ÎN . ACEASTĂ CAMERĂ. VREŢI SĂ NE VORBIŢI MAI ALES DE
ACEASTĂ EXPERIENŢĂ TERESTRĂ CA XENON, AŞA CUM NI L-AU PREZENTAT ACESTE SURSE DE INFORMAŢII? RUGĂM
FORŢELE CREATOARE, PREZENŢA „EU SUNT” DLN ACEASTĂ
ENTITATE SĂ NE DESCRIE ACTIVITĂŢILE ŞI VIAŢA LUI XENON, SĂ NE SPUNĂ CUM ŞI DE CE A EŞUAT, ADICĂ A PIERDUT (PE
PLAN SPIRITUAL), PE CÂND ACEASTĂ ENTITATE EDGAR CAYCE
A REUŞIT ATÂT DE STRĂLUCIT ÎN CALITATE DE RA-TA ŞI UHJLTD... SPUNEŢI-NE ÎNTR-UN MOD COMPREHENSIBIL (!) CUM POATE ACEASTĂ ENTITATE SĂ FACĂ FAŢĂ ACESTOR
EŞECURI ŞI SĂ-ŞI REGĂSEASCĂ VECHIUL NIVEL DE EVOLUŢIE
AVUT CA RA-TA SAU UHJLTD...
Da, avem în faţă entitatea numită acum Edgar Cayce şiexperienţa sa veche ca Xenon. Pentru a da o dată (aşa cummăsurăm timpul acum), aceasta se petrecea între 1158 şi 1012
înainte de Christos.
În cursul vieţii sale a apărut o neînțelegere între greci şi troieni,care în vremea aceea îşi căutau o justificare a puterii, adică o scuză
pentru o probă de forţă care avea să le dea o ocazie de a se eliberade combativitatea lor... Indiferent cum . A existat întotdeauna oluptă între Bine şi Rău, Putere şi Forţă, Şovăinţă şi Fermitate... Înaceste împrejurări, a revenit în lume Ra-Ta, adică Uhjltd, pentru agăsi în această experienţă forţa de a rezista vitregiei soartei, tăriaîn faţa culmilor şi abisurilor vieţii mai ales a culmilor! Iată ce ar fitrebuit să-i aducă acea viaţă. Entitatea a fost mai întâi student închimie, mecanică şi în toate artele care aparţineau civilizaţiei aceluitimp şi grupului căruia îi aparţinea. Totuşi, împotriva propriei voinţe,a fost obligat să participe activ la conflictul declarat. Nu erau multeşanse ca asediatorii să poată pătrunde, căci porţile fortificatecontra duşmanului rezistaseră la numeroase asalturi; şi pentru că
entitatea dovedise apărătorilor cetăţii că avea din punct de vedere
fizic forţa să păzească această poartă. Dar au apărut împrejurăricare i-au slăbit forţa fizică, împrejurări generate de manevrelesubtile ale cuiva... Şi subtilitatea nu era în caracterul entităţii!
(Xenon s-a lăsat îmbătat? Sau a fost drogat? Lectura nu ne-ospune). Şi aceasta, datorită încrederii cu care fusese investit, i-aadus în plan social ruşinea; şi în el însuşi sentimentul de a fidezonorat. Şi aceasta este una din acele pietre de încercare care aupierdut - şi pierd încă -mai mult de un individ... Astfel entitatea afost lipsită de forţa fizică, de aptitudinea de a-şi uni toate forţele înacţiune. Căci luase obiceiul să aibă prea multă încredere în elînsuşi, ceea ce duce deseori la înfrângere [...]. Astfel s-a întâmplateşecul entităţii. Eşec care i-a dat un astfel de sentiment de a firespins, dezonorat, desconsiderat încât a murit distrugându-se elînsuşi în momentul când [...] Ahile a luat puterea [...]. Şi iată de ceastăzi această entitate are cel mai mult nevoie să se vindece deacea experienţă! Şi iată cum poate face [...]. Să-şi pună încredereaîn El (Dumnezeu) mai mult decât în propria sa inteligenţă [...]. Astfelva depăşi tentaţia cu care se confruntă mereu, de a se abandonasentimentului de eşec, ruşinii, devalorizării sinelui... (Lectura 2J4-183). De aceea, prietenii lui Cayce se temeau mereu că-l vor vedea sinucigându-se din nou... Dar el învăţase lecţia din experienţa troiană. Ceea ce i-a permis să iasă din închisoare, să depăşească
închiderea spitalului său, nereuşita asociaţilor, propriile eşecuri financiare...
