La scurtă vreme după livrare, reclamațiile referitor la defecțiuni de funcționare a aparatelor au început să curgă. Pentru remedierea defecțiunilor, echipele de depanare ale societății Redox Lab se deplasau la unitățile medicale pentru intervenții tehnice. În scurt timp acestea au fost 34
depășite de situație, deficiențele raportate fiind mult peste capacitatea de întreținere a societății, deoarece în perioada imediat următoare livrării s-au raportat peste 150 de deficiențe, fapt care a determinat reacția autorităților. […]
Pentru marfă în valoare de 123.900 de euro, patroana firmei Redox Lab a facturat către Ministerul Sănătății suma de 355.344 de euro, vizând în acest fel un câștig de peste 150%. Sumele facturate nu au mai ajuns să fie încasate, deoarece la foarte scurtă vreme după livrare beneficiarii aparaturii medicale au sesizat deficiențe majore în funcționare, apărute încă de la prima utilizare. Aceștia au sesizat Departamentul de Luptă
Antifraudă DLAF, organism abilitat pentru investigarea modului de implementare și de finalizare a proiectelor finanțate în România, investigație din care a rezultat un raport de fraudă și care a avut drept urmare demararea anchetei penale de către procurorii DNA Cluj.”
Așa arată omul care promite astăzi regenerare și echilibru pentru prețul corect. Întrebarea e cum a dormit noapte de noapte Stela Maria Trif știind că
săvârșise o infamie care ar fi putut periclita vieți omenești? A avut „un somn odihnitor și de calitate”? Și cum doarme acum, când oferă rețete ale succesului, deși poartă pe umăr o floare de crin?
O altă întrebare, pentru noi, ceilalți: Mai țineți minte că a existat cândva o publicație cu titlul Academia Infractorilor? Ba chiar și un Almanah Infractoarea?
„Avem și aaaaaalte noutăți în interior”
În vitrina unei prăvălii dobrogene din interbelic coexistau coloniale și statuete, țigări și lumânări, bijuterii ieftine și obiecte de pasmanterie, pachete de cărți de joc și brichete. Nu se putea ghici un criteriu anume de amenajare a vitrinei. Totul părea rodul hazardului, însă nu exista centimetru pătrat pe care să nu se afle ceva. Impresia de abundență persista chiar și în situațiile când clientul nu găsea lucrul dorit. După ce-l lăsa să scruteze vitrina timp de un minut, maximum două, proprietarul își lăsa băiatul de prăvălie la tejghea, ieșea cu pași siguri și își aborda clientul cu aceeași formulă: „Avem și aaaaaalte noutăți în interior”, cu o lungire a lui „alte” menită să sugereze inepuizabilul ofertei. La fel stau lucrurile și cu vitrina academică a României 35
de azi. Și ar fi nedrept ca, vrăjiți de felul cum mulg academiile de slăbit ugerele naivității, să trecem sub tăcere aportul altor academii la propășirea nației. Ele nu au anvergura instituțiilor fondate de Loredana Latiș sau de Stela Maria Trif, dar merită să fie evocate.
Beauty and the Best
Una dintre ele este Academia de Beauty a Georgianei Codincă. Poftim? De Frumusețe? S-o credeți voi. E de Beauty, să fie clar. Nu-i contraziceți pe semidocții care umplu orașele cu maimuțăreli fals cosmopolite. Nu le puteți scoate din cap („nici cu forcepsul”, vorba unei gânditoare ziga-zaggate) năzbâtia că „Beauty Salon” înseamnă „salon de frumusețe” nici dacă-i puneți să doarmă cu dicționarul englez-român sub pernă. E plin orașul – dar ce zic eu, orașul? E plină țara – de firme din categoria „Swiss Optic” sau „Make-up Salon”, care nu semnalează altceva decât țopenia impermeabilă a nașilor/nașelor. Revenind, Academia de Beauty a Georgianei Codincă ține cursuri de – ați ghicit – beauty. De altfel, invitația fondatoarei te întâmpină de când deschizi site-ul: „Te invităm să înveți de la cei mai buni! Înscrie-te la cursurile de beauty și devino și tu cel mai bun”.
