Oricum ar fi, avem un folclor bogat despre Magi. Unii mistici ca Anne-Catherine Emmerich au vorbit de ei. Ea descrie în detaliu costumul, personalitatea lor, suita lor numeroasă. Dar nici Cayce, nici Anne-Catherine Emmerich nu-i numeşte ca la noi, „Melchior, Gaspard şi Balthazar”!
Că Magii au fost astrologi, cercetători, erudiţi se potriveşte tradiţiei provensale:
Entitatea trăia în acea ţară numită astăzi Persia, adică
Caldeea, în epoca aceea când unii căutau să cunoască şi să
înţeleagă ceea ce avea să se întâmple în lume, din cauza uneiinfluenţe insolite care apărea pe Pământ, cunoscută până atuncidoar de tradiţii. O influenţă venită din altă parte, care avea să
marcheze viaţa Omenirii, comportamentul său.
Era epoca în care Magii din India, Persia, Egipt - şi deasemenea din ţara mongolă, da - făceau cercetări asupraevenimentelor care aveau să urmeze. Entitatea era evreu, dardesprinzându-se de tradiţia mozaică [...], preferase să se unească
cu cei care urmau învăţăturile lui Zoroastru. (Lectura 1293-1).
Aceeaşi lectură precizează că semnele precursoare ale naşterii lui IISUS fuseseră cunoscute în Persia, nu numai de tradiţie, dar şi de noile viziuni şi revelaţii pe care le avuseseră
Magii. Cayce, ca Evanghelia; vorbeşte de cunoştinţele lor astrologice (ceea ce îi încurcă pe mulţi ecleziaşti: „Aceşti Magi, figuri interesante, cu siguranţă... Dar ce păcat că s-au dedat la acele superstiţii lamentabile!” am auzit predicându-se într-o biserică din Paris!).
Şi nu numai ştiinţa lor despre astre, dar şi capacităţile lor psi, care erau adecvate înaltului lor nivel spiritual: Dobândiseră înţelegerea legilor Pământului, fără să se lase dominaţi de ele. Astfel, erau consideraţi înţelepţi, savanţi; erau respectaţi ca nişte sfinţi. În trup şi spirit erau în armonie cu scopul vieţii lor. Magii erau căutători ai Adevărului, încercând să cunoască
aceste evenimente iminente. Folosind acele puteri pe care le numimastăzi psi, au descoperit Pruncul, locul unde El se afla şi au mersacolo. Astfel, ei reprezintă din punct de vedere metafizic cele treietape ale experienţei omeneşti în această lume materială: aurulsimbolizează materia; tămâia, eterul, lumea eterică; smirna, forţadătătoare de viaţă, vindecătoare, care le însoţeşte. Altfel spus,trupul, spiritul şi sufletul. (Lectura 5749-7).
Cât despre tradiţia provensală, ea nu se îndoieşte nici o clipă
că Magii n-au fost regi. Unii ecleziaşti moderni au hotărât că nu prea era democratic...
Este foarte curios în lecturile lui Cayce faptul că-i prezintă pe Magi ca membri ai unei „frăţii” secrete internaţionale, cea a esenienilor (pe care o vom vedea în detaliu în capitolul următor): Magii ar fi fost în contact cu frăţia eseniană, care-i ţinea la curent cu evenimentele din Palestina:
Entitatea trăia în perioada premergătoare sosirii Învățătoruluipe Pământ. El era atunci un student care lucra cu esenienii pentruevenimentele exacte care aveau să se întâmple. Evenimentele careaveau să marcheze istoria Omului [...].
Entitatea lucra în chimia metalelor, ceea ce numim alchimie, şia trăit destul timp ca să vadă în Templu momentul când proorociţa
Ana şi preotul (bătrânul Simeon) l-au binecuvântat pe Fiu. El a avutbucuria de a vedea realizându-se evenimentul pentru care lucrase.
Căci comunicase toate informaţiile Magilor. (Lectura 2148-7).
Lectura 1908-1 care vorbeşte de Magul Achlar spune că
acesta era în legătură cu o mare proorociţă a esenienilor (pe care Cayce o numeşte Judy), căci ei aveau în comun:
O unitate de gândire, scopuri şi diverse activităţi care lepermiteau să se întrajutoreze. (Lectura 1908-1).
În lectura consacrată acestei proorociţe, se mai spune că era foarte informată în privinţa tradiţiilor religioase ale Indiei şi Persiei. Şi:
... contactele deveneau dificile datorită situaţiei politicedatorate romanilor, de aceea ea a trăit din ce în ce mai retrasă
[:..]până la vizita Magilor din Orient, unul din Persia, altul din India,al treilea din Egipt. Ei au vorbit cu fraţii din frăţia eseniană, dar maiales cu entitatea Judy care făcuse multe cercetări şi studii fiind ceamai erudită [...]. (Lectura 1472-3).
