găsește ecou doar în cancelariile minților naive. Există probabil în toate țările lumii un segment de candizi gata să recolteze rețete de viață bună contra cost.
Dacă le spui că sunt victimele unei păcăleli, te privesc urât. Dacă le dovedești că în spatele unor firme luminoase se pot ascunde șarlatani și escroci, te bănuiesc de invidie. Dacă le arăți că poți și tu să fondezi o academie de tuns iarba, de cules scoici sau de spălat pe cap cu apă de ploaie, te fac neserios.
Nimeni nu contestă nevoia de-a avea un antrenor, un mentor, un om care să
te îndrume. Atâta doar că de cele mai multe ori sfetnicii rentabili prestează
gratuit și îți sunt prieteni, rude sau apropiați. În ei poți avea încredere că sunt sinceri, utili și dezinteresați. Cine plătește sute de euro ca să învețe cum să
privească apusul e liber s-o facă, dar va afla mai târziu că și-a furat singur căciula. Sau că, vorba doamnei președinte, „a furat căciula lui”.
O gravură de la începuturile Academiei Franceze îi înfățișează pe academicieni prezentându-i Dicționarul terminat în 1694 lui Ludovic XIV.
Între Regele Soare și Loredana Latiș există o asemănare frazeologică: L’Etat, c’est moi versus L’Académie, c’est moi. Încă nu există gravuri cu Loredana Latiș, ceea ce e regretabil. Nu de alta, dar președinta Academiei de Coaching asumă postura de factotum mai ceva decât Ludovic pe cea de Stat și furnizează de pe extremă centrarea pentru propria lovitură de cap din careu.
Perseverentă și disponibilă, ea ține următoarele cursuri la care te îmbogățești spiritual odată cu subțierea teancului din portofel: Curs Practitioner Coach –
4 serii (ce înseamnă? înscrieți-vă și o să aflați.), Curs Vindecare Emoțională
prin NLP (Neuro-linguistic programming), Curs Reprogramare Mentală prin NLP, Curs Analiză Tranzacțională și Curs de Leadership, Master Coach.
Ben Affleck și vindecarea de „rana abandon”
După cum se vede, există un relativ echilibru între română și engleză
înăuntrul ofertei, fapt care ar trebui să vă fi deschis deja ușa spre „o viață
fericită și împlinită”. Dacă totuși fericirea nu v-a izbit în moalele capului, nu disperați: există și alte cursuri. Poți afla, de pildă, „Când știi că ești cu adevărat fericit (ă)”. Sau poți celebra absolvirea „Minicursului de vindecare a rănii 11
abandon” (nu e vorba de Abandon exterminatorul, se ascunde pe aici o greșeală de tipar). Prilejul este excepțional, ca de altfel și constatarea doamnei președinte: „Dacă ați decis să investiți în dumneavoastră prin participarea la cursurile de specializare din Academia de Coaching, să știți că
ați făcut cu adevărat o investiție”. Nici asta nu v-a convins? Atunci salvarea va veni, probabil, dinspre secțiunea „Studii”, unde Loredana Latiș mărturisește că, „alături de minunații traineri John Thompson, Tiberiu Felder și Mădălina Dincă, am trăit o experiență care mi-a permis transformarea vieții mele în ceea ce vreau să fiu”. Cu alte cuvinte, dacă lucrezi în schimbul trei la filatura de mătase și te bate bărbatul când se îmbată, prezența la cursurile Academiei de Coaching te transformă, pentru prețul corect, în Ana de Armas, înlănțuită
de Ben Affleck pe o plajă pustie, la doi pași de apa turcoaz a mării și cu o cupă
de daiquiri în mână.
