la fel ca pe vremea plantațiilor.
– Debaraua din bucătărie are fund dublu, a șoptit Dominic.
Johnson și Charbou, urmați de pescari, s-au îndreptat spre ieșire.
– Luați barca, le-a sugerat Bull.
Dupree îl privea atent pe Dominic: era un bărbat alb, cam de o vârstă cu el, și se făcea tot mai palid, iar privirea pierdută exprima tot mai evident semnele celor care se află cu un picior în groapă.
– Samedi a venit aici? A văzut ce au pățit fetițele?
– Nu, el nu vine aici.
– Cine e individul mort din camera de sus?
– Pitt, fratele lui Vince, el trebuia să aibă grijă de fetițe. A spus că nu a avut timp să le salveze, însă Len s-a enervat cumplit și i-a tras un glonț.
– Și ăsta? l-a întrebat Dupree, arătând spre cadavrul care plutea pe scară, cu fața
în jos.
– Este… a fost Vince, prieten cu mine.
– Cum a mai putut prietenul tău să fluiere nepăsător, după ce a văzut cum Len i-a împușcat fratele?
– Nu se înțelegeau bine, a explicat Dominic.
– Deci individul de afară trebuie să fie Len…
Dominic, tot mai slăbit, a schițat un gest afirmativ. Dupree s-a aplecat și mai mult și a văzut balta de sânge ce apăruse pe masă și curgea pe marginile tăbliei cu puțin ieșite din apă.
– Len și Vince le-au adus aici pe fetițe, trebuia să așteptăm momentul în care le-am fi putut muta în siguranță. Acum drumurile sunt burdușite de polițiști, de soldați, au apărut până și pușcașii marini…
– Cine hotărăște cum se face mutarea? a întrebat Bull.
– Când e momentul propice, ei îl anunță pe Len.
– Cum intră în contact cu el?
– Len are un telefon special, îl poartă mereu la el. Nu poate suna. Ei sună
întotdeauna.
Amaia a ieșit din cabană mergând prin apă. Cadavrul lui Len, pe jumătate scufundat, plutea la câțiva metri de ușa de la intrare. I-a scotocit buzunarele până
a găsit telefonul. L-a scos din buzunarul vestei lui și s-a uitat dezolată la șuvoiul de apă murdară care curgea din el.
A revenit înăuntru, încercând fără succes să-l pornească.
– E mort, a spus.
Dupree a pufnit nemulțumit.
– Nu mai comunicau și altfel? a întrebat Bull.
– Nu știu, a răspuns Dominic.
Din când în când, nu mai avea putere nici pentru a vorbi.
– Ai spus că Samedi nu a venit aici, dar știi cumva dacă Len l-a anunțat despre ce s-a întâmplat cu fetițele? l-a întrebat Dupree.
– Da, Len i-a spus că am pierdut marfa și că l-a ucis pe Pitt pentru că din vina lui s-a întâmplat așa ceva.
Tămăduitorul, care până atunci nu scosese o vorbă, a repetat mâhnit:
– Marfa…
S-a auzit motorul bărcii, iar Amaia s-a dus la fereastră.
– Le aduc pe fetițe, a spus pe un ton triumfător.
Dupree se așeză pe puținul spațiu rămas pe masă, la picioarele lui Dominic.
Părea pe punctul de a leșina.
– La fix, a spus întristat tămăduitorul și și-a scos de sub bandaj mâinile pline de sânge. Domnul Dominic tocmai a murit.
A fost suficientă o privire dură din partea tămăduitorului pentru ca pescarii să nu mai protesteze împotriva deciziei lui Dupree de a lua cu ei înapoi cadavrul Médorei.
