Emerson s-a aplecat puțin în față, spunând:
– Cred că teoria dumneavoastră continuă să aibă goluri. Trebuie să recunosc că e foarte tare faza că întotdeauna acționează în locuri unde se petrec cataclisme, plus „schema psihică“ pentru a explica descoperirea bătrânei, dar nu e suficient pentru a ne lămuri cum își alege familiile.
– Încă nu știu cum găsește familiile, a admis Amaia uitându-se în ochii lui Emerson, mai ales pentru a scăpa de insistența privirii lui Dupree. Cred că încă
nu a sosit momentul pentru a răspunde la această întrebare, dar vom avea răspunsul atunci când vom ști cu ce frecvență acționează. Deocamdată, întrebarea este aceasta: de cât timp ucide?
– Putem să mergem retrospectiv până în februarie…, a început să explice Emerson.
– Deocamdată, l-a întrerupt Amaia, putem să mergem înapoi până în februarie, la familia din Cape May…, dar sunt sigură că a început mult mai devreme. Metoda lui e extrem de rafinată, până într-acolo încât a știut că Belinda Wright juca rol de bunică, fără să fie, pentru familia Allen. Un asemenea nivel de măiestrie presupune experiență, îndemânare și practică, iar în practică se comit greșeli, la început…
Dupree a încuviințat lent.
– Dezvoltați asta, a spus.
– În februarie a fost familia Miller; în martie, familia Mason; în aprilie, familia Jones; acum suntem în august și avem familia Allen. Se observă un gol temporal și mai e și imposibil să-i fi ieșit mereu totul bine. Ar trebui să căutăm atacuri incomplete, ratate.
Agenta Tucker a dat din cap că e de acord și a făcut un pas înainte, pentru a
ajunge în fața Amaiei.
– Familii formate din același număr de membri, de același sex și având aceeași vârstă, dar din care nu au murit toți membrii pentru că nu se aflau acasă când a izbucnit furtuna.
Amaia a zâmbit mulțumită, aproape fericită la gândul că fusese capabilă să-i înțeleagă pe deplin raționamentul. A continuat și mai vehementă:
– Trebuie să fie complicat să constrângi atâția indivizi: trebuie să-i faci să-ți dea arma lor, să-i imobilizezi pe toți în aceeași încăpere, după care să-i împuști unul câte unul. Exact așa cum a reușit să scape Belinda Wright, s-a mai putut întâmpla și în alte ocazii. Sunt sigură că la un moment dat a fost obligat să comită o eroare; a ataca o familie după un cataclism natural presupune multe zone nesigure, prea multe ițe care se pot încâlci și mereu pot apărea chestii neprevăzute.
Dupree a încuviințat, apoi s-a adresat echipei:
– Căutați denunțuri făcute de familii cu același număr de membri, care au avut parte de vizite suspecte după o catastrofă naturală. Încercări eșuate, momente în care individul a trebuit să renunțe din cauza anumitor circumstanțe: un vecin care a sărit în ajutorul familiei, prezența neașteptată în casă a altor persoane, invitați, rude, sau absența unuia sau mai multor membri, absență care i-ar fi ruinat planul.
Amaia i-a încuviințat fiecare cuvânt. Dupree s-a întors spre ea.
– Altceva?
– Eu… Mă rog, dacă aș avea de făcut o astfel de anchetă… aș vrea să cunosc până la cele mai mici detalii viața acestor familii. Sunt sigură că profilul lor se potrivește, fără a fi evident, cu cerințele ucigașului. Motivul poate fi atât de mic, de neînsemnat, încât ne scapă. Indivizii de felul lui își găsesc motivația în aspecte care nu țin de simțul comun, dar care pentru el înseamnă totul. Dacă
reușim să cunoaștem foarte bine aceste familii, vom fi mai aproape de a ști cum ajunge asasinul la ele, cum de reușește să găsească un profil atât de potrivit al unei familii dintr-o zonă atât de vastă, înaintând după capriciile furtunii. Trebuie să îmbunătățim profilul victimologic.
– Dacă dumneavoastră ați face o astfel de anchetă…, a șoptit Emerson, aplecându-se, astfel încât numai ea să-i audă vorbele.
A fost o grosolănie, dar suficientă pentru a o face să-și piardă o clipă controlul.
– Și mai ce, Salazar? i-a cerut Dupree.
– Profilul geografic, a spus, încercând să se concentreze. Eu aș căuta într-o zonă
mai vastă.
– Cât de vastă? a întrebat Johnson.
– Oriunde s-a petrecut un dezastru natural în ultimii doi ani, să zicem, și care a afectat o familie ce întrunește caracteristicile. Dacă găsim urme, s-ar putea să
fim nevoiți să mergem și mai mult înapoi.
– E o nebunie! a exclamat Johnson.
– Bănuiesc că nu ați auzit despre aria lui Canter, a spus Emerson, adresându-i-se lui Johnson și făcând abstracție de Amaia.
– Nu se poate aplica teoria ariei geografice de acțiune a asasinilor în serie fără a verifica dacă mai există și alte cazuri: e primul pas al teoriei.
– Cred că Emerson vrea să spună, a intervenit Tucker, că e greu de demonstrat că
pe un teritoriu atât de vast asasinul a reușit să-i supravegheze, să fie destul de aproape de ei încât să știe detalii, cum ar fi calibrul armei pe care o au în casă, sau că o femeie care nu e bunică joacă totuși rolul bunicii în sânul familiei.
Trebuie să fie mult mai aproape. Trebuie să-i vadă pentru a-i putea alege, trebuie să-i vadă pentru a-i putea urî.
Amaia a negat dând din cap, apoi a continuat:
– Nu-i urăște, sau cel puțin nu-i urăște pentru ceea ce sunt, ci mai degrabă pentru ceea ce reprezintă. Se roagă pentru sufletele lor, să se odihnească în pace. Șterge orice urmă de violență evidentă, îi dezleagă, evită să-i acopere de rușine. Într-un fel, faptul că se roagă pentru ei demonstrează că trebuie să fie o legătură și un motiv, dar nu cred că e vorba despre ură. Nici nu vrea nimic de la ei, nu fură
nimic, nu le ia nimic; ce să le ia celor care deja au pierdut totul? Trăim în epoca informației și exhibiționismului. Așa cum centrul meteorologic ne atenționează,
cu o precizie milimetrică, asupra faptului că urmează să aibă loc furtuni, tornade, uragane și ne trimite avertizările direct pe dispozitivele noastre mobile, tot așa internetul îi permite oricui să intre în intimitatea noastră. Pe internet, oamenii își dezvăluie viața intimă, fără să se gândească cine poate să-i urmărească. Nu vreau să spun că se întâmplă exact așa, dar există mult mai multe modalități de a avea acces la viața privată a unei persoane, sau a unei familii, în afară de aceea de a o supraveghea de pe câmpul din fața casei.
– Pe de altă parte, trebuie să fie vorba despre cineva care nu sare în ochi prea tare, după o catastrofă, tocmai pentru că este așteptată, a punctat Dupree.
Tucker a deschis micul laptop pe care-l avea în mână, l-a așezat pe capota mașinii și le-a arătat mai multe grafice.
