...În ţara cunoscută acum ca Gobi, trăia această entitate învremea când acele popoare erau extrem de puternice. Căci eleposedau în cantitate foarte mare ceea ce atâția oameni au căutat,lucrul pentru care atâția oameni şi-au sacrificat viaţa, fiinţa,existenţa: aurul şi pietrele preţioase. (Lectura 1256-1).

Destul de multe lecturi vorbesc de un „Templu de Aur” şi de un

“Oraş de Aur”:

În ţara cunoscută acum ca Gobi, unde se afla Oraşul de Aur.

(Lectura 1951-1, dar şi lecturile 1969-2, 2402-2, 2420-1, 3004-1

etc).

Nu ne este limpede dacă acest Temple of Gold este în City of Gold; uneori o expresie sau alta este folosită nediferenţiat. Ne frapează în orice caz menţionarea aurului în majoritatea lecturilor

- ceea ce nu era cazul nici pentru Atlantida, nici pentru Egipt. Şi se pare că toate acestea zac încă sub deşertul Gobi: Înainte de aceasta, entitatea trăia în ţara chineză sau mai degrabă mongolă, în oraşele care au fost şterse de pe hartă de către nisip şi insecte. (Lectura 3541-1).

Iată o altă lectură dată unui arheolog american care fusese preoteasă în:

[...] ţara mongolă sau ceea ce a devenit de atunci deşertul Gobi [...]. În acea ţară [...], entitatea va putea acum să contribuie la descoperirea de sub nisipurile din Gobi a unei cetăţi [...] cu un templu pe care l-a construit odinioară. (...] În prezent, entitatea poate contribui la cele mai minunate descoperiri arheologice. Căci există o întreagă civilizaţie pierdută împreună cu acel templu.

(Lectura 873-1).

O altă consultantă:

Entitatea a fost preoteasă în Templul de Aur - care trebuiedescoperit pentru a cunoaşte mai bine acele lucruri care sunt la felde vechi ca însuşi Pământul... Căci iubirea lui Dumnezeumanifestată în sufletele oamenilor pe Pământ este la fel de veche caînsuşi Pământul... (Lectura 2402-2).

Această civilizaţie mongolă preistorică ar fi atins un foarte înalt nivel de civilizaţie materială şi morală. Rezum ceea ce spun lecturile în această privinţă: o societate fără clase cu adevărat democratică, cu cetăţeni care se conduceau singuri fără a avea nevoie de guvernanţi... nici de preoţi. Cayce îi compară cu quakerii care permit în adunările lor să se exprime liber fiecare, după inspiraţia Spiritului. Această societate practica de asemenea şi egalitatea între sexe şi monogamia. Toată lumea lucra şi primea drept salariu zilnic o monedă de aur a cărei formă era pătrată, cu o gaură în mijloc. Valoarea unei zile de muncă era recunoscută

pentru orice categorie de cetăţeni (chiar femei şi copii). Deci o societate fără discriminare socială, fără sclavi... la început. Totuşi, vârsta de aur nu a durat. Lectura 141 6-1 sugerează o decădere, căci vorbeşte de un individ care:

fiind secretarul de finanţe al ţinutului Gobi, se ocupa deasistenţa acordată indigenilor şi lucrătorilor din cea mai joasă castă

sau clasă, adică muncitorilor zilieri.

Aşadar, apariţia treptată a castelor şi muncitorilor exploataţi... Legea lui Unul, monoteismul original, a dispărut şi în final:

În vremea când această entitate desfăşura o activitate în aceaţară, a avertizat de mai multe ori popoarele împotriva acestui spiritde rebeliune care se propaga şi care a avut mai târziu drept urmareînaintarea devastatoare a nisipurilor... Care, în final, au acoperitdeşertul Gobi. (Lectura 877-1).

Deci, este foarte simplu, nu ne rămâne decât să săpăm. Este cu mult mai simplu decât în arheologia submarină!

Splendorile din vechea Indochină

Se pare că imperiul mongol a asimilat Indochina. Într-o serie de lecturi este descrisă o civilizaţie care dispune de atâta aur încât nu ştie ce să facă cu el - şi care a ajuns la o înaltă creativitate artistică. Lecturile vorbesc de sculptori, gravori, bijutieri, artizani şi artişti textili care prelucrau mătasea etc. Şi aici, era la început o civilizaţie monoteistă. Femeile aveau rol conducător: În epoca aceea, domneau femeile. (Lectura 2067-4).