Cei interesaţi de războiul Troiei vor putea să constate că
datele oferite de Cayce în privinţa acestui război nu sunt foarte departe de datarea lui Eratostene care îl situează între 1140 şi 1130 înainte de Christos, după documentele care există încă din vremea sa.
Există lecturi foarte interesante despre Grecia antică. Mai ales despre Ahile, Hector, Elena şi alte personaje celebre sau obscure. Lecturile sugerează că existau în cetatea Troiei agenţi dubli, mai exact o femeie numită Xenia care l-a ajutat pe Ahile să
intre pe poartă. (Lectura 101 -1 )
Calul troian
Un inginer american de treizeci şi cinci de ani, constructor, i-a cerut o consultaţie lui Cayce. Acesta i-a spus că într-o încarnare anterioară:
Se afla în forţele armate greceşti, când a avut loc războiulTroiei. Sub numele de Caphalon, concepuse şi construise calulintrodus apoi în tabăra duşmană, ceea ce permisese luareaoraşului. Era atunci de o foarte mare frumuseţe fizică, foarterespectat în calitate de urmaş al unei familii ilustre şi foarteînzestrate de zei. Totuşi a murit în incendiul care a urmat asediuluioraşului. (Lectura 470-1).
Ceea ce este conform istoriei, pentru că săpăturile de la Tell-Hissarlik din Asia Mică au dovedit că Troia lui Homer fusese arsă.
Jeanne d'Arc, mama „pătimaşului Ahile”
Toate perioadele Istoriei greceşti apar în lecturile cayciene, nu numai războiul Troiei. l-am văzut deja în capitolul precedent, despre Persia, pe greci ca o ameninţare permanentă pentru oraşul Suza.
Cu mult mai târziu, în epoca clasică, adică în secolul V î.e.n., Cayce regăseşte încarnări contemporane cu Pericle. Am văzut unele din perioada următoare, aceea a lui Alexandru cel Mare, şi după el, adică epoca elenistică. Lecturile mai vorbesc încă de numeroase vieţi greceşti sub Imperiul roman. Şi chiar mai târziu, încarnări sub Imperiul bizantin... Ceea ce ne aduce la Cruciade!
Grecii au făcut să se vorbească de ei timp de zece mii de ani!
Printre încarnările franceze pe care le-am studiat la Fundaţia Cayce, sunt numeroase acelea care vin dintr-o încarnare greacă.
Va fi şi cazul lui Edgar: după sinuciderea lui Xenon, îl vom regăsi la Curtea lui Ludovic al XV-lea! Lecturile dau chiar o viaţă
anterioară a reginei Maria-Antoaneta, în timpul lui Xenofon! (a se vedea vol. II).
Iată de exemplu, şi aceasta nu poate fi o întâmplare, cazul eroinei noastre naţionale, Jeanne d'Arc (de care am vorbit mai înainte). Înainte de a fi păstoriţă la Domremy, a participat şi ea la războiul Troiei. Mi-ar fi venit greu să cred... dar este scris negru pe alb în dosarele Cayce:
Trăia în epoca războaielor în acea ţară stăpânită de Ahile. Eaa contribuit mult la puterea şi la forţa acestuia, fiind încarnată înmama lui Ahile şi asigurând puterea după principiile acelui timp.
Dar a pierdut în plan moral, încercând prea mult să-şi mărească
puterea şi poziţia socială, după criteriile terestre. De unde, acum,aptitudinea sa de a conduce bărbaţii şi femeile... (Lectura 302-1).