Cârcotașii de meserie vor căuta – și vor găsi – pete până și în soarele fericirii. Iar asta e de neacceptat. Doar un frustrat se cramponează de amănunte când ecuația fericirii e la un pas atât de mic de rezolvare. Și doar un cusurgiu nevindecabil poate emite pretenții de acuratețe față de felul cum scrie președinta unei academii. De pildă, la întrebarea „Când ești cu adevărat fericit (ă)?”, Loredana Latiș își începe textul de captatio astfel: „Doar Tu ești cel care îți definești fericirea”. Și continuă: „Ai acum șansa să lucrezi cu oameni, de la care poți învăța în fiecare zi lucruri extraordinare”. Dincolo de majuscula pronumelui personal, care trimite la personajele alegorice din misterele medievale sau din Everyman, primul enunț miroase a agramatism de tip Victor Ponta („Sunt un om care-mi iubesc țara, care sunt mândru că
sunt român”). Să nu știe distinsa doamnă Latiș că academicienii autentici spun și scriu „Doar tu ești cel care își definește fericirea”? În ce privește al doilea enunț, virgula plasată după oameni dă de înțeles că, până să se înscrie la cursul de descoperire a fericirii autentice, participantul a lucrat cu tarantule, câini dingo, gândaci de Colorado, lișițe și babuini.
Amănunt. Fiindcă tot amintește de investiție și de importanța ei, n-ar fi rău ca stimata doamnă președinte să fie, cum zice englezul, true to her word. Altfel spus, să investească atât cât e nevoie pentru ca textele de pe site să fie scrise cu diacritice și să dispară sau măcar să se micșoreze puzderia de greșeli de literă. Unii dintre noi nu sunt „cu adevărat fericiți” doar când pleacă în Bahamas, ci și când citesc texte cate nu le pun nervii la încercare. Un profesionist care se comportă amatoricește oferă la fel de multe garanții ca o cobră care măcăne.
12
O temă care suscită comentarii peste comentarii are titlul „Muncești din greu sau cu bucurie?”. Cuvântul buclucaș este, desigur, „sau”, care dă de înțeles că nu poți să muncești din greu și cu bucurie. Prost folosită, conjuncția duce la împărțirea oamenilor în două categorii mari, late și ireconciliabile:
„oameni care muncesc din greu, se chinuie și câștigă puțin” versus „oameni care muncesc cu drag, devin profesioniști și câștigă mii de euro”. E o judecată
de un maniheism primitiv, care nu onorează un președinte de academie. Dacă
Loredana Latiș nu e la curent, merită să i se spună că poți munci cu drag și din greu, că poți să te chinui și să câștigi mii de euro, că poți că câștigi puțin și să
fii profesionist. În plus, cum muncește un neurochirurg? Dar un fizician? Dar un actor? Dar un violonist? Poate surâzătoarea doamnă Latiș să prindă
întreaga omenire într-un tipar, eventual în două?
Înalte polemici academice
După ce declară, tot în scris, că „e nevoie de mare curaj pentru a -ți face o analiză a gândurilor tale (ca și cum poți să-ți faci și o analiză a gândurilor lui Meryl Streep, Ștefan Agopian, Jennifer Capriati, Jürgen Klopp sau Michael Jordan), Loredana Latiș anunță că așteaptă comentarii la chestiune și cinstește întreaga adunare cu un „te iubesc” trandafiriu. Ca un om „cu adevărat fericit”, președinta Academiei Române de Coaching nu-și postează
textul și mesajul final din Moșnița Nouă sau din Zau de Câmpie, ci din Bahia Blanca, provincia Buenos Aires, Argentina. Mai precis, de la bordul unui vas.
Poate că din cauza asta nu sunt toate răspunsurile îmbibate de iubire creștină
și de tandrețe latino. E adevărat, o bună parte dintre doamnele care postează
comentarii își încheie intervențiile tot cu „te iubesc”. Există însă și voci disidente, cum e de exemplu Rodica Codreanu, care susură astfel din tastatură
(transcriu cum văd scris):
„Ce proasta ești! Sunt milioane de persoane cu studii superioare, care muncesc din greu, și banii castigati ii investesc in ce e mai de folos pentru ei, isi cresc copii. Fac ce trebuie in viata… cine eeti tu sa faci teoria chibritului cu lumea?”
Îi răspunde, afectuoasă și plină de tact, o anume Claudia Galit: 13
„Rodica Codreanu, vocabularul tau te caracterizează pe tine, nici intr-un caz (sic! – n. m.) pe mine… asa ca daca vrei sa fii valoroasa asa cum te arati si plina de bani (căci numai prostii nu au bani sau au salarii mici) REVIZUIESTE-TI VOCABULARUL si lasa-te de expresia unei subculturii de cartier…”
Și, fiindcă martori activi și combativi găsești la tot pasul, în discuție intervine, cu delicatețea cuvenită, Giurgilă Adriana Gabriela, care se pronunță
