Steven Pinker: Malcolm, cu siguranţă că economiştii sunto ţintă la îndemână, că întotdeauna e uşor să vă amuzaţi peseama lor. Dar problema schimbărilor climatice este unade natură economică. Toate proiecţiile celor mai defavorabile scenarii depind de calculele economiştilor - calculede genul „câţi oameni vor arde câte unităţi de combustibili fosili".
Malcolm Gladwell: Asta e o problemă bine definită de economişti. Ceea ce nu o face efectiv o problemă economică.
Steven Pinker: Ba este o problemă absolut economică, pentru că totul depinde de cât de mulţi oameni ar
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
49
produce, prin ardere, cât de mult combustibil fosil, cât demult dioxid de carbon ...
Malcolm Gladwell: Hei, · e ca şi cum ai spune că dacă unartist plastic pictează o natură moartă cu mere, atuncimerele sunt o problemă a pictorului. Un măr n-are cumsă fie problema unui pictor. Un măr este un fruct. Există
în afara domeniului artiştilor plastici.
Steven Pinker: Analiza schimbărilor climatice, precumşi soluţiile posibile sunt probleme economice. Ştim că
putem instala panouri solare, dar întrebarea este: va existaun număr îndeajuns de mare de panouri pentru a reduceconsumul de combustibili fosili? Ştim că energia nucleară poate conduce la diminuarea emisiilor de carbon, darcât de mult? Ştim că oamenii şi-ar putea scădeq, suficientconsumul pentru a atenua problema, dar o vor face oare?
Ce anume i-ar stimula? Este cu siguranţă o problemă deeconomie.
Malcolm Gladwell: Dacă îmi permiţi, acest lucru mergeexact până în punctul. . .
Steven Pinker: Şi The Climate Casino, cartea lui WilliamN ordhaus, este cea mai cuprinzătoare analiză cu privire lachimia, istoria, economia şi tehnologia schimbărilor climatice. Iar el este economist - dar nu la Harvard, ci la Yale.
Malcolm Gladwell: Ei bine, cred că şarja la care tocmai amasistat încapsulează perfect ceea ce am argumentat noi,Alain şi cu mine: că există ceva foarte limitat şi aproapeostentativ în modul în care alegeţi să priviţi lumea.
Matt Ridley: Limitat şi ostentativ? Văd că te pricepi grozavla adjective, Malcolm. Dar ne poţi oferi şi ceva fapte?
Malcolm Gladwell: Să folosim în continuare exemplulschimbărilor climatice: doar pentru că economiştii le
50
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
descriu la modul concret nu le transformă într-o problemă economică. Fireşte c§t este o problemă, însă a facefaţă cu succes la schimbările climatice va necesita coordonarea cu succes a multor sectoare- diverse ale societăţii,la diferite niveluri. Mi se pare nesăbuit să simplificăm într-atât de mult chestiunea, încât să susţinem că o putemreduce la o analiză economică.
Steven Pinker: Malcolm, nu-i deloc nesăbuit. Asta faceconomiştii. Economia studiază interacţiunile complexedin cadrul societăţilor.
Malcolm Gladwell: Aveţi dreptate aici. Totuşi, chiar deaceea .. .
Rudyard Griffiths: Domnii mei, scuzaţi-mă că vă întrerup, însă aceasta nu e o dezbatere despre economişti. Aşacă îl voi ruga pe Alain să recalibreze discuţia.
Alain de Botton: Dumneavoastră veniţi dintr-un mediuştiinţific, pe când eu, dintr-unul umanist. Aşadar, pentrumine, istoria artelor descrie diversele forme de nefericireumană, feluritele dileme cu care oamenii s-au confruntatde-a lungul secolelor. Istoria literaturii, a teatrului, a poeziei „cartografiază" lucrurile cu adevărat.
De aceea aş vrea să-i întreb pe iluştrii noştri prieteni cums-ar descurca în laboratoarele lor cu anumite probleme pecare literatura a încercat să le abordeze. Ce aţi face dacă
Hamlet ar intra pe uşa laboratorului vostru? Cum aţi trataunele dintre dilemele ridicate de Euripide? Sau cum aţievalua nivelurile nefericirii omeneşti remarcate de Kafka?
Aţi interveni cu vreun soi de tratament medical? Cum aţirezolva astfel de probleme?
Matt Ridley: Alain, tu crezi că oamenii de ştiinţă nu suntfiinţe omeneşti?
DE BOTTON & GLADWELL VS PINKER & RIDLEY
5 1
Alain de Botton: Ai dubii asupra acestui lucru, după câtese vede .. .
Matt Ridley: Crezi că noi nu sângerăm dacă ne tăiem laun deget?
Alain de Botton: Ei bine .. . o să vă supunem unui asemenea test mai târziu! Dar, Matt, tu nu abordezi de faptaceste probleme. Sunt realmente dornic să aflu ce răspunsuri ar putea avea ştiinţa la tipurile grave de nefericirecare i-au urmărit pe oameni de-a lungul istoriei.
Rudyard Griffiths: Este vorba, cred eu, despre progresulexterior în comparaţie cu cel interior şi despre măsura încare aveţi sentimentul sau o teorie potrivit căreia progresul influenţează nu doar lucrurile create de oameni, ci peoameni înşişi.
Matt Ridley: Să mi se pară mie că, în următorii ani, vomtrata nefericirea cu o pastilă, astfel încât eroii din literatură citaţi de Alain să se simtă mai puţin năpăstuiţi?! Nu,nu cred asta. Dar cred că progresul ştiinţei - inclusiv descoperirea profunzimii timpului geologic, a infinităţii universului, a genomului specific celulelor noastre - a extinsimaginaţia umană, oferindu-ne şi mai multe subiecte interesante la care să ne gândim, ceea ce va influenţa totodată
