– Nouă dintre inspectori au trei sau mai mulți copii. Doi dintre aceștia au copii cu numele Michael, unul are douăzeci și cinci de ani, iar celălalt a murit la doi ani, în accident de mașină. A fost o tragedie teribilă, un accident absurd…
– Dar despre vacanțe…? l-a întrerupt Amaia, grăbindu-l.
– În privința vacanțelor, în acest moment, trei dintre inspectorii noștri, două
femei și un bărbat, sunt în vacanță. Nu există nici un inspector a cărui vacanță să
fi coincis cu mai mult de una sau două dintre datele pe care mi le-ați spus ieri.
– Ce puteți să-mi spuneți despre inspectorul care se află astăzi în vacanță?
– Mai că l-aș șterge de pe listă, și-a dat cu părerea Landis, care într-adevăr părea să trăiască din plin faptul că fusese implicat într-o investigație. E vorba despre cel mai tânăr inspector de-al nostru, are treizeci și doi de ani, proaspăt căsătorit, e în luna de miere în Hawai.
Amaia s-a văzut silită să-i dea dreptate lui Landis.
– Am verificat și locurile de naștere, a continuat el entuziast. Nici unul dintre inspectorii noștri nu e din locurile afectate de catastrofe pe care dumneavoastră
le-ați menționat.
Amaia a oftat. Mâzgălea fără sens pe foaia carnețelului.
Cum adică? Fusese convinsă că va găsi ceva în direcția aceea, undeva făcuse o primă conexiune. „Ceea ce omida numește sfârșit, oamenii numesc fluture“, și-a zis. „Unde, cum și de ce s-a hotărât omida noastră să termine cu viața ei anterioară și să se schimbe din nou?“
– E adevărat că unul dintre ei are a doua reședință în Galveston.
Amaia i-a aruncat lui Dupree o privire plină de speranță și și-a concentrat toată
atenția la Landis.
– Mai spuneți-mi despre el.
– Îl cheamă Robert Davis, un om bun, de încredere, foarte serios. Lucrează de mulți ani la noi. Nu suntem noi cei mai buni prieteni, dar obișnuim să stăm de vorbă… Numai la vârstă se potrivește profilului căutat de dumneavoastră, în rest, la nimic. Nu știam că mai are o casă… Informația aceasta am aflat-o dintr-o plângere despre daune la casa lui, care, firește, e asigurată la firma noastră.
– Ce fel de daune?
– Vandalism. Dar plângerea nu a fost rezolvată, pentru asta trebuie să fie însoțită
de o reclamație, ceea ce, din câte știu, Davis nu a depus.
– Deci Robert Davis nu se află în vacanță acum, corect?
– Nu, v-am spus că nu se potrivește. Este unul dintre cei mai buni inspectori de-ai noștri, aparține de biroul central din Texas, în Austin, acolo unde și locuiește, și nu pleacă niciodată în concediu, cel mult își ia câteva zile pentru probleme personale. Ultima dată și-a luat câteva pentru a avea grijă de soția lui, așa că el nu a fost la nici o inspecție a daunelor provocate de catastrofele de pe lista dumneavoastră.
– Soția lui este bolnavă?
– Nu, doar că trebuie să aibă grijă. Are o sarcină cu risc crescut din cauza vârstei, înțelegeți?
– Mai are copii?
– Da, și nici aici nu se potrivește cu profilul. Are doi, un băiat și o fată, a spus
lungind mult ultimul cuvânt pentru a căuta informațiile. Thomas, de doisprezece ani, și Michelle, de nouă.
– Ați spus Michelle?
Amaia și-a notat „Mic“ sub mâzgălitura care începuse să prindă forma unei inimi. A ridicat foaia pentru ca Johnson și Dupree să poată citi ce-și notase.
– Oh, nu mi-am dat seama, a îngăimat Landis descumpănit. Ce prost sunt, căutam un băiat.
Amaia a zâmbit neîncrezătoare în fața perspectivei care i se deschidea.
– Știți cumva dacă fata cântă la vioară?
– Amândoi cântă. Copiii angajaților ne colindă de Crăciun, iar angajații noștri pun colindul pe Facebook și o trimit de la sediu la sediu pentru a ne ura sărbători fericite.
Amaia a tras aer în piept, încercând să se liniștească.
– Știți în ce lună e soția lui?
– Hmmmm… nu, dar cred că trebuie să nască în curând, pentru că văd aici că el și-a luat câteva zile libere motivând că soția lui urmează să nască.
Pixul cu care scria i-a scăpat din mână și a căzut pe puntea șalupei, printre aparate.
Landis și-a cerut scuze.
– Îmi pare rău că nu am observat mai devreme, când m-ați întrebat despre vacanțe, dar în cadrul firmei noastre, când cineva își ia zile libere pentru că
urmează să i se nască un copil, acele zile nu sunt considerate de concediu, așa că
