Ar fi de dorit să nu ne purtăm aspru cu noi înşine, ci să
fim înţelegători şi foarte modeşti. Pe această modestie mă
bazez atunci când îmi reafirm credinţa fermă că trebuiesă respingeţi propunerea reprezentată de întrebarea acestei seri! Vă mulţumesc.
Rudyard Griffiths: Iată că spiritele se încing în dezbaterea noastră! În continuare, îl invit pe Matt Ridley să sus
ţină punctul de vedere al echipei „Pro".
Matt Ridley: Dragii mei, ce păcat că nu putem supune lavot cine preferă britanicii pleşuvi în detrimentul canadienilor cu părul creţ!
Woody Allen a spus odată: ,,Mai mult decât oricând în istorie, omenirea se află la o răscruce de drumuri. O cărareduce la disperare şi e lipsită de orice speranţă. Cealaltă
duce către extincţia totală. Să sperăm că vom avea inteligenţa de a alege corect." Cam acesta este felul în careaproape toată lumea vorbeşte despre viitor. Mai ales pevremea adolescenţei mele, viitorul se înfăţişa extrem desumbru. Explozia demografică părea de neoprit, foametea
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
27
era inevitabilă, pesticidele ne umpleau de tumori canceroase, deşerturile se extindeau, rezervele· de petrol sesfârşeau, pădurile tropicale erau sortite pieirii, iar ploaiaacidă, gripa aviară şi gaura din stratul de ozon urmau să
ne îmbolnăvească iremediabil. Spermatozoizii mei se totîmpuţinau, şi iarna nucleară se pregătea să ne radă pe toţide pe faţa Pământului.
Veţi spune, probabil, că exagerez. Ei bine, iată ce concluzii trăgea economistul Robert Heilbroner, autor de bestselleruri, în anul în care eu terminam şcoala: ,,Cred că
perspectivele omului sunt dureroase, dificile, poate chiardisperate, iar speranţa pentru viitor pare că atârnă de unfir de aţă."
Abia un deceniu sau două mai târziu, mi-am dat seama că
fiecare dintre aceste ameninţări a fost ori o alarmă falsă,ori o supoziţie mult exagerată. Viitorul clamat ca îngrozitor nu s-a dovedit a fi aşa de rău pe cât îmi spuseseră
cei maturi. Dimpotrivă, traiul s-a îmbunătăţit încontinuupentru majoritatea oamenilor.
În ultimii 50 de ani, durata vieţii a crescut cu cinci ore înfiecare zi. Mortalitatea infantilă - marele indicator universal al suferinţei - s-a diminuat cu două treimi în acelaşiinterval de timp. Apoi, mortalitatea cauzată de malarieeste în scădere cu un procent uimitor: 60% în 15 ani. Faţă
de anii '70, deversările de petrol în oceanul planetar s-auredus cu 90%. Iar o jucărică de mărimea unei felii de pâinevă permite să trimiteţi scrisori, să purtaţi conversaţii, să vă
uitaţi la filme, să vă orientaţi pe şosele, să faceţi poze şi să lepovestiţi sutelor de prieteni ce aţi înfulecat la micul dejun.
Iată, de fapt, ce se înrăutăţeşte: traficul şi rata obezită
ţii - ambele, probleme determinate de abundenţă. Unlucru oarecum amuzant este că majoritatea progreselor se
28
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
produc gradual, astfel că nu ajung să fie nişte ştiri. Veştileproaste sunt cele care tind să apară brusc. Accidenteleauto ajung la ştiri, nu sCaderea mortalităţii infantile. Şi,după cum spune Steve, omul obişnuit devine, cu fiecarean ce se scurge, mai bogat, mai sănătos, mai fericit, maiinteligent, mai curat, mai bun, mai liber, mai în siguranţă,mai paşnic şi. . . mai egal.
Mai egal? Da, cam aşa ceva! La nivel mondial, inegalitateaeste în descreştere accelerată. De ce? Pentru că oameniidin ţările sărace se înavuţesc mai rapid decât oamenii dinţările bogate. În prezent, Africa are parte de un miracoleconomic, similar cu cel petrecut în Asia în urmă cu undeceniu sau două. Mozambicul este cu 60% mai bogat pecap de locuitor decât în 2008� Economia Etiopiei creştecu aproximativ 10% pe an. După cel de Al Doilea RăzboiMondial, economia mondială a înregistrat scădere doarîntr-un singur an, mai precis în 2009, când s-a diminuatcu mai puţin de un procent, înainte de a creşte cu 5% înanul următor. Toate acestea ne arată că drumul spre prosperitate e o adevărată autostradă de mare viteză.
Dar optimismul meu legat de viitor nu se bazează pe extrapolarea trecutului; se bazează pe motivul pentru careaceste lucruri se întâmplă. Inovaţia, determinată de întâlnirea şi împerecherea ideilor pentru a da naştere altorşi altor idei; este combustibilul care le alimentează. Şi,departe de a rămâne fără combustibil, suntem abia la început. Există o infinitate de moduri de a recombina ideipentru a crea altele noi. Şi nu mai trebuie să ne bazăm pestatele din America de Nord şi din Europa pentru a nefurniza inovaţii şi invenţii. Iar asta deoarece internetul aaccelerat ritmul în care oamenii pot comunica şi îşi potpune în practică proiectele.
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
29
Haideţi să luăm un exemplu: ţigările electronice. În ţaramea, peste patru milioane de persoane au renunţat la ţigaretele clasice, nocive, mulţumită lor. Se dovedeşte a ficel mai grozav ajutor pe care l-am avut vreodată pentru aabandona tutunul. Sunt, probabil, la fel de sigure precumcafeaua, şi au fost inventate de un chinez pe nume HonLik, care a combinat un pic de chimie cu un pic de elec;tronică. În ziua de azi, pretutindeni apar tot felul de invenţii ce ne aduc o mulţime de beneficii.
Mă veţi întreba poate dacă nu cumva asemenea progresedăunează mediului înconjurător. Ei bine, nu, adeseori seîntâmplă chiar invers. Majoritatea indicatorilor de mediuse îmbunătăţesc în numeroase ţări: mai multe păduri, maimulte animale sălbatice, aer mai curat, apă mai curată.
Inclusiv rata de extincţie a speciilor a scăzut, în comparaţie cu acum 100 de ani, în cazul animalelor despre careştim - anumite păsări şi mamifere aflate în pericol -, iarasta datorită eforturilor activiştilor de mediu. Şi cu câtţările sunt mai bogate, cu atât mediul înconjurător estemai probabil să prospere.