O lectură foarte interesantă a fost dată pe 1 octombrie 1940

pentru o autoare care voia să scrie o carte despre Indochina: Căci entitatea era atunci o preoteasă foarte importantă. Era un personaj important, atât fizic cât şi moral, în deciziile şi acţiunile sale -deşi, adeseori, a fost rău înţeleasă [...]. Credinţa sa fundamentală era: „Domnul este Unul”. Se pot regăsi încă în ruine urme ale acestei entităţi care se numea atunci Tehexutz.

ÎN CE PERIOADĂ AM TRĂIT CA TEHEXUTZ?

Depinde de sistemul cronologic adoptat. După era creştină, în926 înainte de Christos.

ORAŞUL [...] DE CARE VORBIŢI ESTE ACUM ANGKOR VAT?

ŞI AM PARTICIPAT CUMVA LA CONSTRUIREA TEMPLELOR

SALE? ŞI CE AM CONSTRUIT?

Acestea sunt urmările, dar nu în perioada de care vorbeaţi.

(Lectura 2067-1).

Ne amintim că Angkor Vat dispăruse, fusese uitat. Oraşul a fost redescoperit în 1850 de misionarul francez Charles Bouillevaux, apoi de misiunea diplomatică a lui Doudart de Lagree. Angkor, capitala tarii khmere, atinsese apogeul în secolul X al erei noastre.

Mai multe prinţese sunt desemnate ca domnitoare, în timp ce în alte ţări şi în alte epoci suverani sunt mai mult bărbaţii (Lectura 2762-1, de exemplu, sau 2163-1 sau'2946-2).

Una dintre ele:

era o prinţesă care a dat o învăţătură religioasă în spaţiulIndochinei de acum. Ea a stabilit acolo studierea Legii lui Unul

[...]pe care o regăsim la începuturile dinastiei Ming; Legea lui Unulvenise de la apus. (Lectura 2946-2).

Această civilizaţie ca şi cea din Gobi era moştenitoarea Lemuriei defuncte, aşa cum arată lecturile 1648-1 si 2067-1.

Indochina veche se pare că a fost şi ea foarte bogată: Ţara Aurului, adică ceea ce este acum Indochina. (Lectura 5259-1).

Exista acolo şi un Templu al Aurului (lectura 121 9-1 ) şi: Oraşul Aurului, acolo unde este acum Indochina. (Lectura 3237-1, dar şi 2946-2 şi 1533-2). .

Entitatea se afla în ţara Indochina, în acea perioadă cândoraşul şi templele erau decorate cu fildeş şi aur. Acolo, entitatea eradecorator, rudă a reginei din vremea aceea [...]. De unde pricepereasa de astăzi în domeniul teatrului, costumelor, tot ce are legătură cudecorurile. (Lectura 348-1).

Entitatea era în spaţiul numit astăzi Indochina, într-o epocă deprogres pentru aplicarea în practică a legilor (fizice şi chimice) aleNaturii. De exemplu, folosind focurile eterne pentru a obţinecombustibili cum sunt cărbunele şi manganul; folosind aurul şimetalele ca mijloc de schimb. (Lectura 420-6).

Şi cum sfârșește, , această civilizaţie strălucitoare? Decimată

de boală:

Entitatea era în acea ţară cunoscută acum ca Siam sau maidegrabă o regiune din Indochina, care erau pe atunci provincii alemarelui imperiu mongol. Şi iată aventura stranie întâmplată acestuiţinut întins; aşa cum putem să descoperim astăzi, omul şi toaterealizările sale au fost înfrânte complet de insecte. Căci din cauzaactivităţilor omeneşti, roiuri de insecte au invadat ţara,transformând-o în coşmar pentru locuitorii ei, coşmar fizic, trupesc.

Şi ţara s-a golit de locuitori... (Lectura 1298-1).

TREBUIE SĂ PLEC ÎN EXPEDIŢIE ÎN SIAM CU DOCTORUL

X? întrebă consultanta:

Da [...:]. Dar luaţi aminte la această insectă cât veţi sta acolo.

Nu cea pe care o numim astăzi țintar, ci acel parazit care seîncrustează în piele. (Aceeaşi lectură).

Cititorii vor fi atraşi de povestirea unei călătorii în Asia centrală, realizată de Gurdjieff, cu puţin timp înainte de ultimul război mondial (dar publicată mult mai târziu, în 1960, de Julliard, la Paris, în Rencontre avec des hommes remarquables):