Nu sunt puține cursante, iar suma de plată pentru curs – 3.500 de lei – nu e tocmai mică. De ce să te gândești totuși la bani? De unde atâta mercantilism și arghirofilie? Importantă este până la urmă bucuria absolventelor care au deprins, „într-o locație somptuoasă”, date fundamentale despre „conturing și strobing”, despre „banana închisă și banana deschisă”, despre „machiajul arăbesc și machiajul pin-up (cat eye)”. Iar aprecierile absolventelor sunt sugestive, începând cu etern pateticul „Mulțumesc pentru că exiști” (Clara Lărgeanu), trecând prin „Tot ce voi ajunge în timp va fii datorită ție” (Magda Rgo) și sfârșind în apoteoză cu declarația de dragoste a Monicăi Hojbotă:
„Faptul că am ales Academia de Make-Up (păi nu de Beauty?) Georgiana Codincă nu mă face decât să fiu super happy. […] Timpul a trecut parcă
prea repede, iar acum uite-mă la final… dar orice sfârșit are un început, iar datorită ție, începutul meu va fi cum se cuvine: Divine! Pupicei cu sclipici!”
36
Cu ochi și cu sprâncene
Tot o academie are, dacă nu știați, și Elena Copăceanu. Ea se cheamă, întrun desfrâu al fanteziei, Academia Elena Copăceanu, semn că ideile bune –
„inspiraționale”, conform ultimelor goange de vocabular – circulă repede: editura lui Pavel Coruț se numește Coruț Pavel (probabil din rațiuni de simetrie). Piesa de rezistență a Academiei Elena Copăceanu este un „Curs masterclass îndepărtare tatuaje sprâncene” din care cuvintele de legătură au fost izgonite, urându-li-se „călătorie sprâncenată”. Mai puteți audia, în înaltul for, un curs masterclass de tehnică powder, un curs masterclass de micropigmentare buze, unul de microblading și unul de microneedling (atenție, deși cursul e despre micro, taxa e mai degrabă macro). Când vine vorba de aplicarea în practică a noțiunilor însușite la cursuri, un disclaimer discret anunță că „Rezultatele nu sunt garantate și pot varia de la caz”. Te trezești, altfel spus, că ridici sprânceana sau că rămâi cu buza mult mai umflată decât e cazul. Asta nu înseamnă că nu există absolvenți fermecați și aici. Există și pot fi găsiți la secțiunea „Povești de succes”, unde Cristina Delcaru, de exemplu, ne face părtași la o destăinuire lirică: „Am iubit întotdeauna sprâncenele pentru că le-am înțeles importanța”.
Există și alte iubitoare de sprâncene – tot fondatoare de academii, desigur.
Pe coama aceluiași val englezesc, Maria Păuna deține Maria Păuna Academy, probabil spre a-i ilustra Elenei Copăceanu handicapurile limbii române în propria țară. Cu peste trei ani și jumătate în urmă, pe site-ul
www.raportmonden.ro („scandalos de adevărat”, după cum se împăunează), Mirela Dinică scrie următoarele: „În ultimii ani, Maria Păuna și-a asumat rolul de pionier și evanghelist al Artei Dermopigmentării, reușind prin demersuri de cercetare, educație și legislație să pună România pe harta internațională a machiajului semipermanent”. Firește că harta e internațională, Mirela Dinică.
România nu avea cum să fie pusă pe propria ei hartă, pe care o ocupa deja integral. Sigur, amănuntul se pierde în umbra formulei „evanghelist al Artei Dermopigmentării”, demnă de suprarealismul religios.
Academia Națională de Micropigmentare Nouveau Contour se distinge prin două lucruri de colegele ei de mai sus: caracterul național și virajul spre franceză, neobișnuit într-o vreme când la putere se află tirani de tip beauty, fashion, strobing, cat eye etc. Aproape că nu mai are importanță țara de proveniență a aparatelor Nouveau Contour: ei bine, nu, nu e Franța, e Germania.
