ADEVĂRURILE ARĂTATE DE SAN (ZEND) ACESTOR
POPOARE CUPRINDEAU ZEND-AVESTA? (Carte sfântă a Zoroastrienilor):
Păi erau chiar asta! (Lectura 288-29).
Or acest Zend, al cărui tată a fost Uhjltd în a doua parte a vieţii sale, nu este după lecturile cayciene decât o încarnare a lui Christ (a se vedea capitolul următor).
CU CINE ERA ZAN IN PERIOADA ACEEA?
Zan, cel care a devenit lider [...]. Zan nu mai este în planterestru acum. El a mai venit ca fiu al Oamenilor şi ca Mântuitor alacestei lumi. Şi când va apărea din nou, mulţi din cei care au fostcu el vor fi numiţi preafericiţi: Căci locul lor a fost pregătit - dacă-irămân credincioşi. (Lectura 538-32).
Cayce vorbeşte în altă parte de:
Intrarea Învățătorului în plan terestru, căci în vremea aceea adevenit liderul acestor ţinuturi. Şi este mult de învăţat studiindgândirea persană sau mai exact ceea ce numim astăzi filosofiapersană.
CARE ERA NUMELE SĂU ÎN ACEL TIMP?
San (scris fonetic de secretara lui Cayce care notează: sauZan, sau Zend...). (Lectura 993-3).
ÎN VIAŢA SA PERSANĂ CA ZEND, IISUS A DAT
ÎNVĂŢĂTURILE DE BAZĂ ALE ZOROASTRISMULUI?
În toate acele perioade în care principiul de bază era unitateaTatălui, el (Iisus) a mers (pe Pământ) cu oamenii. (Lectura 394-8).
După Cayce, religia întemeiată de Zoroastru se trage de la Zend, indicat ca tată al lui Zoroastru, ale cărui învăţături au fost înlesnite de revoluţia politică şi religioasă a lui Uhjltd (care fusese un fel de precursor):
În această ţară pe care o numim astăzi Persia, unde acestepopulaţii fuseseră zguduite de dispariţia şefului lor, Uhjltd, şi deinvazia şi stăpânirea atenienilor, entitatea se număra printre ceicare au încercat să oprească valul din ce în ce mai mare alinfluenţelor distructive. El a încercat să păstreze ceea ce fusesecreat în timpul vieţii liderului (Uhjltd) şi l-a ajutat pe Zend, adică peZoroastru şi Zend, să înfiinţeze în altă parte a tarii o zonă-refugiu.
(Lectura 333-2). Sau:
Credincioşii lui Zend. Adică zoroastrienii. (Lectura 2091-2).
Adevărata doctrină a lui Zoroastru
Care erau deci învăţăturile religioase date succesiv de Uhjltd, Zend, Zoroastru?
Ei bine, „Legea lui Unul” (Un singur Dumnezeu), care fusese legea egiptenilor după dispariţia Atlantidei. Deja lecturile egiptene afirmau că această religie era, în esenţă, aceeaşi ca religia învăţată de Christul istoric. Reluată în Persia de Uhjltd, ea va fi -
după Cayce - dezvoltată de Zend mai complet. Căci din epoca în epocă, după Cayce, entitatea-Christos i-a inspirat pe Oameni ca să le aducă lumina:
CE ROL A AVUT IISUS [...] ÎN DEZVOLTAREA RELIGIILOR
URMĂTOARE: BUDISM, ISLAM, CONFUCIANISM, ŞINTOISM, PLATONISM, IUDAISM?
Aşa cum s-a arătat deja, ca entitate, el a influenţat direct sauindirect toate formele de filosofie sau religie care ne-au învăţat că
Dumnezeu este UNUL [...]. El a fost Cel care a călăuzit sau inspirataceste principii de bază, cam în acelaşi mod în care El a completatiudaismul [... ] prin învăţăturile date, aşa cum le cunoaştem noi, întimpul vieţii Sale ca Iisus în Galileea şi Iudeea. În toate formele dereligie citate, deci, pornirea a fost dată de acelaşi Spirit. Ceea ce aufăcut şi mai fac încă oamenii cu aceste principii de bază este să lemodifice, să le prezinte într-un mod care răspunde necesităţilorimediate ale timpului şi tarii lor. [...] Căci, aşa cum ni s-a spus:
„Ascultă, Israel, nu există decât un singur Dumnezeu şi El esteDumnezeul tău”. Aceasta este ideea directoare care i-a inspirat peConfucius, Brahman, Mahomed, Buddha. Ei n-au fost decâtinterpreţi, învăţători [...]. Astfel, Spiritul Învățătorului, Spiritul Fiuluia fost manifestat, dat fiecăruia în sfera respectivă. Şi astăzi, ca şiieri, Dumnezeu îl cheamă pe Om, indiferent unde s-ar afla, ca să-Icaute Faţa [...], indiferent de forma de gândire sau religie pe care oia această chemare. Astăzi, regăsim aceleaşi limite; acelaşisectarism, în care fiecare strigă: „Noi îl avem pe Christos. Noi avemcalea de a ajunge la El. Şi dacă nu faceţi aşa sau aşa, veţi fi izgonitdintre ai săi”. Or El a spus: „Cel ce urmează spusele mele acela mă
iubeşte”. Dar care sunt spusele sale?: „Iubeşte-ţi aproapele ca petine însuţi”. Aceasta este Legea Evangheliei tuturor timpurilor dacă
credem că există un singur Dumnezeu. (Lectura 364-9).
