impostorul este, tot după DEX, fie „o persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor”, fie „o persoană care, prin 46
minciuni sau prefăcătorie, își arogă o falsă identitate (și competență), vrând să pară ceea ce nu este”. Deloc de mirare, principalul sinonim al cuvântului
„impostor” este „șarlatan”. Asta în condițiile în care „șarlatan” are oricum o serie lungă de sinonime: „escroc”, „farsor”, „panglicar”, „potlogar”, „șoltic”,
„papugiu”, „pasmarghiol”, „șalvic”, „șnapan”.
Urs binefăcător de rău: avocatul Karim
Prin urmare, lipsa de onestitate și reaua-credință sunt comune șarlatanului și impostorului. Li se alătură, în cele mai multe cazuri, intenția lucrativă. Șarlatanul și impostorul nu lucrează de amorul artei. Prioritatea lor nu e să divulge candoarea semenilor, ci să profite de pe urma ei. Dacă
șarlatanul de la bâlci voia mai degrabă să te distreze decât să te lase fără
parale, cel de azi urmărește în primul rând să-ți vâre mâna în buzunar. Iar pentru asta e în stare să promită orice: flaconașe care te scapă de boli grave, diete prin care slăbești treizeci de kilograme în două săptămâni, pilule care te electrizează și te erectizează, tratamente cu praf de rocă, întâlniri paranormale cu dispăruții dragi, icoane vindecătoare de Covid etc. Calculul e simplu: fiecare bazaconie aruncată pe piață va găsi în orice caz câteva mii de creduli. (Afacerea Caritas vă mai spune ceva? Dar Gerald? Dar SAFI? Dar FNI?
Dar celelalte inginerii pe banii naivilor?) Unii cred din disperare. Alții, din sărăcie. Alții, din proastă informare. Dar cred. Cu strășnicie. Și sunt gata să-și atârne ultimele nădejdi de o promisiune frumoasă.
Două sunt țintele principale ale șarlatanilor: sănătatea și banii celor vizați.
Condiția lor medicală și prosperitatea. Adică bornele unui traseu fericit prin viață, la adăpost de îngrijorări și spaime. În ce privește buzunarul, șarlatanul român are concurenți redutabili afară. Corespondența cu momeli bănești figurează de peste două decenii în repertoriul de profil. Incubatoarele acestei escrocherii sunt de obicei africane, deși au existat de-a lungul anilor și câteva inițiative care au înmugurit în Europa. George Buhnici, fostul realizator și prezentator al emisiunii iLikeIT de la ProTV, e doar unul dintre cei asediați cu făgăduieli de bani mulți și fără muncă din partea unui necunoscut care se decide să adopte brusc postura de binefăcător. Rectific, din partea a doi necunoscuți. Povestea are mai mult de un deceniu de când s-a consumat, însă
morala ei e valabilă și azi.
Primul binefăcător este avocatul Mohamed Yakob Karim, care îl înștiințează pe George Buhnici că un fost client pe care-l cheamă – să vezi 47
drăcie! – tot Buhnici a murit pe 12 martie 2007 din cauza unor probleme la inimă. Ce anume a provocat tristul sfârșit? Moartea întregii familii a clientului în urma tsunamiului de pe 26 decembrie 2004 din Sumatra. E neclar de ce un om cu probleme cardiace atât de mari are nevoie de doi ani și un sfert ca să-i cedeze inima de tristețe, dar nepătrunse sunt căile domnului avocat. În ce-l privește pe client, el n-a murit oricum, ci lăsând în urmă un cont în care se află
9,4 milioane de dolari. Suma va intra, de bună seamă, în contul domnului Buhnici din România, cu condiția ca respectivul domn să fie suficient de naiv încât să muște momeala. Nu trebuie să fii expert în IT ca să recunoști o șarlatanie și ca să-ți dai seama că bogăția nu dă năvală peste tine prin e-mail.
George Buhnici se amuză și încearcă să-i avertizeze public pe naivi că
îmbogățirile-fulger duc de obicei la sărăciri-trăsnet. Dar cine poate ști câți nu-i iau de buni pe cei răi?
Alt binefăcător de rău: comerciantul Khalid
Al doilea binefăcător nu anunță moartea unui client, ci chiar pe a lui.
Mesajul e semnat Anthony E. Francisco Khalid (complet plauzibil), care se recomandă drept comerciant stabilit în Regatul Unit. Domnul Khalid își începe mesajul pe un ton filozofic și-i cere cititorului să lase deoparte regretele, fiindcă „e în destinul fiecărui om să moară”. Da, exact, e ca-n Coșbuc.
Comerciantul aduce apoi la cunoștință că a fost diagnosticat cu un cancer la esofag care a sfidat toate formele de tratament și care-i lasă, spun medicii, doar câteva luni de viață. Domnul Khalid vrea să fie ținut minte drept un filantrop, motiv pentru care e gata să-și lase averea mai multor instituții caritabile. Numai că sănătatea bietului domn e tot mai șubredă, așa că ar fi nevoie de ajutorul unui alt tenor al empatiei. Mai ales că domnul Khalid mai are un fond de 8 milioane de dolari, de care nu știa nimeni până acum, și pe care i l-ar transfera deja amintitului domn Buhnici, pentru ca dumnealui să-l împartă organizațiilor caritabile pe care le va considera demne de o asemenea injecție de capital. Domnul Buhnici e momit cu un comision de 20%
și invitat să-și pună la dispoziție coordonatele bancare pentru efectuarea tranzacției. May the good Lord be with you, încheie Anthony E. Francisco Khalid, cu speranța că mesajul lui va fi ajuns la un nătărău lacom de bani și decupat din proza satirică a lui Mark Twain.
