DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
33
Ideea că viitorul va fi mereu mai bun mi se pare extremde naivă. Şi termenul îmbunătăţire îl consider impropriu.
Când privim spre viitor, ne confruntăm de fapt cu unviitor diferit. Ce vreau să spun cu asta?
Recent, la o conferinţă, am discutat cu nişte oameni careerau specialişti în siguranţa pe internet. M-au întrebat:
„De ce sunteţi îngrijorat? La ce vă gândiţi?" Iar eu le-amrăspuns: ,,În ultimul timp, am făcut faţă cu succes ameninţărilor zilnice minore care obişnuiau să provină dinlumea hackerilor - de genul puştiului din Bulgaria carevrea să ne fure datele cardului bancar. Însă există mii deameninţări. Facem o treabă bună dacă reuşim să le ţinemsub control. . . " Dar ce ne înspăimântă cu adevărat esteceea ce în limbaj de specialitate se numeşte ,,11 septembrie digital". Cineva, un stat sau un grup, intră fraudulosîn sistemul infrastructurii electrice din America de Nordşi opreşte curentul pentru o săptămână. Sau un hackeraccesează simultan comenzile electronice ale câtorva miide maşini de pe Autostrada 401 9, pr-ovocând un blocaj uriaş în trafic şi accidente în lanţ. Mă rog, acest lucru s-ar putea să nu fie chiar substanţial diferit de modul în care se petrec lucrurile în prezent acolo, pe 401, dar oricum ar fi un fapt cel puţin şocant.
Acum vă voi da o serie de exemple luate la întâmplare.
Nu cu mult timp în urmă, citeam într-o revistă de ştiinţepolitice o lucrare despre impactul utilizării telefoanelormobile în Africa. În articol se arăta că introducerea lor pecontinent a avut un efect extraordinar asupra vieţii cetă
ţenilor obişnuiţi, permiţându-le să facă tot felul de lucruripe care nu le-ar fi putut face niciodată în trecut. Dar, în 9
Autostradă din Canada, considerată cea mai aglomerată şosea din America de Nord, dacă nu chiar din întreaga lume. (N. red.)
34
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
acelaşi timp, introducerea telefoanelor mobile a facilitat coordonarea şi executarea operaţiunilor militare aleunor grupări teroriste precum Boko Haram şi ISIS [StatulIslamic al Irakului şi Levantului], activitatea lor devenindastfel mult mai eficientă.
De asemenea, în ultimii 25 sau 50 de ani, ne-am îmbu,nătăţit considerabil abilitatea de a face faţă la ceea ce s-arputea numi crize climatice obişnuite. În ziua de azi nu nemai temem - nici eu, nici majoritatea oamenilor - de foamete, aşa cum ne-am fi temut în urmă cu două-trei decenii. Pericolul acestui tip de criză ecologică a fost redusdatorită creării unor culturi rezistente la boli sau la secetă
şi a unor tehnologii mult mai eficiente de desalinizare.
Nici experţii în problemele de climă nu sunt alarmaţi deaceste situaţii. Însă au studiat recentul uragan care a lovitMexicul, unul dintre cele mc1i mari şi mai feroce înregistrate vreodată, şi au afirmat: ,,Suntem preocupaţi de tendinţele de încălzire a oceanelor lumii şi ne îngrijorează
posibilitatea ca unul dintre aceste megauragane să ne deao lovitură cumplită, cum nu s-a mai pomenit." Motorulputernic al activităţii umane este cel care ne permite să
creăm culturi rezistente la secetă şi boli, diminuând pericolul foametei, dar e acelaşi care determină schimbărileclimatice, atrăgând riscuri grave de cu totul altă natură.
Dar ce au în comun toate exemplele date? Ele ne arată că,la nivel de societate, noi nu ne-am angajat în reducereariscului, ci în reconfigurarea lui. Nu trebuie să vă neliniştească o posibilă foamete la fiecare cinci ani, dar trebuiesă vă faceţi griji cu privire la un megauragan care poateşterge de pe faţa Pământului un oraş precum Miami. Nutrebuie să vă îngrijoraţi că un tip din România vă piratează cardul de credit, dar trebuie să vă temeţi că un statcum ar fi Coreea de Nord vă poate opri curentul electrictimp de două săptămâni. Iar faptul că ai un telefon mobil
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
35
în Africa presupune că viaţa ta este mult mai uşoară decâtacum cinci sau zece ani, dar şi că ameninţările grupărilorteroriste au crescut şi s-au răspândit mai mult decât acumcinci sau zece ani.
Oare ce înseamnă asta în ce-i priveşte pe prietenii noştri,domnul şi doamna Pollyanna? Ei bine, înseamnă că totce ne-au spus este adevărat. Aşa-i, nu ne-au minţit deloc!
Am stat acolo ascultându-i pe cei. doi, scuturând din capşi gândind: ,,Nu aţi fi putut vorbi mai sincer, mai realist şionest despre traiector�a tuturor acestor tendinţe diferite.
Însă, din păcate, aţi spus doar jumătate din poveste!" Înopinia mea, dezbaterea serii se referă de fapt la schimbarea
naturii riscurilor cu care ne confruntăm - şi, mai ales, lagradul în care acest lucru ar trebui să ne sperie. Iar răspunsul mi se pare evident: da, ar trebui să ne sperie!
Rudyard Griffiths: Excelente declaraţii de deschidere,domnii mei! Iar acum, pentru a merge mai departe încadrul dezbaterii noastre, voi invita fiecare echipă să
combată argumentele taberei adverse. Mai întâi va aveacuvântul echipa „Pro". Domnule Pinker, vă voi acordatrei minute, timp care va fi atent cronometrat. Aşadar, să
auzim replica dumneavoastră la ceea ce Alain şi Malcolmau spus până acum.
Steven Pinker: Voi începe cu răspunsul meu către Alain,iar aici voi aborda două aspecte. În primul rând, am impresia că Alain de Botton a confundat dezbaterile, aterizând la o alta. Nu-mi amintesc să fi fost invitat la odezbatere a cărei temă se referă la faptul că oamenii dinviitor vor fi nemuritori; nici nu s-a pus problema că prostia se va evapora de pe faţa Pământului; nici că nu ne vommai pierde în veci cheile de la maşină. Terna dezbaterii defaţă nu este dacă în viitor vom trăi într-o lume perfectă, cidacă la orizont se întrevăd vremuri mai însorite.
36
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
În al doilea rând, aş vrea să-i adresez întrebarea: ,,Chiarvorbeşti serios?" Susţii că ai fi dispus să te duci la un omsimplu din Cambodgia, S"ău Sudan, sau Bangladesh, sauAfganistan şi să-i zici: ,,Ascultă, am fost şi eu în pielea ta.