Deci, această religie a lui Zoroastru era „creştină” avant la lettre. De pe un nivel moral elevat, ea insista asupra refuzului minciunii, asupra respectului datorat oricărei creaturi vii, mai ales animalului. Ea a influenţat mult iudaismul cum a arătat atât de bine Paul du Breuil, în cartea sa pasionantă Zarathoustra (Editions Payot, 1 g78).
Cât despre Zoroastru însuşi (sau Zarathustra), istoricii nu ştiu de unde îşi inspirase doctrina - a cărei formă originală nici nu o cunosc. Ei nu descriu în general decât formele tardive ale acesteia, degenerate în maniheism. Nu se ştie sigur nici măcar când s-a născut şi a murit Zoroastru, în general considerat a fi trăit spre secolul şase î.Hr. Paul du Breuil, în magistrala carte citată mai sus, aminteşte că discipolii lui Platon erau convinşi că
acesta era o reîncarnare a lui Zoroastru.
Sugestii pentru arheologii temerari.
Persia şi zoroastrismul nu sunt bine cunoscute. Deşi, după
Cayce, mii de ani ne separă de personajele amintite de el, am putea găsi totuşi urmele lor... inscripţii, obiecte preţioase, monumente nu au dispărut toate. Anumite lecturi sunt încurajatoare pentru arheologi:
Entitatea trăia în acea ţară cunoscută acum ca Persia [... ]
unde era aghiotantul regelui Cresus. Era o persoană de vază [...].
Ajuns la putere [:..], a ridicat multe construcţii pentru popoarele dinacele regiuni. Şi se pot vedea încă resturi din monumentele pe carele-a ridicat, pe colinele situate exact la sud-estul actualuluiShushtar. Acolo, entitatea a construit un fel de memorial pentruslăvirea lui Cresus. Şi se .mai găseşte încă mult aur în acel loc!
(Lectura 2738-1).
Entitatea era prinţesa şi suverana acelei ţări care a devenit Urîn Caldeea [...]. Încă se pot regăsi urmele activităţii sale din aceaepocă şi din acea ţară - care au fost păstrate în morminte. Şi nunumai mărturii ale vieţii particulare a entităţii, dar şi mărturii alecredinţelor religioase la care a aderat ea după ce l-a întâlnit peUhjltd. (Lectura 357-2).
Iată material pentru arheologii curajoşi!
„Marii Regi” ahemenizi
Dacă ciclul lui Uhjltd şi întemeierea Suzei par să ţină de Persia preistorică, un alt grup de lecturi descriu o perioadă mai recentă: Persia ahemenidă. Este epoca glorioasă a „Marilor Regi”, despre care nu ne lipsesc totuşi informaţiile.
Această perioadă din lecturile cayciene se deschide cu Nabucodonosor (605-562 înainte de Christos) şi se încheie cu
Alexandru cel Mare (356-323). „Marii Regi” ahemenizi, începând cu Darius, fac din Suza capitala lor administrativă. Lecturile se inserează de aceasta dată într-un context istoric clasic.
Partea lor interesantă este descrierea personajelor amestecate atât în istoria persanilor, cât şi în istoria grecilor şi a evreilor. Biblia povesteşte cum a înăbuşit Nabucodonosor revolta lui Ioiachim, regele din Iuda, şi în final a distrus Ierusalimul în 586 deportându-i pe evrei în Babilon. Tradiţia iudeo-creştină ni-i prezintă pe aceştia ca vajnici credincioşi persecutaţi, iar pe ahemenizi ca pagini cumpliţi.
Or Persia ahemenidă era puternic marcată de influenţa lui Zoroastru. Civilizaţia sa strălucită se sprijinea pe un monoteism spiritualist care nu era atât de departe de monoteismul ebraic al începuturilor. Dacă Nabucodonosor îşi încheie viaţa în nebunie (cf. Lecturile 2486-1 şi 3635-1 ), urmaşii săi vor administra Imperiul persan cu grija justiţiei şi un spirit liberal inspirate din credinţa lor zoroastriană.
Un ansamblu de lecturi de-a dreptul uluitoare dă o versiune a istoriei lui Artaxerxe (Xerxes pentru greci) - iată-i portretul: Artaxerxe a urmat la tron când avea douăzeci de ani. Nu era un bărbat vulgar. Dar cu viaţa uşoară şi linguşirile de care era înconjurat de către prinţi şi diverşi sfătuitori, a devenit, cum am zice astăzi un desfrânat. Arăta foarte bine, dar avea un nas „roman”; destul de mare, cum am spune astăzi - cu ochi căprui şi păr blond
[...). La venirea sa, Imperiul se întindea peste ceea ce am numiastăzi Persia, Arabia, Turcia în parte, toată Palestina, totHidustanul, tot ceea ce este astăzi Tibet, India... (Lectura 1096-3).
De altfel, este ceea ce spune Biblia în „Cartea Esterei”, vorbind de acel „Artaxerxe, care domnea peste o sută douăzeci şi şapte de ţări, din India până în Etiopia” (dar nu suntem siguri că
este vorba de Xerxes I din Salamina, căci mulţi alţi „Mari Regi” au purtat acest nume). Iată ce mai spune Biblia:
