Matt Ridley: Dar am afirmat noi că va fi abolită nefericirea?
Alain de Botton: Matt, asta e o altă retragere tactică de-avoastră, la care apelaţi frecvent, nefăcând decât să stârniţiconfuzie.
Matt Ridley: Nu-i adevărat. Fericirea e din ce în ce maimare, dar nu poate fi numită perfectă.
Alain de Botton: Mereu ajungem într-o zonă în carenu aveţi un argument puternic, şi atunci ripostaţi: ,,Nusuntem interesaţi de tema asta. Ci numai de viermele dinficat." De ce nu spuneţi ce vă interesează, domnilor, axându-vă pe acel lucru şi argumentând în favoarea lui?
46
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
Matt Ridley: Alain, ai cercetat datele privitoare la fericire?
Fericirea se corelează cu bogăţia dintre ţări, din interiorul ţărilor, precum şi din vi�ţa oamenilor. Dar sţmt întrutotul de acord că tu poţi fi foarte bogat şi foarte nefericit.
Steven Pinker: În primul rând, Paradoxul lui Easterlin afost soluţionat. Am impresia că ai rămas cu un deceniuîn urmă, Alain. Ideea că bogăţia nu e corelată cu fericirea, care a reprezentat premisa Paradoxului lui Easterlin,este greşită. Cu doar câteva săptămâni în urmă, AngusDeaton 11 a câştigat Premiul Nobel fiindcă a demonstrat acest lucru. Şi, după cum a spus şi Matt, a fost o eroare.
Alain de -Botton: Bine, fie! Dar în această sală există şipersoane nemulţumite de diverse lucruri, care nu suntla limita subzistenţei. Iar voi le-aţi spune: ,,Îmi pare rău,oameni burii, însă datele sugerează că fericirea dumneavoastră n-are nicio legătură cu veniturile. Prin urmare,nefericirea dumneavoastră nu este reală, întrucât datelenu arată că ar fi reală."
Steven Pinker: Poftim?
Alain de Bottori: Cu alte cuvinte, datele voastre includ omulţime de anomalii.
Steven Pinker: Despre ce vorbeşti acolo? Cum să nu aratedatele că fericirea e reală?
Rudyard Griffiths: În regulă, domnilor. Să ne oprimcâteva clipe. Aş vrea să aud un punct de vedere şi dinpartea lui Malcolm.
1 1 Cunoscut microeconomist, profesor la Universitatea Princeton.
Premiul menţionat aici este cel cu care a fost distins în 20 15 -
Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice. (N. red.)
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
47
Malcolm Gladwell: Tocmai voiam să-l susţin pe Alain,deoarece mi s-a părut că a argumentat foarte bine faţă depoziţia pe alocuri deplasată a domnului Pinker.
Doream să scot în evidenţă una dintre gafele despre caren-am apucat să vorbesc mai devreme în contraargumentaţia mea, legată chiar de acest lucru. Când a menţionatcă suntem mai puţin violenţi decât în trecut, el a subliniat că principalele ţări dezvoltate nu s-au implicat în războaie timp de 60 de ani. Cred că nu greşesc dacă afirmcă atunci când l-au purtat pe ultimul, acum 60 de ani, afost înfiorător, aşa că nu ne consolează prea mult că intervalul dintre conflagraţii creşte, atât timp cât acestea suntde o ferocitate terifiantă. Şi dacă războaiele înseşi implică
posibilitatea distrugerii planetei, ei bine, asta e ceva de oimportanţă extraordinară. Prin urmare, sublinierea faptului că au trecut, iată, peste 60 de ani de când Anglia nu amai fost angajată în vreun război major nu ne spune marelucru acum, nu-i aşa? Trebuie să ne uităm foarte atent lanatura conflictelor - şi de aceea mă întorc la punctul pecare încercam să-l ating la începutul dezbaterii, când amsusţinut că în configuraţia riscului a avut loc o schimbare. Deşi războaiele sunt mai puţin frecvente, ele au devenit de-a dreptul catastrofale!
Rudyard Griffiths: Matt, aş vrea să-ţi auzim punctul devedere, pentru că mi se pare extrem de important în acestcontext. Complexitatea în creştere aduce cu sine mai multă
fragilitate? Îi furnizăm sistemului lucruri care momentanproduc rezultate benefice, dar care ar putea fi cu uşurinţă
întoarse la 180 de grade, dând naştere la calamităţi?
Matt Ridley: Îngăduiţi-mi să vă dau un exemplu care arată
că nu este cazul, referindu-mă din nou la criza provocată defoamete. În zilele noastre, graţie extinderii comerţului, mi
48
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
se pare imposibil să avem o foamete majoră la nivel mondial. Se poate întâmpla, eventual, doar dacă s-au produs simultan secete în numeroase 'fone ale lumii. Nu veţi vedeao mulţime de oameni care mor de foame într-o regiune,deoarece comerţul ne permite să traducem lipsa de hrană
într-o creştere generală a preţurilor în întreaga lume.
Comerţul a micşorat riscul prin interconectare. Unele glasuri susţin că am făcut lumea mai riscantă prin conectareatuturor oamenilor. Acest lucru poate fi adevărat în unelecazuri, dar nicidecum în toate. De fapt, fo multe situaţii,ne-a permis să răspândim riscul de .. . a reduce riscurile.
Rudyard Griffiths: Doreşte vreunul dintre voi să adaugeceva la acest punct?
Malcolm Gladwell: Mi s-a părut că am admis explicitchestiunea foametei. Aş fi mai interesat dacă aţi încercasă mă combateţi în legătură cu lucrurile în privinţa căroranu sunt de acord cu dumneavoastră decât acolo unde opiniile noastre coincid. Ar putea fi un instrument de dezbatere mai eficace.
Rudyard Griffiths: Steven, vrei să răspunzi?
