lucrurile nu stau chiar așa, că astăzi educa ția femeilor e diferită, că au evoluat și s-au eliberat de multe lucruri pe care le învățaseră de la mamele și bunicile lor.
Și este adevărat.
Există, bineînțeles, și aspecte ale acestei diferențieri nedrepte și discriminatorii privind sexualitatea care nu s-au schimbat.
Oricât de greu ne este să recunoaștem, în această cultură și în țările noastre, băieții și fetele continuă să primească o educație sexuală diferită.
Dar, mai ales, dincolo de voința de a educa în mod egal, vechile
condiționări continuă să se strecoare.
În Para qué sirve un marido? [La ce este bun un soț?], Mercedes Medrano¹¹
spune mai mult sau mai puțin următoarele:
„Sunt o femeie celibatară, am patruzeci de ani, sunt ziaristă, locuiesc singură, nu depind de nimeni, nu am un partener, am casă, îmi plătesc cheltuielile și fac ce vreau cu viața mea. Și atunci, de câte ori vreau să fac sex cu cineva, spun că acesta este dreptul meu și că mă pot culca cu oricine, pentru că este corpul meu și, mai ales, îmi spun că plăcerea sexuală și orgasmul îmi aparțin mie, nu trebuie să dau socoteală și nici explicații nimănui, așa că nu am de ce să fac compromisuri ulterioare cu cineva cu care împart patul, pentru că am aceeași libertate ca bărbații de a face acest lucru. Așa că îl aleg pe tipul care îmi place și îl invit în apartamentul meu și mă culc cu el și fac sex numai pentru că așa hotărăsc și numai pentru că
propriul corp îmi aparține. Și mă culc cu el spunându-mi toate astea. Și când mă trezesc, în mod iremediabil… sunt îndrăgostită.“
Ea povestește asta pentru a da să se înțeleagă că, deși teoretic totul este foarte clar, educația sexuală pe care ea, mama și bunica ei au primit-o continuă să îi condiționeze comportamentul. Lecția este că dacă a existat sex, apoi trebuie să existe iubire, pentru că altfel rezultatul ar fi compromis.
Eu nu am nimic împotrivă ca iubirea să fie inclusă. Ceea ce detest e ideea caracterului obligatoriu. Dar, mai ales, detest ideea discriminatorie de a crede că există o diferență între sexualitatea bărbaților și sexualitatea femeilor.
Desigur, există o diferență anatomică, există o diferență în ceea ce privește funcția sau forma, dar așa cum cred că bărbații și femeile au aceeași dispoziție și aceeași posibilitate de a crește, de a evolua, de a se exprima și de a gândi, tot astfel cred că au aceeași capacitate și aceleași limite din punctul de vedere al sexualității.
Cu excepția acelor aspecte reglementate social.
Cu excepția comportamentului derivat din credințele pe care unii ni le-au inculcat și pe care noi continuăm să le susținem.
Trebuie să ne desprindem de aceste credințe discriminatorii. Cred că de unele ne-am desprins deja, dar tot mai rămân urme.
Dacă întrebăm un grup de 100 de femei și bărbați din Argentina dacă sunt dispuși să admită că partenerul a avut un derapaj fără importanță, peste 75% dintre femei vor recunoaște acest lucru în particular și sub 10% dintre bărbați vor accepta că există o cât de mică posibilitate.
Nu există corespondență între ceea ce cred bărbații și ceea ce cred femeile.
Statisticile arată faptul că pare mai legitim pentru o femeie decât pentru un bărbat să considere că poate partenerul de cuplu a avut o scăpare.
Întrebarea este: de ce?
Pentru că e mai legitim ca un bărbat să aibă aventuri.
De ce să te gândești că un bărbat ar putea avea și o femeie nu?
Atunci… îmi amintesc de copilărie. Bărbaților li se spunea:
„Fă sex cu toate, mai puțin cu iubita ta.“
Fratele meu este cu cinci ani mai mare ca mine. Când eu aveampaisprezece – acum treizeci ș i ș apte de ani –, el avea o iubită, ș i uneori, vinerea, fratele meu ie ș ea fără iubita lui. Eu eram surprins, nu în ț elegeam de ce iubita îl lăsa. Atunci el îmi spunea:
– Pentru că pe ea o iubesc cu adevărat.
Ș i eu spuneam:
– A ș a, ș i?
– Ș i atunci o respect foarte mult.
– Da, ș i?
– Ș i atunci sunt lucruri pe care nu le fac cu ea…
Ș i atunci eu îi spuneam:
– Ș i ea ș tie?
– Da.
– Ș i nu se supără?
– Ei, s-a supărat. Dar apoi a vorbit cu mama ei…
– Ș i?
– Ș i atunci mama ei i-a spus că nu trebuie să se supere, că dimpotrivă, asta arată că sunt un băiat bun.
Acest lucru este adevărat, credeți-mă, s-a întâmplat (și prefer să mă
gândesc că acum nu se mai întâmplă).
