La masă, în timp ce femeile aduceau ni ș te plăcinte, cineva l-a întrebat cum îi merge în această a doua căsătorie, iar el a povestit cât de mult o iube ș te pe cea de-a doua so ț ie. Când persoana respectivă, care cunoscuse rela ț ia sa anterioară, l-a întrebat dacă a încetat să o iubească pe prima so ț ie, ca să o iubească pe cea de-a doua, el a răspuns:
– Nu! Aia nu era iubire, aceasta este adevărata iubire!
De ce să negi acea iubire? El nu putea accepta că iubise, că încetase de a mai iubi și că acum iubea altă femeie. Simțea nevoia să minimalizeze cealaltă iubire pentru a putea face loc acesteia din urmă. Văduvii și văduvele fac uneori același lucru, spun: aceasta este iubirea adevărată, cealaltă nu era și îmi dau seama abia acum; sau mai rău: aceea era iubirea adevărată și de aceea nu voi mai putea iubi din nou pe nimeni cu adevărat.
Îmi face plăcere să observ că poți iubi pe cineva, că poți înceta să mai iubești și că poți apoi să iubești altă persoană.
La una dintre prelegerile mele, cineva m-a întrebat:
„Și nu poți să iubești două persoane în același timp?“
Ne temem foarte tare de această întrebare, pentru că dacă am accepta și ne-am asuma faptul că poți să iubești mai mult de o persoană o dată, ce s-ar mai alege de siguranța noastră?
Dacă susțin:
Că e o minciună faptul că iubim o singură dată în viață…
Că e o minciună faptul că iubirea este indisolubil legată de sex…
Că e o minciună faptul că iubirea adevărată este eternă…
Dacă afirm:
Că e o minciună faptul că nu poți iubi din nou după ce ai iubit…
Că e o minciună faptul că afectele mele depind de voința mea…
E o minciună faptul că mă apăr spunându-mi povestea tipurilor de iubire…
Dacă, pe deasupra, acum aș spune că este posibil să iubești mai mult de o persoană în același timp… ce ne-ar rămâne? Catastrofa?
Este o posibilitate: absoluta nesiguranță în privința viitorului; chiar dacă
astăzi suntem împreună, mâine nu se știe.
Dar există altă posibilitate: împreună cu minciunile, să scoatem la lumină și ideea catastrofei și să apreciem relația pe care o avem cu adevărat.
Pentru că…
Acum, când știu că nu iubești o singură dată, nici pentru totdeauna, îmi dau seama că soția mea ar fi putut foarte bine să nu mă mai iubească sau ar putea să nu mă mai iubească mâine…
Acum, când știu că sexul nu este obligatoriu legat de iubire, îmi dau seama că ea ar putea alege cu cine va avea relații sexuale.
Acum, când știu că aceea pe care o iubesc poate iubi mai multe persoane în același timp, îmi dau seama că faptul de a mă simți iubit nu îmi garantează
că ea nu îi iubește și pe alții.
Acum, când știu că poți înceta să mai iubești și că ea poate decide asupra propriei vieți…
Acum…
Când ajung acasă, iar soția mea este cu adevărat bucuroasă să se întâlnească
cu mine și să ne iubim, atunci îi acord acestei întâlniri valoarea pe care o are.
Acum, când știu toate aceste lucruri și sunt sigur că și ea le știe, conștientizarea libertății noastre de alegere, departe de a fi o catastrofă, este pașaportul pentru o relație de cuplu mai împlinită și mai semnificativă.
Dacă, în ciuda faptului că și ea, și el sunt conștienți de acest lucru, ei decid să fie în continuare împreună, atunci e minunat.
Dacă negăm existența faptelor pentru a susține ceea ce nu se mai întâmplă, apare adevărata catastrofă.
– Dragă, spune el, de ce nu luăm gâtul curcanului pentru aniversarea noastră?
– Nu mi se pare o idee bună, spune ea, care nu-l mai suportă. Ce vină are curcanul? De ce nu-i luăm gâtul prietenului tău celui mai bun, José, care ne-a prezentat?
O căsătorie vie este o legătură în care încă palpită cuplul, și nu un muzeu cu amintiri despre tot ce am fost, nici un panteon unde se păstrează rămășițele cuplului nostru defunct.
Singurul cuplu posibil este cel care există între doi indivizi egali, care decidsă încheie un acord ș i fac acest lucru. Rousseau spune că nu suntem obliga ț i să respectăm nici o lege la a cărei elaborare nu am participat.
Cuplul este un pact care ne une ș te ș i, de ș i orice pact implică într-o anumită măsură stabilirea unor limite, acest pact nu este în opozi ț ie cu
libertatea fiecăruia; dimpotrivă, respectarea contractului ș i posibilitatea de a-l revizui ș i reformula constituie libertatea.
Aceste puncte din acordul încheiat cu celălalt constituie ceea ce ne leagă caunitate.
Dar aten ț ie, această unitate nu e statică, este în continuă mi ș care ș i schimbare. Este obligatoriu să schimbăm permanent ceea ce am stabilit prin pact, pentru a men ț ine echilibrul instabil care este rela ț ia de cuplu.
Schimbarea este constantă ș i tocmai datorită acesteia are sens să rămânem împreună.
