Porumbar sălbatic: pentru incertitudine, nehotărâre sau oscilație.
Salcie: pentru resentiment și amărăciune cu atitudine de „vai, săracul de mine“.
Secărea: ajută la stabilirea căii de urmat în viață.
Slăbănog: pentru nerăbdare și iritabilitate.
Stejar: pentru cei care se luptă cu o boală și cu adversități în ciuda loviturilor sorții; cei care se ocupă de corvezi.
Turiță-mare: pentru cei care se torturează singuri pe dinăuntru, încercând să
ascundă asta sub o fațadă veselă.
Țintaură: pentru voință slabă la cei care se lasă conduși și devin servili, cei cărora le este greu să spună „nu“.
Ulm: pentru cei copleșiți temporar de responsabilitate și incapacitate, deși în mod normal foarte capabili.
Verbină: pentru entuziasm excesiv, eforturi excesive și străduință; fanatism.
Viorea de baltă: pentru cei mândri, rezervați sau „superiori“.
Viță-de-vie: pentru cei dominatori, inflexibili, ambițioși, autocratici, aroganți și mândri.
Zadă: pentru deznădejdea datorată lipsei de încredere în sine; pentru așteptarea de a rata, de aceea nici nu mai încearcă; pentru cei care se simt inferiori, chiar dacă sunt capabili.
Remediu de urgență: o combinație de corcoduș, curpen de pădure, slăbănogși bălușcă. Un amestec de urgență în caz de traumă, angoasă, doliu și oricefel de stres.
Remediul de urgență tratează efectul unor vești proaste, al doliului, terorii,traumelor mentale grave, al sentimentului de disperare sau al unei stări mentaleconfuze, uluită. Acesta nu trebuie să lipsească din nicio casă și e bun de luat încălătorii. Se ia oral în doze de circa patru picături diluate în apă.
TIPARELE DE BOLI ALE SISTEMULUI NERVOS
Legătura dintre factorii fizici și cei psihologici ai bolii este admisă de medicina convențională prin conceptul de afecțiune psihosomatică sau somatopsihică.
Factorii psihologici pot să predispună la probleme fizice sau să le agraveze (conceptul psihosomatic) ori factorii fizici pot să influențeze starea psihicului (conceptul somatopsihic). Poate că e mult mai potrivit să considerăm toate bolile ca parte a unei relații profunde dintre corp, minte și suflet. Aceasta s-a evidențiat ori de câte ori un tratament cu nervine a fost bun pentru susținerea vindecării unei afecțiuni.
Există mai multe afecțiuni care prezintă o relație deosebit de strânsă cu sistemul nervos, chiar dacă nu dau simptome neurologice. Aceste afecțiuni pot fi mult ameliorate prin întărirea nervoasă și tonificarea întregului organism. O listă
reprezentativă este prezentată mai jos.
— Sistemul circulator: hipertensiune arterială și afecțiuni coronariene.
— Sistemul respirator: astm, febra fânului și tuse iritantă.
— Sistemul digestiv: ulcer peptic, afecțiuni ale colonului, flatulență și dispepsie.
— Pielea: probleme cutanate.
— Sistemul glandular: probleme tiroidiene și alte tulburări endocrine.
— Sistemul reproducător: multe probleme asociate cu menstruația.
Această listă cuprinde afecțiuni în care sunt adecvate adesea nervinele, ceea ce nu înseamnă că aceste afecțiuni se află „doar în mintea bolnavului“, ci că, pentru a susține vindecarea întregii ființe, s-ar putea ca sistemul nervos să aibă nevoie de ceva mai mult ajutor decât de obicei.
Sistemul nervos este probabil cel în care se poate vedea cel mai ușor relevanța discutării unei boli și mai puțin a bolii în sine. Poate părea un calambur, dar asta demonstrează perspectiva holistică potrivit căreia buna funcționare a întregului organism poate fi văzută în termeni de armonie și flux de energie. Înțelegând boala din acest punct de vedere, se poate să se facă diferența dintre problemele psihologice și cele neurologice fără a recurge la separarea dualistă dintre minte și corp.
Există o pletoră de tehnici de relaxare și de meditație care ajută la obținerea unei stări de relaxare. Fiecare dintre noi trebuie să le găsească pe acelea care i se potrivesc cel mai bine. La unii au efect programele complexe de relaxare, la alții e suficientă o plimbare prin pădure. Meditația se poate extinde de la o stare delicată de nemișcare interioară la un proces profund de transcendență interioară.
Chiar dacă într-o carte despre plante de felul acesteia nu se poate explora în profunzime, există câteva metode simple, dar eficiente.
EXERCIȚII DE RELAXARE
Respirația este foarte valoroasă pentru relaxare, mai ales în etapele inițiale. Cei care se simt bine cu ei înșiși și cu lumea lor respiră lent, profund și ritmic.
Respirația este singura funcție autonomă pe care suntem capabili s-o controlăm conștient și, făcând asta, să influențăm toate reacțiile autonome de răspuns și, într-o oarecare măsură, pe cele emoționale.
Iată o tehnică de respirație și relaxare elementară și sigură:
— în mod ideal, aceasta trebuie efectuată de două ori pe zi timp de 5–15 minute într-o încăpere liniștită, fără distrageri;
— așază-te pe spate, având capul și gâtul sprijinite confortabil;
— pune-ți mâinile în partea superioară a abdomenului, închide ochii și ia o poziție confortabilă;
— evită distragerile ca lumina soarelui, ceasul, animalele etc.;
— scopul este să respiri lent, profund și ritmic; inspirația trebuie să fie lentă, neforțată și negrăbită; numără în tăcere până la 4, 5 sau 6, cât este confortabil pentru tine; când inspirația este totală, expiră ușor pe nas; numără și expirația, așa cum ai numărat și inspirația; expirația trebuie să dureze la fel de mult ca inspirația;
— nu trebuie să ai senzația că faci un efort; dacă la început simți că ai respirat total cât numeri până la trei, e în regulă; încearcă să încetinești treptat ritmul până când devine posibil să numeri până la cinci sau șase, cu o pauză de două