37
La rândul ei, Academia Simetric este – pe românește vorbind – de Beauty și de Business. Cunoscătorii și mai ales cunoscătoarele susțin că abia aici se atinge apogeul micropigmentării și al microbladingului, cu atât mai mult cu cât în 2008 Larisa Tănase, fondatoarea Academiei, s-a specializat și în micropigmentarea areolei mamare. Cum s-ar zice, țâță de mâță. Mereu în căutarea originalității, Larisa Tănase se distinge în lumea circumflexelor de păr prin inventarea conceptului de „sprâncene fericite”, a căror condiție vecină cu beatitudinea se răsfrânge, zice-se, și asupra posesoarelor. Ai sprâncene fericite, ești tu însăți fericită – iată ecuația fericirii, așa cum se regăsește ea chiar pe site-ul Academiei. Dovada fericirii transmisibile de la sprânceană la om e prezentată într-o serie de fotografii ale unor persoane care au trecut prin salonul de înfrumusețare al Larisei Tănase. Prima dintre ele este a Prințesei Lia, a cărei studiere te trimite cu gândul la o sumedenie de sentimente, numai la fericire nu. Și, fiindcă mai mult ca sigur există cârcotași care glosează despre sprâncenele maniaco-depresive, sprâncenele isterice și sprâncenele ciufute, fondatoarea Academiei Simetric, un „vizionar al dermopigmentării în ultimii treisprezece ani”, se grăbește să deslușească –
tot pe site – esența fericirii din sprâncene: „Sprâncenele trebuie să fie întotdeauna fericite, nu triste. […] De-a lungul istoriei, sprâncenele au fost supuse modei, iar femeile le-au stilizat în funcție de standardele de frumusețe ale vremii. Indiferent de trend, în majoritatea cazurilor, codița sprâncenelor a fost poziționată în jos, tristă. «Sprâncene Fericite» înseamnă sprâncene realizate corect prin tehnica, forma și culoarea potrivite fizionomiei și morfologiei, și care vor avea întotdeauna codița ridicată, ceea ce sugerează un zâmbet”.
Hm, hm. Și masca lui V din V for Vendetta e zâmbitoare, dar știm bine ce se ascunde în spatele ei.
Pe de altă parte, cuiva nefamiliarizat cu concepția sprâncenelor fericite sintagma în cauză i-o poate evoca pe Kera Calița, patroana locantei Jariștea și autoarea unor asocieri care au făcut-o celebră de-a lungul și de-a latul dicționarului gastronomic: „pulpe de curcan țanțoșe și mărgelate”, „sărmăluțe ochioase”, „păstramă de rățoi trufaș” etc.
Dacă există Academia de Beauty și Academia de Beauty și de Business, era păcat să nu apară și Academia Creative Beauty. Ei bine, ea a apărut, și nu oricum, ci „by Hritcu Ana-Maria”. Forul în cauză mizează în primul rând pe un
„curs stilist protezist de unghii false” și pe un „curs de gene fir cu fir 1D, 2D și 3D”. Frumusețea creatoare a acestor cursuri constă și în felul cum o virgulă
38
prost plasată dă naștere unui enunț autocritic: „Învață protezarea unghiilor deteriorate, roase în cadrul cursului #StilistProtezistUnghiiFalse”. Și, fiindcă
unghiile sunt acele formații cornoase cu ajutorul cărora te zgârii pe ochi când frustrarea atinge paroxismul, e momentul ca absolvenții uneia dintre facultățile cele mai pretențioase din câte există, Arhitectura, să afle că le-ar fi fost suficient un curs de tipul celor menționate adineauri spre a deveni – o, da! – „arhitecți de unghii”.
Roxanei Dumitru îi datorăm Start Academy, care nu este, cum ar putea crede unii, o înaltă școală a tresăririi sau a plecatului din blocstarturi în cursele de sprint, ci tot o instituție menită să asigure excelența în diverse ramificații cosmetice. Specialitatea zisei academii ține de „tehnica fir cu fir din aparat electric” ( hair- stroke). Fără a despica fir-cu-firul în patru, trebuie totuși observat că prezentarea Start Academy de pe pagina de Facebook propune un adevărat model de proastă exprimare: o ciulama romglezită, tributară „cașismului”, cu câte-un dezacord unde se poate și cu virgule presărate ca semințele pe câmp:
„Experiența acumulată de Roxana ca și make-up artist professional/ în profesia de make-up artist, a reprezentat o bază solidă în dezvoltarea calităților sale de technician în dermopigmentare și evaluator în domeniul PMU.
Owner și fondator «Salvează Feminitatea», un proiect umanitar la care au aderat toți dermopigmentiștii Start Academy, Associate Partner& Make-up Leader al salonului «Le Boudoir – Boutique de Beauté», Partner «Beauty X
Herăstrău», Owner și fondator «Eyelash Market».
Prin tehnica HairStroke sau pigmentarea sprâncenelor în varianta fir cu fir, se poate reconstrui o sprânceană, și totodată se poate obține naturalețe și tridimensionalitate.
Acest lucru este confirmat de faptul că, Roxana Dumitru este singurul technician din România cu cele mai multe REZULTATE VINDECATE ce sunt PREZENTATE în mediul online. Rezultatele vindecate sunt prezentate fără
