– Semințe, boabe de cafea, tămâie, pământ de pe morminte, oase umane măcinate, a spus Charbou zâmbind, știi tu, chestii tipice din Louisiana, lucruri pe care le pun cei care te iubesc. Depinde pentru ce e destinat.
– Destinat?
– Nu e totuna dacă intenția este de a apăra sau de a face rău. Dar în privința ăstuia, cred că poți fi liniștită, și-a dovedit deja puterea de excelentă pavăză a funcțiilor cardiace.
– Dacă talismanul acesta a protejat inima lui Dupree, ce crezi că i s-ar fi întâmplat, dacă nu l-ar fi avut?
– Asta mă întreb și eu, a răspuns el dând din umeri.
Amaia a strâns din buze, s-a mai uitat o dată la săculeț și l-a ascuns sub tricou.
– Nu cred în talismane.
– Și atunci de ce-l porți?
– Din același motiv pentru care am luat dragonul primit de la Jacob, cred în puterea credinței, în puterea credinței celorlalți. În numele credințelor puternice s-au ridicat și s-au prăbușit imperii. Într-un fel, individul pe care-l urmărim este un om cu credințe puternice. Credințe puternice clădite pe un fundament psihopatic… Dar puternice, până la urmă.
Charbou a privit-o gânditor.
– Ești foarte inteligentă, subinspectoare Salazar.
– Deci sunt din nou subinspectoarea Salazar? Credeam că toate complimentele aduse inteligenței mele făceau parte din „metoda Charbou“.
El și-a dus teatral o mână la inimă, prefăcându-se jignit.
– Metoda Charbou? Crezi că asta fac? Că am o tactică?
– Proprietara hotelului te-a ghicit din prima zi. Te-a numit „iubitul tuturor“.
– Poate că așa o fi fost atunci, dar acum cred că surorile lui Jacob sunt mai aproape de adevăr. Am auzit ce ți-au spus.
A prins-o de talie și a observat imaginea trupurilor lor lipite.
– Nu crezi că facem o pereche frumoasă?
Ea nu a răspuns.
– Vorbesc sincer, îți spun ce gândesc. Dar cred că tu știi deja asta, pari dotată cu o putere stranie de a desluși ce gândesc și ce vor face ceilalți.
– Nu e nici o putere.
A zâmbit amintindu-și cuvintele lui Dupree despre ceea ce o făcea diferită.
– Atunci de unde știi că omul nostru încă e în Nola? De unde știi că nu a șters-o deja?
Amaia s-a așezat pe pat și a rămas pe gânduri.
– Fiindcă pentru el momentele alese sunt la fel de importante precum acțiunile.
A așteptat opt luni, de când a aflat vestea că soția lui va mai naște un copil. O
vreme a sperat că un avort spontan va face ca destinul său să nu se repete, că
norocul îi va surâde, că soarta nu-i va mai fi potrivnică și că Dumnezeu se va milostivi de el. Și-a făcut antrenamentul ucigând familii despre care considera că
merită la fel de mult să fie salvate ca propria familie. Dar nu se va grăbi, pentru că, din cine știe ce motive, pentru el este important să se îndeplinească fiecare dintre condiții, toate semnele; dacă nu ar fi așa, atunci el s-ar simți ca și cum ar comite o crimă ca oricare alta.
– Dar ce comite el, dacă nu crime?
– E un psihopat, din punctul său de vedere, familia lui este un experiment ratat, o să-l arunce la gunoi și o s-o ia de la capăt, cu sufletul împăcat. Un psihopat cum scrie la carte, numai că el mai are și ceva în care crede cu putere, iar asta îl transformă în fanatic. De aceea, niciodată nu trebuie subestimată puterea credinței celorlalți. Cel mai probabil este că Lenx se află încă în oraș: orașul acesta este un bufet suedez pentru orice asasin, cu mii de case afectate de uragan. E
ușor să găsească un profil asemănător familiei sale și să continue să se antreneze, să repete. Timpul i se scurge printre degete și vine momentul adevărului; presupun că, într-un fel, propria familie îl face să fie agitat. O să piardă timpul cât mai mult posibil, pentru că nu vrea să fie acolo când se va naște copilul.
Când se va duce, va fi pentru a-și încheia misiunea. Urmând întregul ritual.
Pentru familia lui nu are nevoie de o tornadă sau de un uragan, pentru că el va face într-așa fel încât din templul acela să nu mai rămână piatră peste piatră.
S-a ridicat în picioare, și-a încheiat nasturii la pantaloni și a spus pe un ton schimbat:
– Apoi va dispărea din nou, așa cum a făcut și în urmă cu optsprezece ani.
– O să fii cu adevărat groaznică.
Amaia a zâmbit.
– De ce spui asta?
– Pentru că sunt convins că vei ajunge o polițistă foarte bună, unul dintre isteții
