Îţi faci sânge rău că ţi-a murit copilul sau soţia la naştere,eşti plin de paraziţi, nu ai suficientă mâncare - dar, crede-mă, nu e mare brânză să trăieşti într-o ţară ca Elveţia.
Într-adevăr, copilul s-ar putea să nu-ţi moară în primulan de viaţă, dar când va fi adolescent tot îşi va da ochiipeste cap când îl vei mustra puţin. Şi poate că nu trăieştisub ameninţarea războiului şi a genocidului, dar oamenii tot vo� face comentarii răutăcioase. Şi poate că nu ţi-efoame, dar uneori vei bea nişte vin un pic prea fructat."
Cred că miliarde· de indivizi de pe planetă ar răspundeîn cor: ,,Mulţumesc, însă aş prefera să mă conving singurdecât să te cred pe tine pe cuvânt!"
În ceea ce-l priveşte pe Malcolm Gladwell, este adevăratcă, fiind înzestrat cu o imaginaţie bogată, se poate gândila toate tipurile de catastrofe - nu avem nicio garanţie că
unele dintre scenariile de la Holl yw ood· nu se vor întâmpla aievea sau că nişte hackeri nu vor opri curentul electric. Pe de altă parte, există o mare diferenţă între fantezie şi probabilitate. Există, de asemenea, o mare diferenţă
între un fapt neplăcut, precum furtul datelor de pe cardulbancar, şi o catastrofă. Iar dacă ar .fi să alegem între experţii mondiali în securitate informatică din toate ţărileindustrializate de pe Pământ şi adolescenţii certaţi culegea din România ori Bulgaria, eu voi paria pe experţi. Încele din urmă, dacă ar fi adevărat că telefoanele mobile aucauzat la fel de mult rău ca problemele pe care le-au eliminat, ai observa că rata deceselor din conflictele armate .. .
Pot termina fraza?
Rudyard Griffiths: Vă vom permite să vă încheiaţi argumentaţia când vom trece la discuţia moderată. Regret, dar
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
37
cele trei minute alocate au expirat. Aici avem un regulament ca la armată! Matt, acum e rândul tău.
Matt Ridley: Domnul şi doamna Casandra10 v-au depănat cu pricepere cealaltă parte a poveştii. Acum, serios,Malcolm, chiar vrei să credem că un blocaj al traficuluiprovocat de un puştan din Bulgaria este o catastrofă? Pemapamond sunt probleme mult mai serioase. Casandrelev-au vorbit numai despre problemele ţărilor bogate dinlumea dezvoltată.
Dar hai să uităm preţ de câteva minute că putem rămânefără curent din pricina unui hacker bulgar. Există un miliard de persoane în lume care nu au încă acces la energieelectrică. Şi ştim bine că, atunci când oamenii au parte deelectricitate, ea le transformă viaţa. Ştim, de asemenea, că
singurele lucruri care îi împiedică pe oameni să obţină
putere sunt voinţa şi resursele, chestiuni de felul acesta.
Evident, astfel de probleme pot fi soluţionate - avem toatemotivele să credem asta.
Apoi, aşa cum tocmai începuse să spună Steve, dacă ar fifost adevărat că telefoanele mobile înlesnesc şi agravează
conflagraţiile, am fi văzut rezultatele în cifre. Ceea ce nuse întâmplă. În schimb, accesul la telefonie îi oferă africanului de rând posibilitatea de a face operaţiuni bancarepe celular, de a-şi adăuga datele personale într-un anunţ
pentru a obţine un loc de muncă, de a comunica relativieftin cu prietenii - ceea ce aduce îmbunătăţiri extraordinare în viaţa lui de zi cu zi. Oamenii au pus la calerăzboaie şi înainte de apariţia telefoanelor mobile, şi vorputea face asta oricând.
10 Personaj din mitologia greacă; acest nume le e atribuit oamenilor ale căror profeţii - cel mai adesea nefaste - sunt adevărate, dar nu sunt crezute de nimeni. (N. trad.)
