58
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
Una peste alta, şi noi - Malcolm şi cu mine - susţinemacelaşi lucru. Nu sugerărr.i că întregul progres este rău.
Pur şi simplu încercăm să atenţionăm lumea că punctulvostru de vedere are - cum să-i spun? - un ton ştiinţificsecularizat, mesianic, fapt ce poate fi destul de enervant şipoate împiedica acceptarea corectă a modului în care vafi viaţa, care e ciclică.
Matt Ridley: Iar ne întoarcem la adjective! · Alain, eştiserios când sugerezi că, dacă Steven ar fi omorât în bătaieîn seara asta, ar trebui să renunţ la punctul meu de vedereasupra unei lumi mai bune?
Alain de Botton: Dacă ai aşterne un cearşaf peste cadavrul lui Steven, te-ai uita cum e dus la morgă, iar apoite-ai încuraja singur cu niscai statistici, spunându-ţi că
era foarte puţin probabil ca prietenul tău să fi murit,că, de fapt, el a ajuns acasă, s-a băgat în pat şi a reuşit să
adoarmă, ai dovedi lipsa de umanitate de care te acuzammai devreme.
Matt Ridley: Nu, nu! Aş merge la înmormântarea lui.
Aş fi teribil de nefericit. Dar nu m-aş apuca deodată să lestrig celor din jur că asta demonstrează că întreaga lumese duce la vale.
Malcolm Gladwell: Ne-ar prinde bine cinci minute deintrospecţie . . .
Steven Pinker; Cred că aici ar fi cazul să spun .şi eu câtevacuvinte.
Rudyard Griffiths: Da, fireşte. Ba chiar s-ar putea să
luăm câteva măsuri de securitate suplimentare pentrudrumul vostru spre casă din seara asta.
Dragii mei, vom încheia discuţia liberă cu remarcile luiMalcolm. Şi apoi, Steven, te voi invita la microfon pentru
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
59
ultimul cuvânt. Deocamdată, Malcolm, ai ceva decomentat?
Malcolm Gladwell: De fapt, mă întrebam dacă nu ·cumvaai tu vreo întrebare, dar .. .
Rudyard Griffiths: Nu. Voiam doar să încheiem această
poveste cam lugubră despre moartea lui Steven şi, conform desfăşurătorului dezbaterii, să trecem mai departe,la comentariile finale.
Malcolm Gladwell: Mi-am dat seama de multe lucruriîn timp ce i-am ascultat pe cei doi membri ai echipei adverse. Aş vrea să vă destăinui ce mi-a trecut prin minte.
Primul lucru: mi-aş dori să am acea veselă încredere desine, acel optimism pe care le au colegii, încât, ori de câtemi-aş imagina cel mai rău scenariu posibil, să pot discutadespre el ca despre o fantezie SF. Ce mod minunat de aizgoni orice gând sumbru! Mi-ar fi plăcut să pot face astaîn adolescenţă, pe când eram teribil de stresat şi anxios.
Aş fi avut o tinereţe mult mai fericită.
Celălalt lucru a fost .. .
Alain de Botton: Ai grijă, că iarăşi vor aduce în discuţieviermele de Guineea. Cum sesizează un punct vulnerabil,cum încep cu viermele ăla!
Malcolm Gladwell: Celălalt lucru: ascultându-l pe MattRidley în acea conversaţie destul de hilară despre ipotetica ucidere în bătaie a dragului nostru prieten, domnulPinker, rezonam cu spusele lui Alain. Noi cerem doar unmoment de introspecţie, câteva clipe în care să înţelegemcă asemenea chestiuni nu pot fi rezolvate în întregimeprintr-un simplu apel la statistici şi la ceea ce a apărut înrevista Nature ori în Science săptămâna trecută. Ne-arfi plăcut ca preopinenţii să iasă din universul lor foarte
60
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
limitat, ştiinţific, şi să ia în considerare aceste problemeîn lumina deplinei lor cdµiplexităţi.
Rudyard Griffiths: Excelent! Iar acum, Steven, îţi voiacorda ultimele minute din porţiunea moderată a dezbaterii noastre.
Steven Pinker: Ei bine, din moment ce o mare parte dinaceastă dezbatere s-a învârtit în jurul iminentei mele bătăipână la moarte, sunt dispus să-mi accept soarta! Cred că,dacă voi fi ucis în seara asta, şi Matt va admite că aşa s-aîntâmplat. Dar dacă mâine dimineaţă voi putea scrie peTwitter că zvonurile despre moartea mea sunt mult exagerate, atunci cred că echipa noastră trebuie să câştige,fiindcă riscul ca oricare dintre noi să fie omorât în bătaieeste extrem de mic, redus la -o fracţiune infimă faţă deacum câteva secole.
Malcolm, cât despre simplitate versus complexitate, aiconvingerea că abordarea ştiinţifică a progresului esteuna simplistă? Ar trebui, în schimb, să ne uităm la Eschilsau la lucrările ştiinţifico-fantastice? Eu îmi menţin punctul de vedere potrivit căruia, dacă vrei să înţelegi lumea şicalea pe care ea o urmează, să vezi ce scenarii sunt plauzibile şi, extrem de important, cum să le gestionezi, ştiinţareprezintă modalitatea sofisticată, iar nu cea simplistă,de a aborda problemele. Dacă vrei să afli cum să urmămtraiectoria către reducerea bolilor, a foametei şi a schimbărilor climati<:e, cum să creştem durata de viaţă şi cifrelede şcolarizare, atunci, da, ştiinţa e cea la care ar trebui să
te uiţi. Nu asta-i calea simplistă! Eu nu cred că ficţiuneaar fi modalitatea potrivită de a descoperi cum să facemfaţă provocărilor foarte serioase ce ni se aştern înainte. Artrebui să le facem faţă prin intermediul ştiinţei.
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