Este sigur că civilizaţia franceză în general, şi mai ales cea a Renaşterii din secolul al XVIII-lea, este pătrunsă de vibraţii greceşti: faţada castelului Versailles, place de la Concorde, biserica Madeleine şi Camera deputaţilor se înrudesc cu Parthenonul... Această înrudire s-ar explica, după Edgar Cayce, prin întoarcerea unui ciclu de suflete greceşti. Frumuseţea sub toate formele sale, în modă, arhitectură, mobilier, pictură, sculptură, această căutare plastică care a fost dusă la un foarte înalt nivel în civilizaţia franceză ne-ar veni de la Grecia antică, prin acţiunea reîncarnărilor de grup. (Cât despre ezoteriştii englezi, ei sunt convinşi că ţara lor este locul unor reîncarnări masive de suflete greceşti vechi. De aici, oare, stilul „paladian”, simţul democraţiei şi aventurile lui Byron în Grecia?).
Cayce mai spune că prenumele pe care le purtăm sunt semnificative pentru o viaţă anterioară. Atât de mulţi dintre noi poartă un prenume grec: Antoinette, Philippe, Gilles, Nicolas (...fără a uita numele mele: Dorothee-Marguerite!).
O nouă lectură a Evangheliilor
Ne amintim că Cayce a fost mare cititor al Bibliei pe care o relua de la A la Z în fiecare an. Nu este de mirare deci că regăsim în lecturile sale o mulţime de citate extrase din Scripturi.
Mai uimitor este că regăsim în lecturile sale personaje care nu figurează în Biblie - şi, prin urmare, Cayce nu le-a putut găsi în ea... Mai uluitor încă este că revin unele personaje biblice celebre, reîncarnate în consultanţii lui Cayce. Cum să credem, de exemplu, că această americană micuţă de patru, ani, născută în Pennsylvania pe 30 martie 1940, a putut fi într-o viaţă anterioară
Elisabeta, mama tui Ioan Botezătorul? Sau, mai uimitor încă, acel bărbat frumos de treizeci şi unu de ani, Iuda în persoană? ... Dar ce este o „persoană”, în perspectiva reîncarnării? În mod sigur, n-ar fi îndrăznit bietul Cayce niciodată să afirme în stare conştientă
asemenea extravaganţe!
Unii l-au acuzat că este nebun .de legat... (dar Galilei, atunci când afirma că Pământul se învârte, părea la fel de nebun pentru judecătorii săi din Inchiziţie!).
I-am văzut deja apărând, în capitolul despre Persia, pe Estera, Artaxerxe şi Magi... Este deja surprinzător! Dar ne putem aştepta la orice de la personajele legendare care se înrudesc cu Moş Crăciun! când este vorba de personalităţi etichetate de două
mii de ani „sfinţi” sau „apostoli” de către bisericile creştine, este mai uimitor...
Cel mai şocat de aceste lecturi a fost în mod firesc Cayce însuşi, căci Biblia de care vorbea în somn nu era întocmai ca aceea pe care o cunoştea pe dinafară în stare de veghe!
Nu pentru că mesajul evanghelic de bază „Iubeşte un singur Dumnezeu şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” era diferit.
Dar unele „detalii” erau greu de digerat pentru un protestant tradiţional... Detalii care au servit drept pretext tuturor războaielor sângeroase ale religiilor în decursul secolelor! De exemplu: concepţia imaculată a Mariei, virginitatea sa, căsătoria sau celibatul apostolilor, semnificaţia lui Israel, anii obscuri ai lui Iisus (ce a făcut el între doisprezece şi treizeci de ani?), Purgatoriul, judecata după fapte şi credinţă, eternitatea chinurilor Iadului ... Mă opresc, pentru că îmi miroase deja a erezie, numai la simpla enunţare a acestor subiecte explozive. când te gândești că creştinii s-au masacrat între ei în numele dogmelor pe care tocmai le-am enumerat!
Dar încă nu v-am mărturisit ce e mai rău... Mai ales, citiţi cartea până la ultima parte, înainte de a mă condamna să fiu arsă