V-aţi gândit până acum de ce au venit Magii la Irod, care nuera decât al doilea sau al treilea din ierarhie, în loc să meargă laromani, care aveau autoritatea supremă în ţară? Datorită lui Judy.
Ea ştia că acest lucru putea stârni în inima acelui tiran aservit şiegoist reacţii care riscau să declanşeze conflicte între acest despotşi stăpânirea romană. Nici Magii, nici Judy, nici esenienii nu aupretins că acest nou rege urma să ia locul Romei... Căci el trebuia,de fapt, să înlocuiască iudaismul! (Aceeaşi lectură).
Războiul Troiei a avut loc cu adevărat!
Aproape 300 de lecturi vorbesc de încarnările din Grecia antică. Trei dintre ele îl privesc pe însuşi Cayce, care ar fi avut o încarnare în timpul războiului Troiei. Încarnare eşuată de data aceasta, foarte departe de succesele strălucite ale lui Uhjltd şi Ra-Ta:
Uhjltd [... ] nu fusese el altădată Marele Preot? Şi totuşi, aeşuat în reîncarnarea următoare, şi încă într-una... (Lectura 294-142). Într-adevăr n-a murit senin, ci în amărăciune. Căci soţia sa:
... a fost asasinată datorită trădării. [...] De unde la el, tendinţade a nu avea încredere în prieteni [...].
Şi îl găsim din nou pe acest bărbat, cu o răzbunare, o dorinţă
de a distruge, revenit ca soldat. (Lectura 288-6):
Xenon, păzitor al citadelei
Uhjltd se-va reîncarna deci:
[... ] în forţele greceşti, în timpul războiului Troiei, în momentulcând s-a dat asaltul contra porţilor oraşului. El era apărătorul uneiadintre aceste porţi şi a murit acolo. (Lectura 294-19).
Urmarea acestei lecturi conţine o aluzie la ciclurile de reîncarnare care aduc împreună entităţi care au mai fost legate.
Am vorbit deja despre reîncarnare, dar se pare că este atât de important încât putem să o reamintim din nou. Aceasta explică şi de ce Cayce zăboveşte atât de mult asupra ţărilor şi epocilor reîncarnărilor sale anterioare (şi de ce mulţi, ca să nu spunem majoritatea consultanţilor săi, l-au cunoscut mai mult sau mai puţin în una din încarnările sale):
Există acum multe persoane încarnate în plan terestru, cu careacest bărbat (Cayce) a mai fost împreună şi va mai fi. Căci ciclulforţelor vieţii şi al influenţelor Pământului asupra forţelor relativităţiise manifestă în Univers, aduc împreună multe entităţi din aceaperioadă (greacă) pe Pământul de acum. Personalităţile care searată astăzi dovedesc o incapacitate de a se controla; dacă seîntâmplă ceva contrariant, ele reacţionează impulsiv şi se înfurie înfaţa împrejurărilor neaşteptate. Şi această tendinţă din epoca aceea(greacă) nu s-a ameliorat în timpul încarnării entităţii (Cayce) înplanul terestru. Astfel, în viaţa actuală, trebuie să se depăşească
aceste porniri violente. (Lectura 29419).
Aceasta dispoziţie trebuie să fie pusă în legătură cu apariţiile lui Marte şi Saturn în tema natală a lui Cayce. Marte fiind simbolul agresivităţii soldatului, iar Saturn al Greciei, al lucrurilor antice...
şi al schimbării, după Cayce: deci, reacţie agresivă la schimbările neaşteptate! Aceeaşi lectură insistă asupra:
... dificultăţii entităţii de a se controla şi de a se tempera [...].
Entitatea s-a lăsat pătrunsă de forţe distructive în încarnările saleprecedente şi de aceea va trebui acum să-şi reconstruiască, să-şiresuscite, să-şi restabilească şi să-şi reîncarneze forţele... (Lectura294-19).
În acea viaţă, el era sub arme când puterea Troiei se exercitaîn acea ţară frumoasă - acea ţară pe care naţiunile lumii au
admirat-o pentru frumuseţea culturii, a artei, a rafinamentului săuintelectual şi material. Găsim entitatea ca soldat care apăra unadin. porţi şi chiar în acel loc a murit prin distrugerea materială acorpului său fizic. În viaţa aceea făcuse multe experienţe diverse:student la chimie, sculptor, artizan, în final, soldat apărător aloraşului, în ultimele zile. Se numea Xenon... (Lectura 294-8).
Gertrude Cayce:
AVEŢI ÎN FAŢA DUMNEAVOASTRĂ SUFLETUL-ENTITATE
CARE ANIMĂ CORPUL CUNOSCUT CA EDGAR CAYCE, PREZENT
