Trimit apoi două mesaje pentru a intra în legătură cu cineva din viața mea.
De obicei este recunoștință, dar uneori este doar pentru a mă conecta și a consolida relația.”
Impresionant. De-a dreptul impresionant. Cine credea că poate slăbi fără
să deschidă Evernote și să scrie o declarație de afaceri află acum în ce eroare a trăit. Iar cine se întreabă cum puteau să mediteze înțelepții de acum cinci sute de ani fără căști primește în fine răspunsul edificator: NU puteau. Totul era o farsă, o amăgire de două parale. N-ai căști, nu meditezi, astăzi o știe toată
lumea.
„Rutina de dimineață” a Stelei Maria Trif e foarte aproape de perfecțiune.
Ca s-o atingă într-adevăr ar fi nevoie de un singur lucru: ca fondatoarea 29
Academiei de Slăbit să scrie – cinci minute, zece, eventual o jumătate de zi –
„impostură” în loc de „recunoștință”. În fond, e un cuvânt mai scurt. Mai nimerit în context.
Și mare atenție. Se aude că superverdele de Paris e superotrăvitor.
Bun, stop răutăților gratuite. Buna intenție a Stelei Maria Trif se vede de la o poștă electronică, deși felul în care folosește doamna academician mai mult ca perfectul e mai puțin decât perfect. Poate că n-ar fi rău ca, în loc de
„recunoștință”, de „impostură” sau de „făcusei” (specialiștii numesc acest timp verbal „mai mult ca perfectul simplu”), cuvântul de scris cinci minute, zece, eventual o jumătate de zi să fie „făcuseși”. În felul ăsta, fondatoarea Academiei de Slăbit va fi mai credibilă când ne va chema s-o însoțim în drumul spre piscuri, așa cum face într-o postare din 24 mai 2020: „Treaba mea nu este să salvez pe nimeni. Treaba mea este să conduc prin exemplu și să arăt cum mă salvez. Poți să mă iei de mână și să vii cu mine, dar nu voi implora sau să aștept pe nimeni (da, chiar așa). Tot ce voi spune este că am încercat să-ți spun. Ne vedem în vârf sau deloc”.
E greu să nu te gândești la replica lui Charles din povestirea lui Salinger: What did one wall say to the other wall? Meet you at the corner. Și, da, e de presupus că doamna Trif își traduce singură din engleză în română textele inspiraționale, expiraționale, respiraționale, conspiraționale, constipaționale și transpiraționale pe care le pescuiește din cărți și de pe site-uri. Una dintre formele urechismului e să știi aproximativ o limbă și să te comporți de parcă
ai ști-o în fibra ei intimă. Că este așa o confirmă postarea lirică din 18 mai 2020 a Stelei Maria Trif, cu aproape o săptămână înaintea declarației de nesalvare. Rog, păstrați părul de pe mâini nezbârlit. Prin urmare:
„Pentru un minut,
Plimbă-te afară,
Pauză, respiră,
Stai în tăcere… uită-te în sus la cer
Și contemplă cât de uimitoare este viața cu adevărat…
Nu încetează să uimească
Darurile care ni se dau în fiecare zi și în fiecare noapte!
Și tocmai când mă gândeam…
Ziua mea nu se putea mai incredibilă decât atât
Dumnezeu ridică mereu brațul său
Și livrează această lună spectaculoasă de flori!
30
Morala poveștii:
Niciodată să nu subestimezi gloria lui Dumnezeu și darurile care sunt acolo peste tot în jurul tău.”
Morala moralei: „Daolică dodă, pe-aici calcul mă mănâncăăăă” („pentru un minut”).
Ah, aceste permanente alunecări în malițiozitate. Ah, aceste nedemne cârcoteli. Ah, aceste irepresibile tentații. Zău, nu e de râs. Cu atât mai mult cu cât râsul îngrașă, conform înțelepciunii populare. Și cum, Doamne iartă-mă, să te îngrași asistând la lucrările unei Academii de Slăbit?
(E o întrebare parșiv-retorică. Am văzut deja cum, când am scris jurnalul alimentar în care un alt expert își îndemna elevii să-și treacă pe hârtie obiceiurile, preferințele și piedicile ivite în calea fericirii gastronomice.)
Wellness, my goodness!
În România, wellnessul e unul dintre cuvintele-fetiș ale ultimului deceniu.
E și păcat să-l traduci. „Stare de bine” nu redă întru totul această noțiune pe care mulți o echivalează expresiei-clișeu „a te simți bine în pielea ta”. În ce mă
privește, îmi vine să traduc „wellness” prin „nessul din fântână”, dar mă tem ca nu cumva să fiu luat în serios. Fiind un domeniu în care bătutul câmpilor poate atinge proporții cosmice, wellnessul preocupă mulți flașnetari ai scenei publice și ai mediului online. Stela Maria Trif îl pune în relație cu un alt pilastru al șarlataniei, despre care va fi vorba în capitolul următor: detoxifierea. Orice om care vrea binele semenilor trebuie să aibă un deget în plăcinta detoxului (asta, onorat auditoriu, e o calchiere intenționată a expresiei to have a finger in the pie). Academia de Slăbit a doamnei Trif vrea să populeze România nu doar cu doamne suple (domnii, reamintesc, sunt excluși de la porție), ci și cu beneficiare ale enormei potlogării care este detoxifierea. Prin urmare, argintul viu care conduce Academia fără să piardă
din vedere felul în care „Dumnezeu ridică mereu brațul său” le propune celor interesate un test de trei minute în care să-și verifice nivelul toxinelor din corp. Propunerea vine însoțită de un semn de exclamare, care anunță șuvoiul semnelor de întrebare:
31
Ești lipsită de energie?
Te simți obosită mai tot timpul?
Ai probleme de concentrare?
