Pe vremea aceea, mamele acelor iubite ale fratelui meu sau ale mele le învățau pe fetele lor că noi, bărbații, aveam anumite „nevoi fiziologice“.
Se înțelege că acest lucru nu are nici o bază reală, nu există nici o carte de medicină care să vorbească despre asta, dar vreun tip isteț l-a inventat într-o zi și s-a potrivit atât de bine încât, deoarece fetele nu puteau avea relații înainte de căsătorie, băieții se simțeau îndreptățiți să aibă tot felul de aventuri.
Bineînțeles, fetele întrebau: „Și noi nu avem nevoi fiziologice?“, pentru că
simțeau și ele diverse lucruri. Iar mamele, bineînțeles, le explicau că nu aveau. De ce nu aveau? Pentru că aveau… eliberarea menstruației!
Ce ticăloșie! Sună – și este – oribil, dar acest argument a făcut parte din conceptul educativ până acum douăzeci de ani. Se spunea că menstruația este o eliberare deoarece „curăța sângele“, și atunci, cu sângele curățat de toxine, femeile nu aveau „acele“ dorințe. Cum bărbatul nu avea această
eliberare prin menstruație, atunci trebuia să-și rezolve nevoia fiziologică de nestăpânit, pentru că dacă nu o rezolva… îl dureau testiculele!
Și cel mai grav este că toată lumea credea acest lucru, inclusiv bărbații, care se plângeau că îi doare, că îi presează, că era cât pe ce…
Astăzi pare absurd, dar tiparul cultural rămâne, asta e grav.
Noi, care știm că nu e așa, continuăm să funcționăm ca și cum așa ar fi, permițându-le bărbaților unele libertăți ca și cum ar avea nevoi fiziologice și nepermițându-le unora dintre femei ca și cum ar avea eliberarea prin menstruație.
Și nu e vorba că durerea testiculară nu există, ci doar că e o poveste susținută de bărbați.
După o rundă de mângâieri mai îndrăznețe („giugiuleală“, cum i se spunea atunci), băiatul spunea: „Acum n-o să mă lași așa!“
Și ea? Ea de ce nu: „Acum n-o să mă lași așa!“? Ca și cum ea n-ar fi simțit nimic… Ce se întâmpla cu „așa-ul“ ei?
Această istorie îngrozitoare ne condiționează convingerile în așa măsură, încât în continuare deosebim sexualitatea masculină de cea feminină, spunându-le fiicelor noastre că femeile au mai mult de pierdut.
Aud aceste fraze și mi se pare incredibil că educația represivă de acum mai bine de cincizeci de ani continuă să facă ravagii.
Educația s-a schimbat, este evident, astfel de lucruri nu se aud în realitate, iar tinerii sunt mai sănătoși, nu încape îndoială. Și trebuie să admitem fără
nici un dubiu că igno ranța noastră trecută ne influențează încă viața.
În lumea concretă, inițierea sexuală a tinerilor de azi este foarte departe de a fi inițierea sexuală înspăimântătoare de care noi aveam parte.
Un tip sau un prieten ne ducea ca să „ne facem debutul“ cu una dintre fetele
„ușoare“, cum spuneau ei. Părea ceva important, pentru că aici îți luai diploma de bărbat, și tipul se liniștea, convins că nu ești poponar, ceea ce trebuia neapărat demonstrat. Atunci tipul se ducea să-l vadă pe tatăl tău și îi spunea: „Gata“. Și atunci, tatăl înțelegea că putea să stea liniștit. Pentru că… „Ferească-ne Dumnezeu“.
În final, debutul fiului era o plăcere și o ușurare pentru familie, pentru că
însemna siguranța că băiatul nu era homosexual, dar pentru el, în general, era o porcărie.
În cartierul meu, trebuia să o facem înainte de optsprezece ani, pentru că, în caz contrar, nu-ți rămânea decât să o ții într-o minciună. Am aflat apoi că
nu eram singurul care mințea…
Nimănui nu-i dădea prin cap să inițieze vreo femeie, și cu atât mai puțin să
facă o sărbătoare din asta.
Astăzi, în familiile noastre, când fata vine să vorbească despre astfel de lucruri, părinții „moderni și psihologizați“ spun solemn:
„Aha… Te-ai gândit bine, nu? Pentru că, să știi…“
Dar nu există nici plăcere, nici sărbătoare pentru fiică atunci când își începe viața sexuală, și nici măcar ușurare.
Continuăm să ne educăm copiii ca și cum sexualitatea ar fi diferită
pentru femei și bărbați.
Și acest lucru este manipulat de o structură sexistă de gândire.
Fie că ne place, fie că nu, deși încercăm să depășim această perspectivă și să luptăm împreună, bărbați și femei, pentru egalitate în multe domenii, inclusiv pentru eliberarea care ne permite să decidem asupra vieții noastre sexuale, nu o facem.
Aceste lecții nu sunt produsul unei inocențe a culturii, nici rezultatul proslăvirii sexualității, ci au avut la origine un sens specific: consolidarea monogamiei sau, mai bine spus, a fidelității, în special a celei feminine.
Pentru că dacă pe ea au învățat-o că se poate iubi o singură dată în viață și pentru totdeauna, cum am văzut înainte, iar sexul se poate face doar când iubești, rezultatul este o garanție absolută de fidelitate. Adică femeia nu se poate culca cu nimeni în afară de soțul ei.
Dimpotrivă, întrucât bărbatului i s-a spus că sexul și dragostea sunt lucruri diferite, poate foarte bine să creadă că se iubește o singură dată în viață și pentru totdeauna, dar asta nu îl împiedică să se culce cu cine vrea. Și, dacă
pe deasupra a învățat că soția trebuie să fie castă, pură și angelică… atunci poate sfârși prin a se culca cu toate, mai puțin cu soția sa.
În favoarea conflictului oedipian, psihanaliza explică faptul că, din punct de vedere erotic, ești inevitabil legat de mamă. Când copilul are patru ani, nu e o problemă, dar apoi, când împlinește doisprezece, începe să fie. Pentru că
există un tabu generalizat în toate culturile: cu mama nu te culci. Cu tatăl, unele culturi spun că da; și cu frații și verii; dar cu mama este interzis în toate culturile, din toate timpurile. Atunci, îți dai seama singur că dorința ta e rea, că așa ceva nu se face. Ce se întâmplă cu acest mic cavaler de doisprezece ani care dorește să se culce cu mama lui? În cel mai bun dintre cazuri, se identifică cu tatăl său și îi spune în gând: „Culcă-te tu cu ea, tati, că o faci foarte bine“ și se simte liniștit. Dar nu e întotdeauna așa de ușor.
Fără îndoială că trebuie să facă ceva cu dorința lui, care nu înseamnă strict să se culce cu mama lui.
Și, în general, nu face decât să ia această imagine de femeie unică, a mamei, și să o împartă în două imagini antagonice: una, femeia sfântă, castă, angelică și pură, care o reprezintă pe mama, cu care, bineînțeles, nu te culci. Și alta, femeia prostituată (nu cea care ia bani, ci aceea care juisează), pentru a te simți bine, cu care te culci, firește, deoarece pentru asta e făcută.
