sau trei cifre între inspirație și expirație;
— acest tipar de respirație trebuie repetat de 15–20 de ori și, întrucât fiecare ciclu ar trebui să dureze în jur de 15 secunde, exercițiul ar trebui să dureze în total cam 5 minute;
— odată ce ajungi să stăpânești practica acestui exercițiu, introdu gânduri în diferite părți ale exercițiului; un exemplu este ca la inspirație să încerci să simți o senzație de căldură și de energie care pătrunde în corp prin aer; la expirație, încearcă să ai o senzație de cufundare și de adâncire în suprafața pe care stai;
— după ce termini, nu te ridica imediat, ci odihnește-te un minut sau două, dându-i voie minții să devină conștientă de orice senzație de nemișcare, de căldură, de greutate etc.;
— odată stăpânit, acest exercițiu poate fi efectuat în orice situație încordată, cu certitudinea că va dezamorsa orice reacție normală de agitație și va crește capacitatea de a-i face față.
Adesea, tensiunea se concentrează în musculatura corpului și următorul exercițiu poate să elibereze astfel de tensiuni și să-i permită minții să se calmeze.
Cel mai bine e ca acest exercițiu să fie precedat de câteva cicluri de respirații profunde.
— Stai întins sau pe un șezlong.
— Evită distragerile și poartă haine care nu te strâng.
— Începând de la picioare, încearcă să sesizezi sau să simți că mușchii din acea zonă nu sunt încordați voluntar.
— Încordează-i voluntar, îndoind degetele de la picioare și menținându-le așa timp de 5–10 secunde. Apoi încordează-le și mai puternic alte câteva secunde înainte de a elibera întreaga tensiune și de a simți minunata senzație de relaxare.
— Încearcă să înregistrezi conștient cum se simte asta, mai ales în comparație cu starea de încordare în care le-ai ținut.
— Avansează la mușchii gambelor și efectuează același exercițiu. Mai întâi sesizează starea în care sunt mușchii, încordează-i, ține-i așa, apoi încordează-i și mai tare înainte de a-i relaxa. Înregistrează pozitiv această senzație de ușurare.
— Există o posibilitate vagă de a induce o crampă musculară. Dacă da, oprește-te imediat din a mai încorda zona respectivă și treci la următoarea.
— După gambe, treci la genunchi, apoi la partea superioară a piciorului, la pulpe, fese, spate, abdomen, piept, umeri, brațe, mâini, gât, cap și față.
— Înșiruirea exactă e irelevantă, câtă vreme aceste zone sunt „tratate“ cu același exercițiu.
— S-ar putea ca unele zone să aibă nevoie de mai multă atenție. De exemplu, la nivelul abdomenului, mușchii pot fi încordați fie prin contractare (retragerea stomacului), fie prin întindere (împingere în față). Această variațiune a încordării este aplicabilă la mai mulți mușchi din corp.
— Există între 20 și 25 de astfel de „zone“, în funcție de cum alegi să procedezi.
Fiecare dintre ele trebuie încordată cel puțin 5–10 secunde, plus alte 5–10
secunde de relaxare și de sesizare pasivă a senzației respective.
— Astfel, întreaga tehnică nu trebuie să ia mai mult de 8–10 minute. După asta, trebuie să urmeze mai multe minute în care să simți o senzație negrăbită de liniștire caldă și relaxată.
— Concentrează-ți mintea pe întregul corp. Simte-l ca fiind greu și satisfăcut, eliberat de tensiune și efort. Starea poate fi îmbunătățită prin câteva cicluri de respirație profundă.
— Întinde-te bine, apoi revino la viața cotidiană.
AFECȚIUNILE PSIHOLOGICE
Societatea noastră este infectată cu îndoială de sine, cu frică și alienare, cu dezumanizare și violență. Poate e de înțeles că o epidemie de afecțiuni datorate stresului caracterizează cazuistica majorității medicilor.
În timp ce traumele și haosul timpurilor noastre par să atârne greu, există și o profundă susținere care vine din Spiritul ce ne locuiește pe fiecare dintre noi.
Medicina naturistă este o expresie a iubirii lui Dumnezeu pentru viața în toate formele ei. În inima noastră, era nouă este deja înfloritoare. Sarcina noastră este să o scoatem la iveală.
STRESUL
„Stresul“ poate fi văzut ca orice stimul sau schimbare în mediul intern sau extern care tulbură homeostazia sau armonia interioară. Se poate să aibă multe cauze, de la condițiile de muncă, relații și sănătate organică la starea vremii. Corpul răspunde asemănător la orice fel de stres prin reacții hormonale și comportamentale.
Un anumit grad de reacție la stres este esențial pentru a supraviețui în orașul modern; problemele apar atunci când reacția la stres a unui individ depășește orice posibilitate de susținere, îndreptându-se către o stare de distragere.
Prin definiție, stresul în sine nu poate fi tratat, căci este un răspuns natural la condițiile dominante. Ce se poate face totuși este să se ajute organismul în reacțiile sale. Asta se poate face prin folosirea de plante medicinale și cu ajutorul vitaminelor, dar poate și mai importante sunt exercițiile de relaxare care-i oferă
corpului posibilitatea de a se reface. În plus, trebuie reevaluată și situația cauzatoare de stres. În loc să modifici reacția la o situație, schimbă situația.
Când stresul duce la o problemă, tratamentul se poate baza pe mai multe abordări. E esențial ca nutriția să fie adecvată. Adesea e bine să se administreze suplimente cu vitamina C și complexul de vitamine B, căci organismul are nevoie de ele mai mult când este stresat. Tonicele nervoase stimulează și tonifică
sistemul nervos. Cele mai bune în acest caz sunt ovăzul și gura-lupului, dar pot fi indicate și altele dacă există și simptome fizice. Ginsengul este o excelentă
plantă medicinală care sporește capacitatea individului de a face față la stres atunci când este luat pe o perioadă de timp. La fel de important și de puternic ca adaptogen este și ginsengul siberian. Merită să explorăm aici conceptul de adaptogene.
Acesta este un concept relativ nou în medicina occidentală și în medicina naturistă. Totuși, în China și în Orient, astfel de idei sunt chiar baza abordării preventive în privința sănătății și a stării de bine. Adaptogenele acționează astfel încât să îmbunătățească adaptabilitatea corpului. Cu alte cuvinte, ajutându-l să se adapteze la problemă, îi permit să evite să ajungă la punctul de colaps și de suprasolicitare.
În prezent, există multe cercetări despre aceste remedii potențial uimitoare. În centrul acțiunii lor pare să stea faptul că ajută organismul să facă față stresului.
Așa cum știm, incapacitatea de a face față presiunilor din exterior are multe consecințe interne, apărând, astfel, multe boli. Adaptogenele par să mărească
pragul de deteriorare prin susținerea glandelor suprarenale și probabil și a funcționării hipofizei.
