Chiar şi atunci când ultimul parazit care declanşează malaria va fi fost eradicat, omenirea tot va rămâne incredibilde vulnerabilă la diverse provocări.
Domnul şi doamna Pollyanna refuză să privească adevărata dramă a ceea ce înseamnă a fi om şi a lua în seriosaceste provocări la fel de mult precum Eschil, Flaubertori Tolstoi. Asta mă deranjează în atitudinea ştiinţei moderne şi a filozofiei ei cu iz optimist. Prin urmare, vă
40
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
recomand să citiţi cu mai multă atenţie întrebarea adresată în această seară. Vă mulţumesc .
.,.,
Malcolm Gladwell: În timp ce-i ascultam pe preopinenţi,am încercat să fac o listă cu afirmaţiile care mi s-au părutcele mai bizare. Aş vreau să trec pur şi simplu prin ele, concentrându-mă asupra a trei chestiuni care m-au izbit maiputernic. Primul a fost un comentariu al domnului Pinkerdespre încântarea resimţită de domnia sa la pomenireafaptului că numărul armelor nucleare s-a redus cu 80%.
Iertaţi-mă că scot asta în evidenţă, dar nu mi 'se pare că
astfel se rezolvă problema. Poţi să reduci numărul armelor cu 80%, însă e de ajuns o singură armă în mâinileunui nebun pentru a ne secera pe toţi. Gândiţi-vă la o persoană care vă pune pistolul la tâmplă şi vă spune: ,,Nu-ţiface griji, am redus numărul de gloanţe din încărcătorcu 50%." Eu, unul, nu m-aş simţi deloc mai liniştit. Poatedoar domnul Pinker .. .
,,Pinkerismul" meu preferat, dacă mi se permite expresia,a fost cel despre schimbările climatice, peste care domnulcu pricina a trecut cu mare uşurinţă. El le-a respins cuo frază· pe care pur şi simplu o ador: ,,Economiştii suntde părere că se pot rezolva." De unde să încep? Mai întâide toate: economiştii? În ce lume fantastică economiştiireprezintă primul grup de oameni cărora ne-am adresapentru a ne da soluţii la cele mai complicate probleme alevieţii? Aceasta nu este o chestiune care poate fi rezolvată
cu grafice, tabele sau împingând rata dobânzii mai sus orimai jos. Schimbările climatice stau la baza unora dintrecele mai complexe probleme sociale, politice şi economice ale zilelor noastre. Soluţiile presupun schimbareainstituţiilor, a modului în care ne comportăm, precum şiconfruntarea cu anumite interese bine înrădăcinate. Mi
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
41
se pare o lume fantezistă pur intelectuală, unde probabil că trăiesc adversarii noştri. De acolo privesc această
problemă extraordinar de complexă şi apoi caută ajutor laDepartamentul de Economie al Universităţii Harvard -
sau, după caz, la Camera Lorzilor.
Şi ultima gafă a lui Matt Ridley - de fapt, au fost extrem demulte - a constat în ideea că am putea hrăni toată popula
ţia lumii dintr-o fermă hidroponică de dimensiunea provinciei Ontario. Am doar două întrebări aici. Mai întâi, câtde multe romane SF aţi citit, domnul meu? Iar în al doilearând, cât de multe alimente hidroponice aţi mâncat?
Aceasta ar fi imaginea de ansamblu: este foarte uşor să neimaginăm o lume mai bună. Este considerabil mai dificil să punem în practică o sumedenie de noţiuni utopice.
De cealaltă parte a baricadei, noi suntem devotaţi realităţii. Pe când voi aţi devorat pe nemestecate cam multă
propagandă.
Rudyard Griffiths: Iată că s-a încheiat prima parte a dezbaterii noastre. Îngăduiţi-mi să afirm că a fost fabuloasă!
Acum vom merge mai departe, urmând să moderez odiscuţie liberă. Am strâns în minte tot felul de întrebări,însă din moment ce confruntarea dintre invitaţi continuă, o să-ţi dau cuvântul ţie, Matt. Poţi răspunde la ceeace tocmai ai auzit din partea lui Malcolm, în special legatde economie şi de capacitatea noastră de a folosi ştiinţapentru a prezice viitorul mult visat?
Matt Ridley: Ideea că suntem materialişti trebuie combătută. Este în regulă să spunem că materialismul nu nesatisface toate nevoile, dar, în ce mă priveşte, aş preferasă fiu bine hrănit şi să mă simt mizerabil decât să fiu flămând şi să mă simt mizerabil. Aşadar, satisfacerea nevoilor materiale mi se pare importantă.
42
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
În ceea ce priveşte punctul de vedere al lui Malcolmdespre schimbările climatic� şi ştiinţele mediului: tot ceam auzit de la el sună mai digraba ca un strigăt de disperare. Nu l-am auzit vorbind despre lucrurile pe care leputem face cu tehnologiile nucleare sau cu altele asemenea lor. Există tot felul de îmbunătăţiri care ar fi posibilecu ajutorul acestora. Încercăm să invocăm voinţa politică,încercăm să înţelegem economia, încercăm să desluşimtehnologia. Nu am reuşit încă să decarbonizăm economiamondială, ce-i drept, însă a crede că e absolut imposibilsă putem rezolva problema în următoarele decenii mi separe ciudat. Adică, s-ar putea să nu reuşim, dar este foarteprobabil că o vom face.
Malcolm Gladwell: Dacă îmi permiteţi o precizare: nuam spus niciodată că e imposibil. Am afirmat că este maidificil decât ne-aţi sugerat dumneavoastră, cu toate acelescenarii fanteziste despre nişte progrese nelimitate. Maimult decât atât, schimbările climatice reprezintă un fel deameninţare la adresa progresului, de o cu totul altă natură
decât ameninţările din trecut. Şi astfel ne întoarcem la declaraţia mea de deschidere . . .
Matt Ridley: Chiar credeţi asta?
Malcolm Gladwell: Sigur că da.
Matt Ridley: Însă omenirea s-a confruntat cu unele ameninţări uriaşe îri trecut - inclusiv foametea şi bolile - şiiată că le-a învins.
Malcolm Gladwell: Nu puteţi pune pe tapet un singurepisod de foamete şi să spuneţi că a avut aceleaşi consecinţe globale ca o viitoare schimbare climatică la nivelulplanetei. Numiţi o perioadă de foamete din anul zeropână în 1750 care să fi avut ca efect schimbarea structurii
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
43
fundamentale a oceanelor lumii. Nu e cu putinţă, corect?
