Christos.

Acesta, spune Cayce:

S-a manifestat în Enoh, care a trebuit să scape de moarte. [...]

Şi în Melhisedec [...] care a venit în lume materializându-se singur; ( În original: „qui vint au monde en se materialisant de lui-meme”

(n.tr.) ) şi s-a dematerializat prin acelaşi proces. (Lectura 2072-4).

Altfel spus, nici născut, nici mort ca toată lumea!

Anumite fragmente din lecturi tardive ne lasă de asemenea să

credem că Hermes, arhitectul Marii Piramide, a fost şi el o încarnare ulterioară a lui Iisus. De ce nu ne spun lecturile mai mult? Mister... hermetic!

- Asaf sau Asafa, sau Affa ar fi fost profesorul de cânt al regelui Da-vid şi autorul psalmilor.

- Iosia a fost Marele Preot în timpul captivităţii din Babilon.

El ar fi scris sau rescris mai multe cărţi din Biblie. La reîntoarcerea din exil, el ar fi condus reconstruirea Templului şi ar fi refăcut vechile liturghii după Tradiţia lui Moise.

Nu insist asupra lui Iosua şi Iosif, care sunt foarte cunoscuţi.

Aţi remarcat ca şi mine asemănarea numelor: Iosua, Isaia, Iosif, Asaf, Iisus... care nu este, evident, o întâmplare. Parcurgând

„suitele de reîncarnări” date de Cayce, vedem foarte des de la o viaţă la alta că entitatea poartă aproape acelaşi nume. (Cf. mai departe lectura dată pentru Ruth şi Alec, doi foşti esenieni).

Lecturile fac o distincţie între Christos viu şi activ în toate timpurile şi încarnarea sa temporară ca Iisus.

DE CE, DOMNULE CAYCE, MĂ SIMT MAI ATRAS SPRE

CREŞTINISM DECÂT SPRE IUDAISM? întrebă un rabin.

Nu le-ai încercat pe amândouă? N-ai descoperit tu că esenţatuturor lucrurilor, Adevărul adevărat este acelaşi? Nu este decâtUNUL: compasiune şi dreptate, pace şi armonie! Căci fără Moise şifără generalul Iosua (care era Iisus încarnat în trup), nu există

Christos. Christos nu este un om. Omul era Iisus. Christos estemesagerul care trăieşte în toate timpurile. Sub numele de Iisus într-

o epocă, sub numele de Iosua în alta, de Melhidesec în alt timp. Şiei sunt cei care au făcut iudaismul! Ei au venit ca acest Pruncpromis copiilor Făgăduinţei. Şi Făgăduinţa se află în tine pentru Catu să faci ceea ce spune El: „Paşte oile mele”. (Lectura 991-1). Înfine, ultima întrebare şi surprinzătorul său răspuns: CUM SE NUMEA IISUS ÎN ÎNCARNĂRILE SALE DIN FRANŢA,

ANGLIA ŞI AMERICA? (la care Cayce făcuse aluzie):

Era vorba nu atât de o încarnare în aceste diverse ţări, cât despiritul lui Christos, adică al Învățătorului mergând printre oameni.

Căci, fie printre preoţi, cum a fost cazul în Franţa, fie printrecălugării umili, cum a fost cazul în Anglia, sau chiar printrerăzboinicii mândri din America, întotdeauna era Spiritul luiDumnezeu unic, care îţi spune „să-l preferi pe aproapele tău, pefratele tău, ţie însuţi”! Acest Spirit a stăpânit anumiţi indivizi saumai degrabă a lucrat prin ei până când propria lor personalitate caindivizi a fost dată deoparte. Şi dacă vrei ca El să meargă cu tine,fă la fel: „Nu voinţa mea, Doamne, ci a Ta să se facă în mine,astăzi, acum!” (Lectura 364-9).

Esenienii

Esenienii par, după lecturile cayciene, să fi fost un fel de fraternitate mistică şi profetică:

Un ordin religios în interiorul iudaismului. (Lectura 1602-4).

Entitatea trăia atunci printre studenţii esenieni în contactdirect cu cei care profeţeau şi cercetau documentele vechi careanunţau venirea acestei noi Lumini. (Lectura 489-1).

În vremea când Invăţătorul a venit pe Pământ, entitatea eraprintre esenienii care lucrau asupra prezicerilor, da, asupralucrărilor pregătitoare ale intrării Sale în viaţa oamenilor din aceltimp. (Lectura 14501).

Esenienii erau un grup de indivizi angajaţi într-o căutaresinceră, dar nu se situau în linia religioasă oficială definită derabinii epocii. Una din adunările lor ar putea fi descrisă ca o seriede meditaţii cu folosirea anumitor rituri şi formule rituale [...] careveneau din timpurile vechi, când fusese înfiinţat Tabernacolul [...].

În acest gen de adunare, se interpretau făgăduinţele, profeţiile carefuseseră făcute în privinţa timpului şi luminii al căror Mântuitorfăgăduit va veni (...].

Toate aceste adunări erau secrete... (Lectura 2067-11).

AM FOST ESENIENI ÎN PERIOADA PALESTINIANĂ?

Da, aşa cum cele două prenume ale voastre (Ruth şi Alec) oarată. Dar amintiţi-vă că esenienii se împărţeau în diverse grupesau secţiuni cum găsim astăzi în biserici. Şi voi eraţi în două grupeopuse. (Lectura 2072-15).

(Ruth este un nume evreu şi Alec = Alexandru, grec).