– Bună ziua, maiestate, salută Galahad zâmbind, ș i sună clopo ț elul după
servitori.
– Dragul meu prieten, spuse regele, mi-e o foame de lup, de parcă nu a ș
mai fi mâncat de câteva săptămâni.
– Chiar nu ai mâncat de câteva săptămâni, îi confirmă Galahad.
În acel moment, la picioarele patului său apăru vrăjitoarea care îl priveacu o strâmbătură pe chip, ce în mod sigur ar fi trebuit să semene cu unzâmbet. Arthur crezu că e o halucina ț ie. A închis ochii, apoi s-a frecat la ochi până când ș i-a dat seama că, într-adevăr, vrăjitoarea era acolo, chiar în camera lui.
– Ț i-am spus de sute de ori că nu vreau să te mai văd în apropierea palatului. Ie ș i de aici!, porunci regele.
– Să mă ier ț i, maiestate, spuse Galahad, trebuie să ș tii că, dacă o gone ș ti pe ea, mă gone ș ti ș i pe mine. Este dreptul tău să ne dai afară pe amândoi, dar dacă ea pleacă, plec ș i eu.
– Ai înnebunit? întrebă Arthur. Unde să te duci tu cu monstrul ăstaîngrozitor?
– Măsoară- ț i cuvintele, Alte ț ă, vorbe ș ti despre viitoarea mea so ț ie.
– Ce? Viitoarea ta so ț ie? Am vrut să- ț i prezint tinerele de măritat din cele mai bune familii ale regatului, cele mai râvnite prin ț ese din regiune, cele mai frumoase femei din lume, ș i tu le-ai respins pe toate. Cum să te căsătore ș ti acum cu ea?
Vrăjitoarea î ș i aranjă în glumă părul ș i spuse:
– Este pre ț ul pe care l-a plătit ca să te vindec.
– Nu! strigă regele. Mă opun. Nu am să permit o asemenea nebunie. Prefersă mor.
– E lucru hotărât, maiestate, spuse Galahad.
– Î ț i interzic să te căsătore ș ti cu ea, porunci Arthur.
– Maiestate, răspunse Galahad, există un singur lucru pe lume maiimportant pentru mine decât un ordin de-al tău, cuvântul meu. Am făcut unjurământ ș i-mi propun să-l respect. Dacă tu ai muri mâine, ar fi două
evenimente în aceea ș i zi.
Regele a în ț eles că nu putea face nimic pentru a- ș i proteja prietenul de jurământ.
– Nu am să pot răsplăti niciodată sacrificiul tău pentru mine, Galahad, e ș ti mai nobil decât te-am crezut vreodată.
Regele se apropie de Galahad ș i îl îmbră ț i ș ă.
– Spune-mi totu ș i dacă pot face ceva pentru tine.
A doua zi, la cererea cavalerului, în capela palatului, preotul căsătoriperechea doar în prezen ț a regelui. La sfâr ș itul ceremoniei, Arthur îi dădu lui Sir Galahad binecuvântarea sa ș i un pergament prin care le ceda însură ț eilor terenurile din partea cealaltă a râului ș i cabana din vârful muntelui.
Când ie ș iră din capelă, pia ț a centrală era neobi ș nuit de goală; nimeni nu dorea să petreacă ș i nici să asiste la această nuntă; în grupuri, sătenii vorbeau despre vrăjitorii, despre farmece, nebunie ș i posedare…
Galahad a condus trăsura pe drumurile acum pustii către râu ș i de acolo, pe drumul care urca pe munte.
Odată ajun ș i, coborî în grabă ș i luându- ș i iubitor so ț ia de mijloc, o ajută
să coboare din trăsură. Îi spuse că va duce caii în grajd ș i o invită să intre în noua casă. Galahad întârzie pu ț in pentru că voia să contemple apusul, până când linia ro ș ie dispăru complet la orizont. Imediat după aceea, Sir Galahad inspiră adânc ș i intră.
Focul din cămin era aprins ș i, în fa ț a lui, o siluetă necunoscută stătea în picioare, cu spatele la u ș ă. Era silueta unei femei îmbrăcate în văluri albe semitransparente, care lăsau să se ghicească formele unui corp îngrijit ș i atrăgător.
Galahad privi în jurul său, căutând-o pe femeia care intrase cu câtevaminute în urmă, dar nu o văzu.
– Unde este so ț ia mea? întrebă el.
ț
Femeia se întoarse, ș i Galahad sim ț i cum aproape îi sare inima din piept.
Era cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată. Înaltă, cu pieleaalbă, ochi deschi ș i la culoare, păr blond ș i lung, un chip senzual ș i ginga ș , în ace la ș i timp. Cavalerul se gândi că, în alte împrejurări, s-ar fi îndrăgostit de acea femeie.
– Unde e so ț ia mea? repetă el, acum ceva mai energic.
Femeia se apropie pu ț in ș i cu o voce ș optită îi spuse:
– So ț ia ta, iubite Galahad, sunt eu.
– Nu mă păcăle ș ti, eu ș tiu cu cine m-am căsătorit, spuse Galahad, ș i nu seamănă cu tine nici un pic.
– Ai fost atât de bun cu mine, iubite Galahad, ai fost grijuliu ș i blând, chiar ș i atunci când sim ț eai că înfă ț i ș area mea î ț i face scârbă, m-ai apărat ș i m-ai respectat cum nimeni nu a mai făcut-o până acum, astfel încât consider că meri ț i această surpriză… O jumătate din timpul în care suntem împreună voi avea înfă ț i ș area pe care o vezi acum, ș i cealaltă jumătate a timpului, înfă ț i ș area de când m-ai cunoscut… femeia făcu o pauză ș i- ș i încruci ș ă privirea cu cea a lui Sir Galahad. Ș i cum e ș ti so ț ul meu, iubitul ș i minunatul meu so ț , este privilegiul tău să iei această decizie: ce preferi, so ț ul meu drag? Vrei să fiu frumoasă ziua ș i urâtă noaptea sau urâtă în timpul zilei ș i frumoasă în timpul nop ț ii?
Timpul se oprise pentru cavaler. Acest dar al cerului era mai mult decâtvisase vreodată. El se resemnase în fa ț a destinului din iubire pentru Arthur ș i iată că acum putea alege viitoarea sa via ț ă. Trebuia să-i ceară so ț iei să
fie frumoasă ziua, ca să se plimbe mândru printre oameni ș i să fie invidiat de to ț i, ș i să sufere în tăcere ș i singurătate groaza nop ț ilor cu vrăjitoarea?
