ROZACEE
Parte folosită: fructe coapte.
Cules: fructele se culeg în septembrie și octombrie.
Compuși: saponine, glicozide, flavonoide, acizi: acid ascorbic; tanini.
Acțiuni: tonic cardiac, hipotensiv.
INDICAȚII
Fructele de păducel sunt unul dintre cele mai bune remedii tonice pentru inimă și sistemul circulator. Ele acționează pentru normalizarea inimii prin stimularea sau calmarea acesteia, în funcție de nevoie. Cu alte cuvinte, fructele de păducel vor face inima să funcționeze normal într-un fel foarte delicat. Ca tratament pe termen lung, se pot folosi cu încredere în caz de insuficiență cardiacă sau slăbiciune a inimii. De asemenea, se pot utiliza și în caz de palpitații. Ca tonic al sistemului circulator, sunt foarte bune în tratamentul hipertensiunii arteriale, arteriosclerozei și al anginei pectorale. Chiar dacă pot fi foarte eficiente în ameliorarea acestor afecțiuni, este esențială consultația de specialitate.
Asocieri: pentru tratamentul hipertensiunii arteriale și al sistemului circulator, se poate asocia cu flori de tei, vâsc și coada-șoricelului.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 2 lingurițe fructe și se lasă să se
infuzeze 20 de minute; se bea de 3 ori pe zi o perioadă îndelungată.
Tinctură: se administrează 2–4 ml tinctură de 3 ori pe zi.
PĂPĂDIE
Taraxacum officinale
COMPOZITE
Parte folosită: rădăcină sau frunze.
Cules: rădăcinile se culeg cel mai bine între iunie și august, când sunt cel mai amare; se taie pe lungime înainte de a fi puse la uscat; frunzele pot fi culese în orice perioadă.
Compuși: glicozide, triterpenoide, colină, până la 5% potasiu.
Acțiuni: diuretică, colagogă, antireumatică, laxativă, tonică.
INDICAȚII
Păpădia este un diuretic puternic, acțiunea sa fiind comparabilă cu aceea a medicamentului Furosemid. Efectul tipic al unui medicament ce stimulează
funcția renală este pierdea potasiului vital din organism, ceea ce agravează
problemele cardiovasculare existente. Păpădia este totuși una dintre cele mai bune surse naturale de potasiu, ceea ce face din ea un diuretic ideal echilibrat de folosit în deplină siguranță la nevoie, inclusiv în cazuri de retenție de apă
datorată problemelor cardiace.
În calitate de colagog, poate fi utilă în caz de inflamație și congestie a ficatului și vezicii biliare. Este specifică pentru cazuri de icter congestiv. Poate să fie foarte eficientă ca parte a unui tratament mai amplu pentru reumatism muscular.
Această plantă, deosebit de valoroasă ca tonic general, este, probabil, cel mai răspândit diuretic și tonic hepatic.
Asocieri: pentru probleme ale ficatului și vezicii biliare, se poate folosi împreună
cu dracilă sau Chelone glabra; pentru retenție de apă, se poate întrebuința alături de pir sau coada-șoricelului.
PREPARARE ȘI DOZARE
Decoct: se pun 2–3 lingurițe rădăcină la 1 cană apă, se dau în clocot și se fierb 10–15 minute; se bea de 3 ori pe zi; frunzele pot fi consumate verzi în salate.
Tinctură: se administrează 5–10 ml tinctură de 3 ori pe zi.
PĂRĂLUȚĂ
Bellis perenis
COMPOZITE
Parte folosită: inflorescențe proaspăt culese sau uscate.
Cules: florile pot fi culese între martie și octombrie.
Compuși: saponine, tanini, uleiuri esențiale, flavone, principii amare, mucilagii.
Acțiuni: expectorantă, astringentă.
INDICAȚII
