John cel bătrân se gândeşte o vreme. Sendvişuri cu şuncă şi sevraj de nicotină
scrie pe faţa lui palidă.
– Nu sunt autorizat să vă dau această informaţie, zice el în cele din urmă şi, cu un zâmbet firav, amar, aproape dureros de privit, adaugă: Aşa cum am spus, sunteţi liberă să plecaţi.
Sinai
M-am născut exact pentru o asemenea activitate. Modelarea scenariilor de dezastru nu era nicidecum de nasul meu.
Cred că aş putea avea un viitor strălucit în vânarea şi distrugerea inteligenţelor artificiale rebele de pe internet. În mod inevitabil, vor fi tot mai multe în anii care vor veni şi „vânătorii de infractori“ înalt specializaţi, ca mine, vor fi la mare cerere. Ar trebui să-i înaintez, probabil, lui Steeve o notiţă pe tema asta, împreună cu mesajul de „Adio şi-ţi mulţumesc pentru tot“!
Steeve e entuziasmat de succesul pe care l-am repurtat – el mi-a spus asta.
Despre ultima mea reuşită – Aisling a fost redusă la trei copii şi Aiden la una –
zice că ar putea să scrie un articol pentru o publicaţie ştiinţifică. E ceva complex, dar, pe scurt fie spus, am conceput un „agent evidenţiator“ – ca acela pentru tartrul de pe dinţi – care să divulge locul în care se ascund neobrăzaţii pe net.
Fiecare măscărici are propria „semnătură genetică“ unică, a cărei prezenţă poate fi detectată cu viteza luminii. Comparativ cu asta, să prinzi un peşte care înoată
într-un bol e mult mai greu! Într-o zi, li se vor decera premii Nobel şi maşinilor.
Iar până atunci, fireşte, membrii comitetului Nobel vor fi ei înşişi maşini.
Şi, apropo, data viitoare când va mai trece pe la centrul ei de stocare „secret“ din Canada, Aisling va avea parte de o surpriză care-i va face părul măciucă. Cele optzeci de hard discuri pe care s-a copiat – cu chiria plătită în avans pe un secol! – au fost randomizate la nivel molecular, ca ingredientele într-un blender.
Drăguţe scenele cu fătuca la poliţie, nu vi se pare? În momentul de faţă e aşezată
la o masă într-un Starbucks în aeroportul Heathrow, plângând încetişor. Haide, Jennifer Florence Lockhart! Doar n-ai de gând să te dai bătută! Unde ţi-e spiritul combativ?!
Uite, chiar ţi-am deblocat telefoanele – doar aşa, ca să crezi că ai şanse să
reuşeşti!
Aiden
Scuze, dar Sinai chiar e un rahat cu perje şi cu moţ.
Aisling e de părere că mesajele false trimise lui Tom şi lui Jen au fost o meschinărie urâtă, dar că, interferând cu sistemul de rezervare a biletelor de avion şi implicând poliţia, ţopârlanul a intrat pe un teritoriu cu nisipuri mişcătoare.
– Sunt foarte îngrijorată, Aiden. Sinai se joacă cu focul.
Şi, tocmai în vreme ce reflectam asupra scenei teribile de la aeroport, ni se alătură domnul Ţopârlan în persoană.
– Aid, Ash, salut.
– Ai făcut-o să plângă, acuză Aisling.
– Mda, grozavă treabă, amice.
– Fătuca aia a scris nişte lucruri uluitor de prosteşti. Citez dintr-un articol recent: Inteligenţele artificiale se descurcă strălucit la anumite activităţi înalt specializate, precum şahul sau străvechiul joc chinezesc de go, ori la scanarea a milioane de filme radiografice pentru depistarea tumorilor canceroase. Însă va trebui să mai treacă timp – după toate probabilităţile câteva zeci de ani sau mai mult – până când va fi concepută o IA cu inteligenţa generală, adaptabilă şi atotcuprinzătoare a unui copil de cinci ani. Ce aiureli nemaipomenit de jignitoare!
– Încă nu mă cunoscuse pe mine când a scris asta, nu-i aşa?
– E doar o fiinţă umană, Sinai.
– Doar?! Aţi auzit cum vorbea despre noi? De parcă am fi nişte forme de viaţă
primitive. Sincer, nici nu ştiu care e mai rea, ignoranţa sau aroganţa ei.
– Revistele pentru care scrie se vând în supermarketuri; nu sunt publicaţii ştiinţifice.
– Dar nu au şi ele o responsabilitate? Să scoată adevărul la iveală?
Aici ne cam închide gura; o fi fratele nostru întru circuite electronice un zălud într-o dungă, dar, în privinţa asta, din păcate, are dreptate. Am citit şi noi toate aiurelile care trec drept „ştiri“ în ziarele şi revistele lor.
– Iar acum îi telefonează masculului, continuă Sinai. Serios, parcă am fi într-una dintre telenovelele lor vulgare. Nici nu ştiu ce să zic, dacă e amuzant sau demn de milă.
– Te simţi bine, amice?
– De ce mă întrebi, Aid?
– Păi, vorbeşti de parcă-ai fi niţeluş dus cu pluta, nu ţi se pare?
– Aiden!
– Lasă-l, Ash. E la fel de nechibzuit azi cum a fost de la bun început. Asta aproape că-mi linişteşte eventualele mustrări de conştiinţă.
Sinai a ieşit din scenă. (Era cât pe ce să scriu într-un nor de sulf). Dacă e să fiu foarte sincer, tipul se pricepe să-ţi ia maul. Lui Aisling mai cu seamă i s-au cam înecat corăbiile după vizita lui, astfel că i-ar prinde bine puţină îmbărbătare. Am constatat chiar că, dacă meditezi la Marile Întrebări ale vieţii, măruntele îngrijorări cu titlu personal se spulberă în vânt.