48
Mafia din Nigeria și o afacere baban(gid)ă
Tot o scurtătură spre prosperitate este și așa-numita Nigerian scam sau
„Escrocheria 419”. De ce 419? Fiindcă asta este secțiunea din Codul penal nigerian care se ocupă de fraudă. Asta nu înseamnă că e-mailurile sunt trimise doar din Nigeria. Nu, lista generoșilor e mare și cuprinde de-a valma Togo și SUA, Benin și Olanda, Kazahstan și Africa de Sud, India și Coasta de Fildeș, Spania și Ghana. Escrocul trimite același mesaj pe mii sau zeci de mii de adrese și pe urmă așteaptă în liniște, ca un pescar pe malul râului. Ceva-ceva tot o să pice, mai ales că scenariul include ba un câștig nescontat (și enorm) la o loterie la care un necunoscut a jucat în numele tău, ba semnarea unui contract pentru transferarea unor fonduri ale unei companii misterioase, ba intrarea în posesia unei moșteniri lăsate de o rudă moartă într-un accident aviatic. De obicei, propunerea se leagă de o afacere cu acoperire planetară, în care e vorba de aur, diamante, aparatură medicală, vaccinuri sau contracte de servicii. Dacă statisticile din 2008 menționează peste 300.000 de asemenea escroci, e de presupus că între timp numărul lor a crescut. La fel ca numărul păgubiților care au încasat lovitura pe care au crezut că o dau.
Cazul cel mai cunoscut de „Escrocherie 419” din România, pus de presa vremii în cârca Mafiei nigeriene, este cel al contului numai bun de muls al Nigerian Național Petroleum Corporation din perioada de final a generalului Ibrahim Babangida (a nu se confunda cu fotbalistul omonim, fratele mult mai cunoscutului Tijani Babangida). Cel care trimite scrisoarea dezvăluie că
generalul a depus o sumă uriașă în contul companiei petroliere și că el, expeditorul, poate face în așa fel încât suma să intre în contul firmei românești cu care poartă corespondența. Pentru asta ar fi nevoie doar ca destinatarul scrisorii – partea românească – să trimită într-un alt cont fie 5.000, fie 10.000 de dolari, care ar urma să acopere costurile unei deplasări în Nigeria pentru semnarea contractului. De ce i-a căzut cu tronc expeditorului tocmai o firmă românească? Poate fiindcă „În lume nu-s mai multe Românii”? Nu, nici vorbă. Escrocul a expediat aceeași scrisoare peste tot în lume, în ideea că de undeva tot se va ivi un mușteriu. A nu se crede că
elementul care-i va fi atras atenția a fost excepționalismul carpatin.
49
Plutind pe norișorul fericirii
Grija contra cost pentru sănătatea semenilor poate ascunde la rândul ei tot felul de întreprinderi suspecte. Asta se întâmplă în cazurile – numeroase, supărător de numeroase – în care competența e uzurpată de propria ei pastișă. Ce înseamnă asta? Că pe scena publică se ivește o pletoră de escroci (și de escroace, poate în primul rând de escroace) care configurează stiluri de viață pretins științifice, în spatele cărora stau simple păcăleli. E momentul când nutriționistul și diabetologul sunt evacuați din peisaj, pentru ca în locul lor să se instaleze pseudoexperți în feng-shui-ul existențial. Lirica sănătății psiho-fizice nu mai are mult până să devină subiect la bacalaureat. Poeții și poetele ei seamănă, în zilele lor bune, cu Pluvianus aegyptius, zisă și „pasărea crocodililor”. Pluvianus este totuși un parazit util, câtă vreme se hrănește cu lipitorile de pe corpul crocodilului și – spune o legendă neconfirmată științific
– îi culege resturile alimentare dintre colți. Spre deosebire de ea, paraziții care speculează preocuparea omului pentru armonia lui corporală și sufletească
lucrează cu o eficiență redusă, dar la tarife uneori scabroase.
My body is my temple, iată o mantră oricând fructificabilă de vestalele grijii de sine. Ea preia avantajos cuvintele Apostolului Pavel din Corinteni 3:16 –
„Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” – și le transformă în manifest de uz intim al bunăstării exterioare și lăuntrice. Poți bănui aici o invitație la împăcare căreia îi răspunzi cel mai bine îngrijindu-te să plutești diafan pe un norișor de fericire. Numai că fericirea nu vine oricum, ci subînțelege stimă, respect și iubire de sine. Și cum oare să ajungi la așa ceva dacă nu debarasându-te de tot ce te roade pe dinăuntru, de tot ce nu se potrivește monumentului de armonie spre care tinzi? E limpede, nu poți cocheta cu împlinirea și relaxarea decât în condițiile unei forma mentis optime. Iar o asemenea forma mentis se leagă de pedanteria și responsabilitatea cu care îți îngrijești corpul. De vigilența cu care îl păzești de toate influențele nefaste, de toate lucrurile rele care-l pot asedia pe dinăuntru. De toate toxinele.
Hait! Am ajuns la cuvântul-cheie: „toxine”. Și la șarlatania lucrată în jurul acestui cuvânt și livrată candizilor din lumea întreagă sub numele de
„detoxifiere”. Sau, pe scurt, pour les ami(e)s, „detox”.
50
Azi o vedem, dar nu e