38
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
Alain, în ceea ce te priveşte, parcă te-am auzit definindsărăcia ca pe un sentiment �l milionarului care crede că
nu are destul. Nu mi se pant deloc că asta înseamnă! Euconsider că e sărăcie atunci când oamenii nu-şi pot permite să se hrănească şi să supravieţuiască. Acesta e aspectul care mă preocupă în cel mai înalt grad. Şi nu mă
uit înapoi, în trecut, aşa cum a susţinut Malcolm. Amsubliniat faptul că nu-mi bazez optimismul pe o astfel deabordare, ci pe ceea ce ştim că putem face pentru a îmbunătăţi vieţile oamenilor - acei oameni care au nevoie cuadevărat, nevoiaşii din ţările în curs de dezvoltare.
Această lume nu este perfectă, cu siguranţă. De unde şiscopul optimismului. Voltaire l-a definit pe optimist cape cineva care crede că lumea e deja perfectă. Acum,semnificaţia termenului s-a schimbat. Înseamnă să crezică lumea nu este perfectă, dar să nutreşti dorinţa de a oîmbunătăţi. Dacă asta înseamnă că atunci când mergemîn Elveţia nu suntem în stare să apreciem florile şi nepierdem simţul umorului, ei bine, poate că e un preţ caremerită plătit.
Rudyard Griffiths: Felicitări! Acum vom asculta contraargumentele echipei adverse. Alain, tu eşti primul invitatla microfon.
Alain de Botton: Soţii Pollyanna încearcă să ne inducă
senzaţia că abordarea lor este, într-un fel, uşor riscantă, darfoarte modernă, subtilă şi interesantă. Este, de fapt, filozofia emfatică şi convenţional-optimistă a presei, a capitalismului, a ştiinţei. Adică mesajul pe care îl auziţi tot timpul,oriunde v-aţi afla. Este noul iPhone, este noul dispozitivmicuţ care vă va face viaţa mai bună. Suntem înconju,raţide voci precum cele ale domnului şi doamnei Pollyanna,iar în vorbele lor nu sesizez nimic eminamente proaspătsau demn de interes. Ni s-a spus în nenumărate rânduri că
ne îndreptăm spre un viitor însorit, am tot auzit asta.
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
39
Ce-i drept, există câteva voci care se exprimă în ziareprecum The Guardian şi New York Times gata să afirmecă totul e sumbru, dar ele reprezintă o minoritate. Mareaportavoce le e oferită oamenilor care ne spun că viaţa va fiperfectă. Acesta este, în parte, aspectul pe care îl combateu, deoarece cred că ilustrează o filozofie foarte periculoasă şi inumană. La începuturile civilizaţiei occidentale,grecii antici au inventat o formă de teatru numită tragedie. Iar sc·opul tragediei a constat în a le reaminti oraşelor-stat vulnerabilitatea lor permanentă şi, prin urmare,necesitatea unei modestii extreme în faţa necunoscutului.
Asta mă deranjează mult la domnul şi doamna Pollyanna:aroganţa lor. Amândoi sunt oameni fermecători, dar atitudinea lor mi se pare de o aroganţă subtilă şi sfărâmicioasă, care cred că este, în cele din urmă, periculoasă
pentru noi. Ei adoptă o viziune de un materialism extremasupra speciei umane, de parcă singura preocupare pecare o au este partea materială a vieţii. Acum, e foarte uşorsă spui: ,,Pe tipul ăsta nu-l interesează decât problemeleoamenilor bogaţi." Dar locuitorii de aici, din Canada,trăiesc în lumea bogată. Există 22 de ţări care se califică
drept bogate. Şi am face bine să nu le uităm, fiindcă toţiceilalţi - oamenii de care ei sunt interesaţi - încearcă larândul lor să devină bogaţi. Aşadar, problemele lumiibogate sunt adevăratele probleme pe care trebuie să lecercetăm. Apoi, ei spun o poveste teribil de complicată ...
