creaţia literară, piesele de teatru, lucrările de acest gen .. .
Alain de Botton: Cu alte cuvinte, Anna Karenina se află
pe marginea prăpastiei şi tu îi spui: ,,Stai liniştită, dragă,te va salva profunzimea timpului geologic." Ăsta-i răspunsul vostru, domnule şi doamnă Pollyanna?
Matt Ridley: De ce nu? Hai să încercăm. De ce n-amîntreba-o chiar pe ea?
Alain de Botton: Profunzimea timpului geologic - fantastic! Nu uitaţi să-i spuneţi asta şi lui Hamlet!
52
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
Steven Pinker: Domnilor, aş vrea să vă reamintesc că
Anna Karenina nu a existat. Nici Hamlet. Vorbim despremiliardele de oameni reali .. �are· de-acum nu mai văd cujale că le mor copiii în primul an de viaţă, care nu mai. . .
Alain de Botton: O altă schimbare tipică a subiectului.
Rudyard Griffiths: Haideţi să-l lăsăm pe Steven să-şi încheie fraza.
Alain de Botton: Sigur. Dar, te rog, Steven, vorbeşte strictdespre subiectul în discuţie, şi anume dilema psihicului.
În opinia lui Matt, profunzimea timpului geologic ar fi unrăspuns adecvat.
Steven Pinker: Dacă îţi moare copilul în primul an deviaţă, acest fapt îţi afectează· profund psihicul, aşadar efoarte strâns legat de chestiunea fericirii. Cred că dacă miliarde de oameni nu-şi mai văd copiii murind este o consideraţie mult mai relevantă pentru psihicul uman, pentruadâncimile existenţei umane, decât Anna Karenina.
Alain de Botton: În esenţă, dumneavoastră spuneţi că
problemele evidenţiate de literatură nu sunt reale. Parcă
aţi fi doamna Jellyby a lui Dickens: consideraţi că sin-
-gurele probleme adevărate sunt cele care privesc sărăciaextremă.
Matt Ridley: Eu am avut impresia că ne-am adunat aicica să discutăm despre progres, nu ca să facem teorie literară. Îmi pare rău, cred că am nimerit la altă dezbatere.
Alain de Botton: Cu alte cuvinte, sărăcia extremă ar fiunica problemă reală pe de Pământ. Ori de câte ori încercsă îndrept conversaţia spre chestiuni. . .
Matt Ridley: Nu. Chiar aceasta este problema despre carevorbim aici. Dar, dacă doriţi, ulterior putem purta o discuţie pe marginea teoriei literaturii.
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
53
Alain de Botton: Nu am sesizat în tema dezbaterii nimiccare să limiteze discuţia la ştiinţă şi la progresul material. Ştiu că eşti om de ştiinţă, Matt. Dar, ca fiinţe umane,suntem deopotrivă materie şi spirit. Şi e de datoria noastră să le abordăm în dezbaterea de faţă pe amândouă.
Rudyard Griffiths: Domnilor, aş dori să încheiem această
parte a dezbaterii, deoarece timpul nu ne mai permite şiau mai rămas destule subiecte pe care vreau să le atingemîn discuţia noastră liberă.
Malcolm Gladwell: Pot să fac o ultimă remarcă? Poziţiastimaţilor noştri oponenţi îmi aminteşte de acea expresie care sună mult mai bine în idiş: ,,Pentru un vierme dehrean, întreaga lume este o rădăcină de hrean."
Matt Ridley: Bine, atunci sunt doar un vierme de hrean!
Rudyard Griffiths: Matt, aş prefera să ne vorbeşti puţindespre una dintre ideile tale importante. Ce înseamnă,din punctul tău de vedere, că progresul e în curs de accelerare, fiindcă asta face parte din argumentaţia de azi:urmează cele mai bune zile ale omenirii nu doar pentrucă lucrurile se îmbunătăţesc, ci şi datorită ritmului în careo fac. Cum explici această accelerare?
Matt Ridley: Nu mi-aş baza argumentaţia pe convingereaabsolută că progresul va fi de-acum foarte rapid, dar suntde părere că există o inare probabilitate să se întâmple asta.
În zilele noastre, tot mai mulţi oameni sunt interconectaţi,şi tot mai mulţi oameni fac eforturi susţinute de a inova.
Iar acum vorbesc despre persqane din alte ţări decât statele din America de Nord şi din Europa de Vest - astfelcă şansele apariţiei unor inovaţii care ne-ar putea salvaviaţa, provenind de oriunde din lume, sunt tot mai mari.
De exemplu, azi-dimineaţă am citit un articol în presa
54
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
britanică despre un bebeluş vindecat de cancer prin terapie genetică, o premieră la Londra. Îmi imaginez că lucrurisimilare se întâmplă şi în Japonia, şi în oricare alte locuri,aşadar, pe întregul mapamond apar încontinuu idei noi.
E adevărat, nu toate îmbunătăţirile se petrec în acelaşiritm. Acum 50 de ani, toată lumea credea că vom asistala un avans fenomenal în domeniul transporturilor - şiiată că n-a fost chiar aşa. Cu toate astea, nimeni n-a anticipaL că vom avea parte de îmbunătăţiri spectaculoaseîn privinţa comunicării. Aşadar, comunicarea s-a dezvoltat mult mai repede decât ne-am aşteptat, pe când ritmulcreşterii transporturilor a fost mai slab. În momentul defaţă, am impresia că ne aflăm în pragul unei revoluţiibiomedicale, care va fi una de-a dreptul extraordinară.
De fapt, nu suntem în pragul ei: am păşit deja înăuntru.
