Să te gândești că singurul lucru care merită efortul relației sunt ultimele treizeci de secunde chiar e o tâmpenie. Să te gândești că întreaga istorie sexuală există numai pentru aceste cincisprezece secunde înseamnă să fii jalnic…
Nu poate fi așa, și în realitate nici nu este.
Dacă este cât se poate de sigur – spun experții – că un raport sexual are o durată medie de douăzeci și unu de minute, în acest timp se pot întâmpla –
și ar trebui să se întâmple – multe lucruri.
Sexualitatea are legătură cu toate aceste lucruri, și chiar dacă unul dintre ele este orgasmul, nu este singurul și e posibil să nu fie nici cel mai important.
Va trebui să învățăm să redefinim orgasmul și să îl scoatem din acest context atât de încărcat de merit.
Pentru că nu numai că avem cultul orgasmului, dar evaluăm plăcerea obținută în funcție de numărul de orgasme.
Pentru că aici nu se pune numai problema dacă ai avut orgasm, ci câte. Cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine!
La cafenea, noi, bărbații, ne întâlnim și vorbim despre sex…
– Nu… pentru că eu, azi-noapte, dându- ș i aere, trei!
– Eu îmi amintesc acum două seri, spune celălalt, cinci!
– Dacă e vorba a ș a, la un picnic…, spune al treilea, eu am avut paisprezece!
– Ce pro ș ti sunte ț i, spune tipul mai de ș tept, nu e vorba despre tine, e vorba câte o faci pe ea să aibă… Pentru că so ț ia mea ș i cu mine, de exemplu, mai pu ț in de trei… niciodată.
– Nu!, spune celălalt, a ș a, a mea, când eu am unul, ea are ș ase!
Ș i atunci to ț i îl întreabă pe cel care nu spunea nimic:
– Ș i a ta, Pepe?
– Nu, nu, nu, a mea… este multiorgasmică!
– Bionică!, zice unul.
Ș i ajunge acasă supărat ș i bombănind: Ș i eu ce caut însurat cu le ș inata asta!? Multiorgasmică!? Fir-ar să fie, sunt un tâmpit! De ce nu mi-a spus nimeni înainte, ca să ș tiu cum să aleg una din astea? Cum să fac să găsesc ș i eu una?
Multiorgasmică! Sună fantastic. Și încep să apară articole în revistele pentru femei (editate de bărbați) despre „Cum să ajungi să fii în pat tot ce dorește orice bărbat“, „Tantra sexului în căsătorie“, „Misterele punctului G“
și „Dieta femeii insațiabile“.
Când ne gândim la sexualitate din perspectiva orgasmului, totul este foarte complicat. În primul rând, pentru că în realitate nu are atâta importanță. Și în al doilea, pentru că derivă dintr-un subiect pus în slujba unei competiții între bărbați, care nu are nici o legătură cu femeile cu care aceștia sunt împreună.
Când un bărbat întreabă o femeie „câte“, nu îl interesează persoana ei, ci întreabă ca să povestească la cafenea, ca să se laude acolo; nu are legătură
cu ce se întâmplă între ei din punct de vedere sexual.
Iar când întreabă dacă a terminat sau nu, se întâmplă deoarece există o amenințare pentru el, care a fost învățat să considere că pentru a fi un macho viril, dovedit și extraordinar, trebuie în primul rând să fi avut ejacularea corespunzătoare, și apoi să o facă pe ea să leșine de plăcere (ca orice amant care se respectă). Acesta este omagiul adus nesiguranței masculine, și nu adevăratei întâlniri cu femeia. Nici un bărbat nu va fi dispus prea ușor să admită că lucrurile stau astfel, oricât aș insista.
Iar când unii bărbați, care nu vor mai citi vreo carte de-a mea, se vor simți atacați de ideile mele, vor spune:
„Ce știe idiotul ăsta gras? Sigur e poponar!“
Ceea ce spun este amenințător pentru egoul nostru narcisist.
Voi contribui la decredibilizarea autorului, pentru a liniști gașca.
Spun aceasta public, pentru ca bărbații care îmi citesc cărțile să nu se supere, și eu am evoluat în ceea ce privește randamentul sexual. Cu timpul, am trecut de la faimosul „două fără să ajung să o scot“ din adolescență la actualul „trei, până să ajung să i-o pun…“
Așa că nu vă faceți griji, n-are nici o importanță, așa sunt eu.
Fiind atât de preocupați de numărul de orgasme proprii sau ale celuilalt, ratăm ceea ce se întâmplă.
Dar nu asta este cel mai grav. Avem un mit la fel de pământesc precum dulceața de lapte: mitul orgasmului simultan.
Dacă admitem că orgasmul înseamnă pierderea controlului, dacă felul în care mă pot simți cel mai bine în pat cu celălalt este să simt o plăcere atât de mare încât să-mi pierd controlul, iar acesta este orgasmul, spune-mi cum facem să renunțăm la absurda idee a orgasmului simultan, la ideea că, pentru ca o relație să fie bună, avantajoasă și adecvată, trebuie să terminăm împreună!
Dacă orgasmul înseamnă lipsa controlului, de unde apare ideea că trebuie să
terminăm în același timp? Mai mult, cum construiesc coincidența?
Este o idee absurdă și fantezistă, nu are nici un sens. E ca și cum soția mea și cu mine ne-am hotărî într-o zi să mergem să mâncăm șnițel milanez la restaurant și ne-ar veni ideea să mâncăm ultima bucată împreună. Înțelegi?
Atunci ne aduc șnițelele și începem să le mâncăm, fiecare privind șnițelul
celuilalt, să vedem cât de repede sau cât de încet mănâncă, ca apoi să ne grăbim puțin, ca să mâncăm în același ritm…
Imaginează-ți dialogul:
